Este vremea să-i luăm la întrebări pe marii seniori ai banilor, miliardarii lumii. Fața nevăzută a lui Bill Gates
Ieșind pe stradă înainte să se lase întunericul, m-a frapat câte figuri solitare puteau fi văzute în case. Niciuna nu privea cerul roșu-auriu, ci toate erau ațintite cu ochii în laptopuri și, la fel ca mine, făcuseră asta mai toată ziua – scrie Brenda O’Brien în The Irish Times.
E în desfășurare o schimbare culturală cu implicații imense, accelerată de Covid-19. Nu este vorba doar despre munca de la distanță. Este despre dezechilibrul uriaș dintre puterea și influența companiilor tech și imaginea pe care o mai avem noi despre guverne.
Giganții tech și fondatorii lor s-au bucurat de o pandemie foarte bună. O cercetare Oxfam a scos în evidență că cei mai bogați 10 oameni din lume, printre care Jeff Bezos, Elon Musk și Mark Zuckerberg, și-au mărit averile cu 451 de miliarde de euro laolaltă.
Asemenea numere sunt chiar prea mari pentru ca un creier omenesc să le vizualizeze altfel decât printr-un grafic sau o metaforă. Puterea pe care o aduce o asemenea bogăție nu lucrează în prea multe feluri.
Avem un sentiment colectiv de neliniște, o senzație că suntem tot timpul manipulați, exploatați și deposedați de datele noastre aducătoare de venituri, dar este o rețea prea mare, o țesătură prea vastă de conexiuni. Dăm din umeri, decidem că nu prea avem ce face și revenim la ecrane ca să le mai facem alți bani.
Cei super-bogați sunt stăpânii noștri. Îi iubim când sunt benigni și cheltuie din avere în proiecte filantropice – cu asta suntem de acord. Nu încape nici o îndoială că donatorii foarte înstăriți fac mult bine. Dar tot mai des, unele fapte devenite publice ne fac să gândim: cum adică? cum adică?
Am trăit o astfel de clipă când am citit în „Bloomberg Businessweek” profilul profesoarei Sarah Gilbert de la Universitatea Oxford, cercetător principal pentru ceea ce a devenit ulterior vaccinul AstraZeneca. Inserate în text, fără vreun comentariu, erau următoarele: „în timpul căutării de bani [pentru cercetare], Gates i-a presat pe [prof. Sarah] Gilbert și [prof. Adrian Hill] să intre în parteneriat cu o mare companie farmaceutică”.
Finanțarea jurnalismului
Fundația Bill și Melinda Gates acordase anterior un mic grant echipei de cercetare de la Oxford la un moment critic al cercetării. Inițial, Universitatea Oxford promisese să trateze de o manieră non-exclusivă drepturile de proprietate intelectuală asupra cercetării.
Un grant la momentul potrivit, puțină presiune și deodată AstraZeneca are drepturi exclusive asupra vaccinului. Contează? Cu siguranță, și nu doar pentru că AstraZeneca s-a confruntat cu întârzieri care nu ar fi avut loc dacă toate cunoștințele ar fi fost larg distribuite de la început. Contează pentru că se răsfrânge cel mai mult asupra celor săraci, mai ales în țările celor cu venituri scăzute.
Gates obișnuia să fie deosebit de nepopular, un conducător de firmă nemilos a cărui companie, Microsoft, își sfâșiase toți rivalii și trebuia să plătească amenzi de miliarde de dolari pentru practici monopoliste. Ce s-a schimbat? După ce a fost înființată Fundația Bill și Melinda Gates nu a trecut mult până s-a efectuat tranziția la filantrop îndrăgit. Într-un text curajos publicat de „Columbia Journalism Review”, Bill Schwab a evidențiat că a analizat 20.000 de granturi caritabile acordate de fundație și a descoperit că mai mult de 250 de milioane de dolari au mers către jurnalism.
El crede că aceasta explică în parte de ce acum 20 de ani obiectivele lui Gates făceau subiectul unor întrebări și investigații de presă, iar acum ele s-au reorientat, în opinia lui Schwab, în „prezentări agreabile și editoriale laudative descriind lucrurile bune făcute de fundație”.
Conflicte de interese?
„The Nation” a publicat în martie trecut o investigație care nu menționează Covid-19, dar oferă o imagine a modului de a gândi al lui Gates. Este un apărător feroce al drepturilor de proprietate intelectuală și ideologia lui orbitează în jurul susținerii „tuturor instrumentelor capitalismului” pentru „conectarea promisiunilor filantropice cu puterea firmei private”.
„The Nation” a scos la lumină „două miliarde de dolari în donații caritabile deductibile din impozite către companii private – inclusiv unele din cele mai mari din lume, ca GlaxoSmithKline, IBM, NBC Universal Media”. A pus sub semnul întrebării etica „unei fundații care dă un grant caritabil unei companii aflate parțial în proprietatea ei - și profită financiar de aceasta – ceea ce pare un evident conflict de interese”. A punctat și că fundația protejează patente ale unor medicamente vitale, făcându-le prohibitiv de scumpe pentru oamenii vulnerabili pe care fundația susține că încearcă să-i ajute.
Reabilitarea imaginii lui Bill Gates este urmată la rândul lor de Jeff Bezos și Mark Zuckerberg.
În mod ironic, teoriile prostești ale conspirației conform cărora Gates vrea să implanteze microcipuri oamenilor distrage doar atenția de la adevărul care este în fața tuturor, dar e prea mare ca să fie văzut. Bill și Melinda Gates n-au fost aleși, nu răspund în fața nimănui, dar au o putere fără precedent în istoria omenirii.
În 2018-2019, ei au donat procentual mai mult către strâmtorata financiar Organizație Mondială a Sănătății decât Comisia UE, SUA și UK. Gates a descoperit că este mai mult decât posibil să cumperi influență politică și să modelezi cursul istoriei, în timp ce ești lăudat că ești un băiat atât de bun. Este oare prea târziu ca să-i mai luăm la întrebări pe noii noștri seniori?
