„Este de competența fiecărui aliat să ia aceste decizii, dar este important să ne consultăm îndeaproape cu privire la aceste aspecte”, a declarat Stoltenberg.

Ucraina speră să obțină permisiunea de a utiliza rachete cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident, pe care le deține deja, pentru a lovi ținte militare situate în interiorul teritoriului rus.

Anticiparea a fost mare săptămâna trecută, înaintea întâlnirilor dintre președintele Joe Biden și premierul britanic Keir Starmer la Washington, însă nu a fost făcut niciun anunț cu privire la o decizie.

Pe măsură ce discuțiile pe această temă păreau să fie mai aproape de a ajunge la o schimbare de politică, președintele rus Vladimir Putin și alți oficiali și-au intensificat retorica, susținând că o astfel de mișcare ar însemna că NATO este direct în război cu Rusia.

Stoltenberg a recunoscut amenințările, dar a declarat: „Nu există opțiuni fără riscuri în război”.

„Dar continui să cred că cel mai mare risc pentru noi va fi dacă președintele Putin câștigă în Ucraina”, a adăugat acesta.

Lăsând la o parte luptele interne, unele țări NATO au început deja să își modifice în ultimele zile poziția cu privire la efectuarea de către Ucraina a unor atacuri cu rachete cu rază lungă de acțiune.

The Guardian a relatat la 11 septembrie, citând oficiali anonimi din Regatul Unit, că guvernul britanic a luat deja o decizie pozitivă cu privire la utilizarea rachetelor sale Storm Shadow înainte de o călătorie comună a secretarului de stat american Antony Blinken și a ministrului de externe britanic David Lammy la Kiev.

Alte țări, precum Suedia, Finlanda și Canada, au declarat, de asemenea, că sprijină pe deplin Ucraina să utilizeze arme furnizate de Occident pentru a lovi adânc în Rusia.

În același timp, cancelarul Olaf Scholz a declarat că Germania nu va permite Ucrainei să utilizeze armele sale pentru astfel de lovituri cu rază lungă de acțiune „chiar dacă alte țări decid altfel”.

De ce Germania refuză în continuare să trimită Ucraina rachete Taurus?

În timp ce Washingtonul și Londra se confruntă cu presiuni pentru a permite Ucrainei să lovească ținte din interiorul Rusiei folosind rachetele de fabricație occidentală aflate deja la indemana ucrainenilor, Berlinul refuză chiar să furnizeze astfel de rachete.

„Germania a luat o decizie clară cu privire la ceea ce vom face și ceea ce nu vom face. Această decizie nu se va schimba”, a declarat Scholz pe 13 septembrie, rămânând ferm în refuzul său de a furniza Ucrainei rachetele cu rază lungă de acțiune Taurus.

Remarcile sale au venit după ce președintele american Joe Biden și prim-ministrul britanic Keir Starmer nu au ridicat restricțiile privind utilizarea armelor cu rază lungă de acțiune furnizate de Occident pe teritoriul Rusiei.

În primăvară, Washingtonul a confirmat că a început să furnizeze Ucrainei sisteme de rachete tactice militare cu rază lungă de acțiune (ATACMS). Kievul primise anterior rachete care se puteau deplasa până la 160 de kilometri, iar noul lot era format din rachete avansate cu o rază de acțiune de până la 300 de kilometri. Însă transferul Berlinului de rachete Taurus nu a urmat.

Anterior, Germania a urmat exemplul SUA, predând primul sistem de apărare antiaeriană Patriot la începutul anului 2023 și tancurile de luptă mult așteptate.

Atunci când Kievul a lansat o incursiune surpriză în regiunea Kursk din Rusia, operațiunea a primit aprobarea Berlinului. Ministerul german al Apărării a declarat că Ucraina este „liberă să aleagă” armele pe care să le folosească în interiorul Rusiei pentru autoapărare, în conformitate cu dreptul internațional.

„Un scenariu de coșmar pentru Scholz este că Ucraina ar folosi Taurus pentru a lovi ținte sensibile din punct de vedere politic din interiorul Rusiei. Scholz se teme că acest lucru ar putea escalada războiul și ar arunca Germania în ostilități directe cu Rusia”, a declarat Fabian Hoffmann, cercetător la Universitatea din Oslo, specializat în tehnologia rachetelor, pentru Kyiv Independent.

„În mod fundamental, acest lucru înseamnă că Scholz este constrâns de o lipsă de voință politică, care provine dintr-o lipsă de încredere în conducerea ucraineană de a nu încălca nicio promisiune”. SURSA: defenseromania.ro