Europa a fost salvată de o beție strașnică, acum mai bine de șapte secole. Hoardele mongole ajunseseră aproape în Europa Vestică, distrugând pe aproape oricine le-a stat în cale. Dar, în decembrie 1241, asaltul asupra occidentului s-a oprit brusc iar hoardele nu s-au mai întors vreodată.

Hanul Ogodai FOTO wikipedia

În anul 1241 o nouă teroare se abătea asupra Europei. Hoarde de călăreți de stepă care pârjoleau și ucideau din goana calului, aproape imposibil de oprit, aproape de neînvins. Cnezatele rusești au căzut rând pe rând, la fel toate regatele sau hanatele din stepele nord-pontice. La porțile Europei ajunseseră triburile mongole, mânate de hanii dornici de putere, pășuni și aur. Călăreți neîntrecuți, războinici experimentați și pricepuți, mongolii erau ceva ce europenii nu mai văzuseră. Poate doar strămoșii lor în timpul invaziilor hunice din secolul al V lea sau a invaziei ungurilor în secolul al IX lea. Pentru o Europă medievală care gustase pacea, timp de mai bine de un secol jumătate, în plină dezvoltare, apariția acestui taifun din Asia Centrală a fost echivalentul apocalipsei.

Europa la cheremul hoardei

Din stepele nord-pontice, marii comandanți mongoli Batu și Subotai și-au aruncat hoardele asupra Europei. Întâi au trecut teritoriile de la este de Carpați prin foc și sabie, revărsându-se prin trecătorile Carpaților în Transilvania . Coloane de armată mongolă au plecat direct către Europa Centrală, supunând Galiția. Feudalii și principii europeni au încercat să oprească tăvălugul către Polonia, la Legnița, pe 9 aprilie 1241. O armată formată din polonezi, cehi și feudali germani, sub conducerea ducelui Henric al II cel Pios, din Silezia, alături de contigentele trimise de Papa Grigore al IX lea a ieșit în calea armatei mongole. În fața unei armate puternice și versate, cu cavalerie ușoară menită să arunce o ploaie de săgeți asupra inamicului, dar și cu o cavalerie de șoc, plus artilerie( n.r. cel mai probabil un soi de „tunuri„ de mână chinezești), armatele europene au capotat, suferind o înfrângere zdrobitoare. Aproape 2000 de oameni au rămas pe câmpul de luptă. Mongolii și-au arătat superioritatea militară, reușind să comunice în timpul luptei prin intermediul unui sistem ingenios cu steaguri și semnale.

La Legnița au luptat doar 10.000 de mongoli. Grosul armatei sub comanda lui Subotai și Batu s-a aruncat asupra Regatului Ungariei. Regele Bela al IV lea, ajutat de marii feudali, de Ordinul Templierilor dar și de Frederick al II lea, ducele Austriei, a strâns o armată de 80.000 de oameni. A întâmpinat hoarda mongolă care număra în jur de 70.000 de călăreți, pe râul Sajo, la Mohi, la numai două zile distanță față de înfrângerea dezastruoasă de la Legnița. În urma unei bătălii grele, pentru ambele părți, mongolii au reușit să câștige bătălia. Armata regelui Ungariei a avut atât de multe pierderi încât nu mai era în stare să organizeze o apărare eficientă. Ungaria și Polonia erau la cheremul mongolilor. După ce au prădat până la Budapesta, mongolii s-au retras. Numai pentru a se reorganiza și avansa către Europa Occidentală. O hoardă care atacase Viena a fost respinsă într-o primă fază de feudalii austrieci și germani. Dar pierderile erau atât de mari, încât era puțin probabil ca aceștia să mai reziste unui atac al mongolilor.

Împăratul lumii cunoscute, cel mai mare han

Cel care aruncase hoardele asupra Europei era marele han Ogodai, fiul temutului Genghis Han , unul dintre cei mai mari cuceritori ai istoriei. Se spune că Ogodai aproape l-a depășit ca realizări. S-a născut în anul 1186 și era al treilea fiu al lui Ghenghis Han. A trăit în iurtă și a învățat modul de viață mongol, dar și meseria armelor de la călăreții de stepă. Ogodai era fiul favorit al lui Ghenghis Han, fiind desemnat ca urmaș la tron, în ciuda faptului că în fața sa erau încă doi fii mai mari, Jochi și Chagtai. Ogodai era un comandant militar deosebit de capabil. A participat alături de tatăl său în campaniile de supunere și cucerire a Imperiului Hhwarazmian, dar și a Chinei conduse de dinastia Jin. Se spune că Ogodai a condus asediul Samarkandului, reușind să cucerească acest strălucit oraș.

La doi ani după moartea tatălui său, în 1230, Ogodai preia conducerea Imperiului Mongol, devenind mare han. Inițial, Ogodai s-a concentrat pe organizarea internă și dezvoltarea administrativă și economică. A dat strălucire orașului Karakorum, capitala hanilor, prin construirea unui mare palat. Dar a preferat să trăiască toată viața în iurtă mergând dintr-un capăt în altul al imperiului său. A dezvoltat economic imperiul, reușind prin carisma sa, să mențină unitatea Imperiului Mongol. Mai apoi, bazându-se pe câțiva generali cu mari calități, precum Subotai, Ogodai și-a aruncat hoardele asupra Chinei, Coreei și Persiei, reușind să cucerească tot în jurul său. Imperiul se întindea de la Marea Japoniei și până la Munții Ural. Ogodai nu s-a oprit aici. Și-a trimis trupele în India și mai apoi către Azerbaidjan și Georgia, ajungând în stepele nord-pontice și mai apoi, așa cum am arătat mai sus, până la porțile Europei Occidentale.

O beție de pomină a salvat Europa

Europa era aproape la cheremul hoardelor mongole. Noi trupe de călăreți ai stepelor se pregăteau să atace din nou Viena, dar și Veneția, forțând astfel și porțile Italiei, un trofeu râvnit de marele han. Ogodai avea însă o patimă care va salva efectiv Europa. După o anumită vârstă începuse să consume alcool în exces. Mai ales după ce a împlinit 50 de ani și s-a stabilit la Karakorum, Ogodai ar fi început să bea peste măsură. Se spune că a pus să i se construiască o fântână din care curgeau separat mai mult tipuri de băuturi alcoolice. Specialiștii spun că acest obicei al consumului de alcool la mongoli a apărut după marile lor cuceriri.

Ogodai ar fi început să consume cumâs, o băutură tradițională a nomazilor. Era făcută din lapte fermentat de iapă sau de cămilă. Aveau însă o concentrație mică de alcool. După cucerirea Chinei și Turkmenistanului, hanii mongoli au dat peste darasun, adică vinul din orez, dar și de vinul din struguri. Pe 11 decembrie 1241, Ogodai a dat o petrecere de pomină, și, așa cum făcea deja de câțiva ani, ar fi exagerat cu băutura. Având deja 56 de ani, marele han ar fi suferit un atac vascular cerebral și a murit. Sau, spun unii, ar fi fost asasinat. În orice caz, odată cu moartea marelui han, toate trupele mongole au fost retrase pentru a fi stabilit moștenitorul. Pentru o perioadă, Europa a răsuflat ușurată. De altfel, după moartea lui Ogodai, nu au mai fost rapoartat invazii atât de puternice, care să pătrundă atât de adânc pe continentul european.