Etnicii armeni își varsă frustrarea față de încercările eșuate ale UE de a media în criza umanitară în creștere din enclava Nagorno-Karabah, în condițiile în care mai mult de jumătate dintre locuitorii teritoriului par să fi părăsit țara de duminică încoace, mânați de temeri de epurare etnică, relatează Politico.

Asaltul fulgerător al armatei azere în Nagorno-Karabah, săptămâna trecută, urmat de exodul refugiaților reprezintă un eșec diplomatic usturător pentru UE, care a investit capital politic considerabil încercând să se prezinte ca un pacificator. Președintele Consiliului European, Charles Michel, a devenit o personalitate proeminentă în regiune, iar observatorii UE au fost detașați pentru a supraveghea frontiera dintre Armenia și Azerbaidjan. Cu toate acestea, este puțin probabil ca UE să recurgă la sancțiuni împotriva Azerbaidjanului, deoarece nu dorește să perturbe relațiile cu o națiune pe care o numește un partener „crucial” în ceea ce privește aprovizionarea cu gaze naturale.

Oficialii armeni au declarat pentru Politico, miercuri dimineață, că 50.200 de persoane - reprezentând mai mult de jumătate din populația totală estimată la 100.000 - trecuseră deja granița în Armenia, având în bagaje puținele bunuri pe care le puteau lua cu ei în mașini, camioane și autobuze.

Printre noii sosiți se numără Spartak, un fost agent de securitate în vârstă de 58 de ani care pornit la drum împreună cu copiii și nepoții săi.

„Toată lumea spune că le pasă de noi, dar unde sunt? Unde este Franța? Unde este America? Unde este Charles Michel?, și-a vărsat el frustrarea din grădina unui hotel care servește drept adăpost de urgență.

Incursiunea diplomatică a Bruxelles-ului în Caucazul de Sud a venit pe fondul eforturilor de a reduce influența tot mai redusă a Rusiei după invazia ei din Ucraina. Moscova a staționat forțe de menținere a păcii în regiune, dar nu a vrut sau nu a putut să impună status quo-ul, declanșând ciocniri și încălcări ale încetării focului.

În ciuda faptului că au găzduit discuții menite să prevină exact genul de catastrofă care se defășoară acum, atât Michel, cât și președintele CE, Ursula von der Leyen, au lăsat impresia că au fost prinși pe picior greșit de criză.

Von der Leyen - care l-a descris pe președintele azer Ilham Aliyev ca fiind unul dintre cei mai „de încredere” parteneri ai Europei - nu a făcut niciun comentariu. Michel l-a sunat de urgență pe Aliyev, solicitându-i optimist ca armenii din Karabah să fie bine tratați, și totuși nu pare să existe niciun fel de pârghie europeană sau de dorință de a-l lovi pe Aliyev cu sancțiuni.

"UE pierde acum încrederea armenilor”

Chiar dacă această criză umanitară explodează în imediata vecinătate a Europei, aceasta a promis mai puțin ajutor decât SUA: Blocul a promis să trimită 5 milioane de euro, în timp ce Washingtonul a oferit 11,5 milioane de dolari.

„În timp ce Rusia este percepută ca și cum i-ar fi trădat pe armeni, având în vedere angajamentele sale declarate de a-i proteja, UE pierde acum încrederea armenilor”, a apreciat Karena Avedissian, analist principal la Centrul regional pentru democrație și securitate din Armenia.

„Oameni precum Michel vorbesc cu atâta frecvență despre valorile occidentale, în timp ce nu fac nimic pentru a le susține, iar Bruxelles-ul și-a impus propria viziune pentru a rezolva conflictul fără a aborda temerile armenilor de a fi siliți să fugă ”, a adăugat ea.

Oficiali armeni și azeri s-au aflat marți la Bruxelles pentru discuții, la care președintele Consiliului și-a trimis consilierii diplomatici. „Președintele Michel s-a alăturat participanților pentru un scurt schimb de opinii”, se arată într-un comunicat al părții europene.

Între timp, peste 60 de eurodeputați solicită sancțiuni împotriva Azerbaidjanului - Parlamentul European a susținut anterior moțiuni de condamnare a țării și a sprijinit restricțiile impuse în cazul înalților săi oficiali din cauza presupuselor încălcări ale drepturilor omului.

Sancțiunile par puțin probabile

Cu toate acestea, având în vedere fixația diplomatică a Europei de a asigura aprovizionarea cu gaz din Azerbaidjan, oficialii de la Baku sunt destul de încrezători că nu se vor confrunta cu prea multe reacții din partea UE. Sancțiunile trebuie să fie aprobate de țările membre, nu de deputații europeni.

În cadrul unei ședințe de informare la Bruxelles, înaintea negocierilor cu oficialii armeni, marți, șeful politicii externe a Azerbaidjanului, Hikmet Hajiyev, a declarat că guvernul său nu se așteaptă la sancțiuni din partea UE și a atacat parlamentarii europeni „emoționali” care cer măsuri punitive.

„Nu vedem un astfel de risc, deoarece este irațional”, a declarat Hajiyev, adăugând că nu crede că există un „argument” clar în spatele apelurilor la sancțiuni sau la suspendarea acordului privind gazele naturale încheiat de blocul comunitar cu Baku.

„O astfel de narațiune nu este utilă și este mai degrabă contraproductivă pentru a avansa agenda păcii în regiune. Dimpotrivă, va provoca o fragmentare și o divizare și mai mare și mai mare a regiunii”, a subliniat Hajiyev.

În cadrul discuțiilor cu ușile închise între țări, există un apetit scăzut pentru aplicarea de sancțiuni Azerbaidjanului, potrivit a doi diplomați informați despre negocieri, care au vorbit sub anonimat.

Doar Lituania a sugerat ca toate opțiunile să fie puse pe masă, au declarat diplomații, în timp ce Ungaria a arătat cel mai mare scepticism, iar altele, precum România și Austria, au avut, de asemenea, rezerve.

„Nu există unanimitate în acest caz”, a declarat unul dintre diplomați, adăugând că unul dintre motive ar putea fi relațiile puternice ale țărilor cu Azerbaidjanul.

Ungaria, în special, „este o problemă delicată”, a dezvăluit cel de-al doilea diplomat, susținând că cel mai rău scenariu ar fi să se ceară sancțiuni, iar Budapesta să blocheze discuțiile timp de săptămâni, așa cum a făcut în cazul Rusiei.

Mesaje amestecate

Potrivit lui Tom de Waal, membru senior la Carnegie Europe și expert în acest conflict, acordul privind gazul a fost „un exemplu prin excelență” de mesaje mixte din partea UE. Oficiali precum Charles Michel și cei din cadrul Serviciului de Acțiune Externă „s-au concentrat pe rezolvarea conflictului”, „în timp ce von der Leyen l-a lăudat pe Aliyev și nu a menționat nici măcar o dată conflictul sau pe armeni”, a spus el.

„Azerbaidjanul era conștient că poate folosi atât negocierea, cât și forța, și că poate exploata atât slăbiciunile europene, cât și pe cele rusești”, a adăugat el, pledând ca UE să înceapă un „audit strategic asupra politicii sale privind Azerbaidjanul”.

Întrebat miercuri de Politico despre motivul pentru care von der Leyen nu s-a pronunțat încă public, un purtător de cuvânt al Comisiei a insistat că „poziția UE este clară” și că aceasta și-a exprimat clar punctul de vedere distribuind pe rețelele de socializare mesajul de condamnare a violențelor din partea celui mai înalt diplomat al blocului, Josep Borrell.

Pentru fostul agent de securitate Spartak, însă, care strânge ceea ce i-a mai rămas din bunuri, în timp ce reflectează la ce va face în continuare, vorbele sunt goale. „Nimănui nu-i pasă de noi. Vom merge oriunde ne vor ajuta oamenii - trebuie doar să găsim un loc”.