Excepțional material!/De ce s-a prăbușit frontul rusesc din Harkov ca un castel de nisip?/Soldații ruși chiar nu vor să moară în Ucraina
Ofensiva fulger a forțelor armate ucrainene în regiunea Harkov din nord-estul țării a dus la prăbușirea frontului rusesc ca un castel de nisip însă factorii care au dus la reușita sa țin mai mult de deficiențele proprii ale armatei ruse.
„Fără a trece în niciun fel cu vederea eroismul apărătorilor Ucrainei, este clar că a existat o prăbușire masivă a moralului în rândul forțelor rusești din regiunea Harkov. Ele au predat orașe aproape fără luptă și au abandonat cantități vaste de echipament”, afirmă analistul militar și cercetătorul independent Chris Owen într-o amplă analiză publicată pe pagina sa de Twitter .
El începe de la un citat din Napoleon Bonaparte care în 1808 scria că „trei sferturi din război se bazează pe caracterul personal și relații; echilibrul dintre forțele armate și echipamente reprezintă doar sfertul rămas”.
Pornind de la acest lucru, Owen amintește de numeroasele relatări din ultimele luni privind experiențele soldaților ruși legate de „operațiunea militară specială” declanșată de președintele Vladimir Putin pe 24 februarie: de la recruți luați cu arcanul să lupte în Ucraina, la crescători de reni care s-au înrolat din cauza sărăciei, la soldați ruși care trag asupra ofițerilor FSB din zonele ocupate pe fondul consumului de alcool.
„Asemenea relatări arată că armata rusă nu era un loc fericit, nici înainte de ultimele regrese. Moralul este scăzut, instruirea slabă, mâncarea îngrozitoare, echipamentele inadecvate, sănătatea și antrenamentele neglijate și comandanții lipsiți de onestitate, indiferenți și incompetenți”, afirmă Chris Owen.
Acești factori au făcut deja mii de soldați ruși să renunțe la contractelelor militare și să se întoarcă în Rusia. În pofida numeroaselor piedici puse de comandanți și autorități, ei au acest drept atât timp cât Rusia nu declară oficial război Ucrainei ci continuă cu „operațiunea specială”.
Analistul militar trece apoi în revistă numeroasele probleme și neajunsuri pe care războiul din Ucraina le-a dezvăluit cu privire la forțele armate ruse și conducerea politico-militară de la Moscova.
Soldații ruși chiar nu vor să moară în Ucraina
OBIECTIVELE: Majoritatea soldaților ruși sau cel puțin o parte semnificativă a acestora nu știau pe 24 februarie că urmează să invadeze Ucraina și mulți dintre ei nu și-au dat seama că au trecut granița ruso-ucraineană până când militarii ucraineni au început să tragă asupra lor. Unii au dezertat în număr mare încă din primele zile sau au fost capturați de soldații Ucrainei.
Propaganda lui Putin despre „denazificarea” și „demilitarizarea” Ucrainei a avut rezultate mixte. Unii au crezut-o, alți ruși, în special cei care aveau legături cu civili din Ucraina, și-au dat seama că reprezintă o minciună.
În plus, Kremlinul și, sub îndrumarea sa, ministerul Apărării de la Moscova, au tot schimbat obiectivele de război ale Rusiei, acestea devenind din ce în ce mai confuze și neclare pe măsură ce a devenit evident că Kievul nu o să cadă în trei zile și că „operațiunea militară specială” va fi una de durată.
„Să știi pentru ce lupți este un lucru fundamental pentru succesul militar”, subliniază Chris Owen.
MOTIVAȚIA: „Un bărbat nu se lasă ucis pentru o jumătate de pence pe zi sau pentru o distincție măruntă. Trebuie să vorbești sufletului pentru a-l înflăcăra”, îl citează din nou analistul militar pe Napoleon.
Din numeroasele relatări ale soldaților ruși a devenit evident că motivația personală este una dintre marile lacune ale forțelor armate ruse. Armata rusească este alcătuită în mare parte de voluntari din regiunile mai sărace și categoriile socio-economice (în mod special minoritățile etnice ale Rusiei) care văd serviciul militar drept un mijloc de avansare economică sau socială.
Dar chiar și așa, majoritatea acestora nu au intrat în forțele armate pentru a purta războaie. Cu excepția conflictelor din Cecenia, celelalte intervenții militare ale Rusiei de după căderea URSS (în Transnistria, Abhazia, Crimeea, Donbas, Oseția de Sud, Siria etc.) au avut un număr scăzut de pierderi.
Serviciul militar era chiar foarte compatibil cu obiectivul de a rămâne în viață. Însă această ecuație se schimbă foarte substanțial într-un război cu o rată foarte ridicată a pierderilor iar, după cum arată lucrurile în Ucraina, este probabil ca acesta să devină unul dintre cele mai mortale conflicte din ultimii 200 de ani.
Să servești acum în forțele armate ruse vine cu o probabilitate ridicată de moarte sau rănire și cu certitudinea unor condiții mizerabile pe front. Dovezile oferite de relatările soldaților ruși și conversațiile interceptate au arătat că, deloc surprinzător, rata ridicată a pierderilor este un factor foarte descurajant pentru soldații ruși, aceștia fiind martori ai eradicării unor întregi unități de către forțele armate ucrainene.
Problemele armatei ruse cu echipamentele de luptă și mâncarea
ECHIPAMENTELE: O plângere constantă a militarilor ruși a fost lipsa și slaba calitate a echipamentelor cu care au fost trimiși la luptă. Unele tancuri au ajuns pe front din depozite fără echipamente vitale (câteodată chiar și fără motoare funcționale), muniția era puțină, trusele de prim ajutor vechi de decenii și vestele antiglonț adesea inexistente.
Pavel Filatiev, fostul parașutist rus care a fugit în Occident după ce a publicat o amplă critică la adresa războiului, a relatat printre multe altele că, deși aparținea unei unități de elită din forțele armate rusești, a fost trimis în Ucraina cu o mitralieră stricată pe care a trebuit să o repare singur și că nu a primit o vestă antiglonț și alte echipamente necesare, pe care a trebuit să le găsească singur.
Numeroși soldați ruși au fost nevoiți să își cumpere pe propria cheltuială echipamentele necesare, inclusiv stații de emisie-recepție militare, acestea fiind adesea scoate la vânzare pe Avito, echivalentul rusesc al eBay, după ce au fost furate din depozitele militare de oficiali corupți.
Pierderile de echipament înregistrate de forțele rusești pe câmpul de luptă au fost uriașe. Soldații Moscovei au vorbit despre brigăzi motorizate care și-au pierdut majoritatea vehiculelor blindate, baze întregi șterse de pe fața pământului de loviturile ucrainene cu sistemele HIMARS primite din SUA sau că au rămas inclusiv fără bocanci și uniforme care s-au deteriorat după luni de lupte grele.
Trupele din regiunile separatiste Lugansk și Donețk au primit cele mai rele echipamente, printre acestea numărându-se căști din al Doilea Război Mondial, puști Moisin-Nagent din 1898 și 0 veste antiglonț. Pe lângă toate aceste lucruri, armata rusă le-a tăiat din puținele provizii pe care le primeau din cauza neînțelegerilor și protestelor față de desfășurarea lor pe front.
MÂNCAREA: Apropo de provizii, soldații ruși aflați atât pe frontul sudic, cât și cel nordic, au rămas rapid fără rații după declanșarea invaziei, primind rații pentru doar 3 zile, intervalul de timp în care Moscova credea că o să cadă Kievul și o să ocupe restul obiectivelor strategice din Ucraina.
Situația a provocat înfometare printre soldații ruși care au început să intre în curțile oamenilor sau să spargă magazine pentru a face rost de mâncare. Problemele cu logistica de pe frontul de sud au făcut ca soldații să primească o singură rație la două zile.
În plus, mâncarea făcută de popotele militare ale armatei ruse este adesea atât de îngrozitoare încât este respinsă inclusiv de soldați flămânzi. Reaprovizionarea a fost de asemenea afectată de corupția incredibilă din armata rusă.
Un soldat a relatat că „recruții care livrau mâncare unității noastre din Ucraina au furat-o din trei lăzi cu conserve cu carne și au vândut-o unității noastre pentru 70 de ruble fiecare”. Militarii ruși s-au plâns de asemenea că le-au fost furate pachetele trimise de acasă.
Rușii au trimis soldați neinstruiți pe front
De asemenea, condițiile de pe front au fost îngrozitoare pentru militarii Moscovei. Unii soldați s-au plâns că nu au primit nici măcar lopeți cu care să sape tranșee și adăposturi. Ei au relatat că au fost nevoiți să stea în mizerie abjectă, afectați de degerături și „atacurile” constante ale țânțarilor, pe lângă cele ale ucrainenilor.
Probabil cel mai infam, soldați ruși care aparent nu ar fi fost informați despre pericole, au săpat tranșee în Pădurea Roșie de lângă centrala nucleară de la Cernobîl, cel mai radioactiv loc de pe planetă. Ei au fost ulterior spitalizați din cauza expunerii la radiații.
Alți militari s-au plâns că îngrijirile medicale de pe front sunt foarte deficitare, medicilor lipsindu-le până și lucruri elementare precum bandajele și turnichetele, și că de multe ori posibilitatea evacuării este inexistentă.
„Este probabil că mulți soldați ruși pur și simplu au pierdut sânge până au murit din cauza unor răni complet vindecabile”, subliniază Owen.
LIPSA DE INSTRUIREA: Mulți soldați ruși au fost trimiși pe front cu niveluri de instruire care ar intra în categoria „glumă”.
La începutul invaziei unii soldați au primit sisteme de arme pe care nu le-au mai văzut niciodată și pe care nu știau să le folosească. Activitățile de instruire au fost adesea falsificate pentru ca ofițerii să poată raporta îndeplinirea lor și sustragă proviziile.
Un soldat a relatat că „am ajuns la poligon și am fost puși să stăm cu pușca înspre țintă. De îndată ce erai fotografiat ți se dădea drumul”.
Acest tip de falsuri nu au fost raportate doar de diviziile obișnuite de infanterie ale Rusiei, ci inclusiv de unitățile de elită ale Moscovei precum cele de trupe aeropurtate, sugerând că practica este comună în armata rusă.
