Având de înfruntat apărările puternice ale forțelor ruse, armata ucraineană ar fi fost obligată să deschidă contraofensiva cu o lovitură „cât mai aproape de perfecțiune” pentru a realiza o străpungere decisivă, dar lucrurile nu au mers conform planului, au explicat experți militari care s-au întors recent de pe front, citați de Insider.

„Prima fază a acestei operațiuni nu a fost un succes”, a comentat Rob Lee, cercetător senior la Foreign Policy Research Institute, revenit recent din Ucraina, unde, împreună cu alți experți, a stat de vorbă cu oficiali, ofițeri și membri ai armatei ucrainene.

Asta nu este echivalent cu a spune că „ofensiva a eșuat”, a spus el, subliniind că aceasta este în desfășurare și că armata ucraineană are rezerve încă neangajate în luptă, ci doar că „faza inițială nu a fost un succes din diverse motive”.

Mai concret, forțele armate ucrainene au mizat pe o strategie dublă: formarea a noi brigăzi de luptă pentru viitoarea contraofensivă, menținând în tot acest timp cei mai experimentați militari în luptă pentru a ține frontul împotriva ofensivei de iarnă a Rusiei. Strategia a dat roade doar parțial.

Trupele veterane ale Ucrainei au zădărnicit într-adevăr ofensiva Rusiei, dar cu prețul oportunităților adecvate de odihnă și refacere.

În consecință, a căzut în sarcina noilor brigăzi să joace un „rol decisiv” în contraofensivă, doar că „performanța lor de până acum nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor”, a subliniat Lee.

Lipsa de experiență

Ucraina a înființat nouă brigăzi echipate cu armament NATO în vederea contraofensivei. Aceste unități au fost formate rapid și nevoite să învețe noi sisteme, să adopte noi tactici și să clădească o coeziune într-un timp foarte scurt, în timp ce rușii au trecut într-o postură în mare parte defensivă pe care au petrecut luni întregi fortificând-o.

Liniile rusești sunt păzite de câmpuri de mine, bariere antitanc și tranșee, precum și de artilerie, aviație și rachete ghidate antitanc.

Primele zile ale contraofensivei s-au lovit de probleme precum erori de comunicare, deficiențe în ceea ce privește recunoașterea și țintirea și o coordonare care nu a funcționat atât de bine pe cât se spera.

„Am văzut inițial, în primele două zile ale ofensivei, o parte dintre problemele specifice pe care le-au avut noile brigăzi”, a declarat Lee, menționând că greșelile au fost dintre cele „pe care brigăzile mai experimentate probabil că nu le-ar fi făcut”.

De pildă, unele dintre unitățile de asalt au fost dezorientate, în special noaptea, s-au deplasat într-o direcție greșită și, uneori, au dat peste câmpuri minate care nu fuseseră încă curățate.

S-a întâmplat și ca avansul să fie întârziat și să se facă în zori, și nu noaptea, ceea ce a limitat valoarea echipamentului specializat din noile vehicule, echipament de care rușii în general nu dispun. În același timp, barajul de artilerie a avut o decalare de câteva ore, o altă eroare, care a însemnat că „toate aceste echipe rusești [de rachete ghidate antitanc] și forțele de infanterie nu erau suprimate atunci când a avut loc avansul efectiv”, a declarat Lee. Unul din scopurile artileriei este tocmai de încercarea de a crea haos în rândul celor aflați în defensivă pentru a-i obliga să se adăpostească chiar în momentul în care trupele de blindate și de infanterie avansează.

Lee a subliniat că, deși minele, aflate în prim-planul discuțiilor, au jucat într-adevăr un rol în atenuarea asaltului, avansurile inițiale au fost respinse mai cu seamă de artileria rusă și de elicopterele de atac echipate cu rachete antitanc.

Lipsa unui plan B

„Adesea nu au avut un plan B sau nu au fost capabili să execute fără cusur un plan B după ce s-au lovit de unele dintre aceste probleme oarecum previzibile”, a spus Lee, făcând observația că, probabil, brigăzile mai experimentate ar fi fost mai bine pregătite pentru a pune un astfel de plan în aplicare.

„Au fost luați prin surprindere când au făcut aceste greșeli”, care totuși nu sunt „greșeli șocante”, a subliniat el.

„În multe cazuri, timpul a fost critic și realmente costisitor pentru că atunci Rusia putea răspunde”, a spus Lee, explicând că rușii „au cam învățat unde urmau să fie actul principal, avansul, și își puteau ajusta apărarea în consecință”.

Michael Kofman, de la Center for Naval Analyses, membru al grupului de experți care a călătorit recent în Ucraina, a fost de acord cu această evaluare.

El a explicat că, pe parcursul războiului armata ucraineană s-a descurcat destul de bine în apărare, în special în ceea ce privește apărarea în profunzime, în schimb, „nu este la fel de bine organizată și nu are aceeași experiență în scalarea operațiunilor ofensive".

Incapacitatea de a lansa operațiuni ofensive la scară mare

Franz-Stefan Gady, expert în războaie moderne de la Center for New American Security, a argumentat , rezumând constatările sale într-o serie de postări pe rețelele de socializare, că una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă armata ucraineană este incapacitatea de a desfășura operațiuni eficiente de arme combinate la scară mare.

Ucraina s-a plâns de câmpurile minate și de lipsa de echipament, dar această problemă este cu adevărat critică, a susținut el.

Operațiunile de arme combinate constau în esență în abilitatea de îmbina capacitățile de luptă pentru crea o singură armă cu care să dai o lovitură decisivă, precum, de pildă, asalturi de infanterie susținute de o putere de foc mobilă și de artilerie și, dacă este posibil, de aviație.

Războiul cu arme combinate nu este o întreprindere pe care multe țări sunt capabile să o efectueze eficient, iar armatei ucrainene îi lipsesc atât echipamentul, cât și experiența necesară pentru această modalitate de luptă.