Militari, servicii de informații, veterani și civili au fost martori ai trecerii faimosului convoi rus care a fost văzut îndreptându-se spre Kiev în primele zile ale invaziei din 24 februarie. De fapt, a fost o coadă de vehicule care a ajuns să se întindă pe 56 km. N-a mai ajuns la Kiev pentru că s-a împotmolit. Dar cum s-a ajuns la acest eșec spectaculos?

Pe 28 februarie, la patru zile de la invazie, o coadă de vehicule blindate, lungă de 15 km, a fost observată prin satelit în nordul țării.

La acea vreme, media occidentale scriau despre un convoi, dar această descriere s-a dovedit o supraestimare pentru nimic mai mult decât un ambuteiaj, și, în esență, o eroare tactică de proporții.

Martorii care au urmărit convoiul sau au intrat în contact cu el, precum și hărțile și documentele lăsate în urmă de forțele ruse forțate să se retragă din regiunea Kiev, au scos totul la iveală. Totodată, au scos la lumină planul de cucerire inițial și cum a fost posibil să eșueze atât de spectaculos.

Primele ore

Povestea începe în prima zi de război, la granița Ucrainei cu Belarus.

Luminile de la primele rachete au fost observate în pădurile de la Cernobîl de către militarii din Brigada de asalt aeriană 80, aflată în patrulă în zonă.

„Îmi amintesc că am văzut lumini apărând în întreaga pădure. Inițial am crezut că sunt faruri de mașină. După care mi-am dat seama că erau Grad-uri [lansatoare de rachete multiple autopropulsate]. Trăgeau spre noi”, povestește Vladislav, în vârstă de 23 de ani, care ieșise să fumeze în acea noapte.

După cum fusere instruită în cazul unui atac, Brigada 80 a aruncat în aer podul ce leagă Cerbobîlul de următorul oraș important, Ivankiv. Scopul era să câștige timp pentru a reuși să se retragă către Kiev.

„La început am fost surprins, de ce să nu îi oprim acolo, la Cernobîl? Dar trebuia să studiem inamicul. Așa că asta am și făcut”, spune el.

Marele plan

Vladislav a văzut în acea noapte primele vehicule ce aveau să formeze convoiul rus.

Contrar relatărilor de la acea vreme, coloana lungă de 56 km reprezenta de fapt 10 unități de batalioane tactice rusești separate, potrivit Forțelor Armate Ucrainene.

Alte atacuri fuseseră lansate în est și în sud, dar aceste 10 unități aveau o misiune specifică: să intre în Ucraina dinspre Belarus, să pătrundă în capitală și să înlăture guvernul. În termeni militari: un atac de decapitare.

Un document rusesc, văzut de BBC, a dezvăluit calendarul asociat planului. Primul batalion a intrat în Ucraina la ora 04:00 pe 24 februarie, iar ordinele erau să avanseze spre Kiev, unde ar fi trebuit să ajungă la 14:55.

Un număr de batalioane urmau să se deplaseze spre Hostomel, la nord de Kiev, pentru a veni în sprijinul trupelor ce fuseseră parașutate acolo pentru a securiza aeroportul.

Celelalte trebuiau să îndrepte spre centrul Kievului.

Asaltul s-a bazat în mare măsură pe două elemente - secretul și viteza.

Potrivit Institutului Regal al Serviciilor Unite (RUSI) (un grup de reflecție în domeniul securității cu sediul în Marea Britanie), prin ascunderea planurilor de atac asupra capitalei, soldații ruși puteau realiza o depășire a forțelor ucrainene cu 12 la unu.

Totuși, acest atac în secret a avut un cost. Înșelăciunea lui Putin a fost atât de reușită, încât majoritatea comandanților nu au primit ordinele decât cu 24 de ore înainte de invazie.

Cum s-a împotmolit convoiul

La nivel tactic, planul le-a creat vulnerabilități efectivelor. Le lipseau hrana, combustibilul și hărțile. Nu aveau instrumente de comunicare adecvate. Aveau muniție insuficientă. Erau prost pregătiți pentru condițiile de vreme.

Echipați cu pneuri nepotrivite și înconjurați de zăpadă, rușii au intrat direct într-o baie de noroi. Civilii de lângă orașul Ivankiv au povestit despre cum soldații ruși le cereau fermierilor ucraineni să îi ajute să scoată tancurile din noroi.

În imposibilitatea de a avansa, vehiculele rusești au fost nevoite să devieze pe drumuri asfaltate pentru a evita pământul moale, ceea ce a forțat mii de soldați să se grupeze într-o singură coloană .

Doar că, având mijloace limitate de comunicare, acestea au fost angrenate rapid într-un ambuteiaj de proporții.

„Nu te deplasezi pe teritoriu ostil într-un convoi lung. Niciodată”, a comentat un expert militar aflat pe teren.

Pe baza mărturiilor martorilor și a informațiilor furnizate de armata ucraineană, jurnaliștii BBC au reușit să cartografieze drumul pe care convoiul l-a parcurs în perioada cuprinsă între primele zile ale invaziei și sfârșitul lunii martie. Evitând să traverseze câmpurile, vehiculele au sfârșit pe majoritatea drumurilor principale de la nord de Kiev.

Când coloana a atins lungimea de 56 km, aceasta includea până la 1.000 de tancuri, 2.400 de vehicule de infanterie mecanizată și 10.000 de oameni, precum și zeci de camioane de aprovizionare care transportau alimente, combustibil, petrol și muniție.

Împotmoliți la nord de Kiev în timp ce hrana și combustibilul se epuizau, rușii au ai făcut ceva greșit: și-au subestimat adversarul.

O rezistență unită

Timp de trei zile, Volodimir Scerbininin și alți voluntari, majoritatea pensionari, au făcut pregătiri pentru sosirea convoiului în orașul lor natal, Bucea.

Cu o singură mitralieră la 12 oameni, au dat jos indicatoarele rutiere, au construit puncte de control și au pregătit sute de bombe cu benzină.

Duminică dimineața, tancurile rusești au intrat în oraș.

Timp de aproape 30 de minute, Volodimir și unitatea sa de bază au atacat tancurile cu resursele lor modeste.

„Am incendiat două dintre vehicule și am încetinit întregul convoi", spune Volodimir.

Dar apoi au venit represaliile.

„Când ne-au văzut aruncând cu sticle, au deschis focul”, spune Maksim Șkoropar, în vârstă de 30 de ani. „Eram barman. Nu aveam niciun fel de pregătire militară”.

Când acea confruntare s-a terminat, toți cei din grupul lui Volodimir erau răniți, dar au fost evacuați și transportați la spital.

Dar chiar și de la infirmerie, Volodimir a continuat să lupte - primind și verificând observațiile privind convoiul de la civili din toată regiunea Kievului și anunțând autoritățile ucrainene.

La celălalt capăt al firului se afla viceguvernatorul local al orașului Irpin, Roman Pohorili, în vârstă de 23 de ani.

„Colegul meu și cu mine operam linia telefonică de la biroul consiliului, preluând apeluri despre coloană, precum și despre sabotori - oameni care pictau semne pe teren pentru ca convoiul să le urmeze."

Consilier ziua, Roman este expert în informații din surse deschise noaptea. Co-fondator al site-ului foarte apreciat DeepState, el pune laolaltă postări din social media și rapoarte de informații. Le geolocalizează, apoi le postează pe site-ul său.

„În drumul lor spre Kiev, rușii postau videoclipuri pe rețelele sociale. Am repostat videoclipurile pentru a expune mișcările lor. Ei doar se dădeau mari, dar, făcând acest lucru, au fost prinși".

„Toată lumea făcea câte ceva. Recunosc că a fost foarte multă agitație în acele prime zile. Dar existau veterani care ajutau civilii. Toată lumea voia să își apere orașul".

În orașele și satele din întreaga regiune, sute de atacuri au avut loc împotriva convoiului, de la civili înarmați cu arme artizanale până la infanterie mecanizată și artilerie.

Tactici învechite

În contrast puternic cu ucrainenii, forțele rusești și-au expus în mod repetat incapacitatea de a lua decizii dinamice pe teren.

„Rușii duceau cu ei cutii mari de metal pe care scria «secret». Am confiscat una în timpul unei ambuscade. Am găsit hărțile lor marcate cu tot traseul lor. După aceea, am aflat întreaga lor strategie", a explicat Vladislav din Brigada 80.

Instrumentele lor de navigație erau lamentabil de depășite. Pe parcursul anului, BBC a tot găsit hărți, datând din anii 1960 și 1970, lăsate în urmă de trupele rusești. Jurnaliștii au mai descoperit steaguri de semnalizare, un mod de comunicare între unități extrem de depășit.

O tactică a rezistenței ucrainene care s-a bucurat de succes a fost să arunce în aer poduri și baraje înaintea convoiului, forțându-i astfel pe ruși să se reorienteze. Bazându-se pe hărți vechi și având comunicații limitate cu comandamentul superior, unitățile rusești au fost adesea paralizate de indecizie.

Mai multe imagini din satelit surprind vehiculele rusești învârtindu-se literalmente în cerc.

Sub presiunea atacurilor aeriene și a artileriei ucrainene, convoiul rusesc a fost în cele din urmă oprit chiar la marginea orașului Kiev. Pentru miile de civili care locuiau în apropierea trupelor blocate, experiența a fost îngrozitoare.

„Au jefuit totul de peste tot. Au golit magazinele. De asemenea, au folosit civilii ca scuturi umane", spune Vladislav.

Atrocitățile care au avut loc în multe sate și orașe din nordul și vestul Kievului sunt investigate de numeroase autorități, inclusiv de Curtea Penală Internațională.

După patru săptămâni lungi, rușii au început să se retragă.

Două dintre cele mai mari batalioane rămase au fost înfrânte în apropiere de aeroportul Hostomel. Alte 370 de camioane militare cu corturi, aparent abandonate în satul Zdvizhivka, au fost distruse de artilerie.

Trupele ruse au tot fost împinse înapoi până în 19 martie, când au început retragerea din regiunea Kiev.