Momentele eroice sau de răscruce din istoria românilor nu au fost scrise doar de eroi ci și de eroine. Curajul și determinarea acestor femei a schimbat în multe cazuri istoria. Unele dintre acestea sunt mai puțin cunoscute publicului larg iar contribuția lor riscă să fie dată uitării.

Multe femei au dat dovadă de un curaj incredibil, acolo unde doar bărbații păreau cei mai potriviți pentru a înfrunta pericolul. Istoria românilor este plină de eroine, femei cu adevărat excepționale care au contribuit decisiv, în unele cazuri, la soarta poporului român.

Unele dintre acestea nu sunt foarte cunoscute publicului larg sau pur și simplu au intrat în anonimat. Una dintre puținele femei rămase cunoscute publicului larg este Ecaterina Teodoroiu, cea a cărui chip a fost imprimat și pe una dintre bancnotele aflate în circulației la noi în țară. Puțini știu însă că soarta Revoluției de la 1848, în Țara Românească a fost decisă de o femeie. Tot o femeie avea să pună pe fugă un întreg detașament de infanterie în Munții Apuseni.

Eroinele primei revoluții moderne a românilor

Revoluția de la 1848 a însemnat cu adevărat un moment revoluționar, de cotitură, în Principatele Române. Nu doar din punct de vedere politic ci mai ales social. Revoluția de la 1848 reprezintă intrarea Principatelor în lumea modernă, alinierea la mentalităților europene, occidentale, ale vremii, bazate pe drepturile omului, pe constituții moderne și pe dreptul la liberă determinare a popoarelor.

A fost momentul în care noile generații educate, mai ales fii de boieri și târgoveți înstăriți, școliți în străinătate, au pornit procesul de înlocuire a medievalismului, cu apucături oriental-fanariote, în care se zbătea Moldovei și Valahiei cu organizarea unui stat modern.

Acești tineri școliți și progresiști ai vremii visau la unire și reducerea decalajului de civilizație dintre Principate și lumea occidentală. Revoluția de la 1848 a însemnat începutul drumului către modernizare a Principatelor. Aparent, istoria revoluției de la 1848 a fost scrisă doar de bărbați. Personaje ca Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Nicolae Bălcescu sau Avram Iancu sunt binecunoscute. Î

n realitate, numeroase femei, foarte curajoase, educate și extrem de implicat social în lupta pentru modernizare României au avut un rol vital în acest moment revoluționar. Ana Ipătescu, de exemplu, a avut un rol vital. În anul 1848, Ana era o femeie de 35 de ani, soția lui Nicolae Ipătescu, un funcționar bine-văzut, reprezentant al Visteriei Statului, în Valahia. Ana Ipătescu s-a născut în Mahalaua Olarilor, în Bucureștiul începutului de secol XIX. Era fiica unui comandant de jandarmi și se numea, de fată Ana Ghiurelasă.

Deși mama vitregă i-a interzis să urmeze orice formă de educație pentru a rămâne și a ajuta în gospodărie, Ana Ipătescu a frecventat, pe ascuns cursurile Școlii Normale, devenind o tânără foarte educată. Pe la 20 de ani a fost căsătorită cu un arendaș. După câțiva ani de căsnicie abuzivă, Ana Ipătescu divorțează și fuge unde vede cu ochii. Îl cunoaște pe tânărul funcționar Nicolae Ipătescu și se căsătoresc.

Prin intermediul soțului, Ana ajunge să cunoască pe tinerii progresiști, școliți pe la Paris sau Viena, dornici de a schimba societatea românească. Este pătrunsă de aceste idei și se dedică total pregătirii revoluției. Aportul Anei Ipătescu a fost decisiv. Practic a salvat Revoluția de la 1848 în Valahia.

În timp ce membrii „Frăției”, cei care au format noul Guvern, după înlăturarea lui Vodă Bibescu, nu se puneau de acord cu programul de guvernare, ofițerii de la palat, împreună cu marii boieri au organizat o contralovitură. Guvernul revoluționar a fost arestat, iar totul părea compromis. Mulțimea adunată șovăia.

În acel moment, Ana Ipătescu a salvat totul. Înarmată cu două pistoale, a năvălit încurajând mulțimea să atace palatul și să-i elibereze pe revoluționari. „Și în acel moment de disperare, dinspre Podul Mogoșoaiei năvălește tânăra eroină Anica Ipătescu. E făptură înaltă, palidă ca moartea la chip, cu ochii aprinși și buclele aruncate pe spate. Două pistoale încărcate sunt în mâinile ei. Strigă din toate puterile, «Moarte trădătorilor! Tineri, curaj, salvați libertatea!»”, se arată în mărtiile vremii.

Faptele Anei Ipătescu au ajuns chiar și în presa occidentală. „Chiar acum, la orele 2, tumultul cuprinde strada principală. S-a făcut încercarea de a se aresta întregul guvern provizoriu, dar a eșuat total. O eroină a împuns mulțimea spre palat și trădătorii fură prinși, iar revoluția valahă a fost salvată”, titra un ziar din Augsburg, din aceea perioadă.

După ce soțul ei a fost arestat, în urma intervenției otomane, Ana Ipătescu, cu un curaj extraordinar reușește să ajungă în Imperiul Otoman și să-și elibereze soțul. Pățaniile sale sunt demne de un roman de aventuri. Ana Ipătescu a murit la 70 de ani.

O altă figură importantă a Revoluției de la 1848, de această dată în Moldova, a fost Elena Vârnav, o tânără dintr-o importantă familie boierească. La numai 24 de ani, cu un curaj ieșit din comun a ieșit în stradă purtând pe 27 martie 1848, steagul revoluționarilor moldoveni. În Valahia, tot la 1848, Maria Rosetti, soția cunoscutului revoluționar CA Rosetti, nu numai că a susținut revoluția dar a trecut prin aventuri de neimaginat pentru a-i elibera din prizonieratul otoman pe revoluționarii capturați.

Ioana D Arc din Munții Apuseni

O altă femeie care a dovedit un curaj ieșit din comun și totodată a fost capabilă de lucruri absolut incredibile mai ales pentru epoca în care a trăit este Pelaghia Roșu, o româncă din Munții Apuseni. Evenimentele la care a participat Pelaghia și în care s-a făcut remarcată a fost tot Revoluția de la 1848, dar de această dată în Transilvania, acolo unde personaj central a fost Avram Iancu. Sunt bine cunoscute acțiunile revoluționarilor transilvăneni dar și luptele date de Avram Iancu în Munții Apuseni.

Mai puțin cunoscut este episodul remarcabil la care a participat Pelaghia Roșu, o învățătoare din Mărișel, un sat din Munții Apuseni. Pelaghia s-a născut în Mărișel și era fata judelui, o persoană respectată care împărțea legea. Judele, om cu carte, și-a educat fiica în casă, cu cărți românești.

Văzând că este isteață și cu aplecare către învățătură, judele și-a trimis fiica la carte, la școala superioară de la Budepesta. După trei ani, Pelaghia revine în Mărișel și devine învățătoare. S-a născut cu Ioan Roșu, un moț gospodar din sat. Cu Ioan Roșu a avut un băiat, numit Andrei.

În timpul Revoluției de la 1848, atât soțul cât și fiul Pelaghiei au plecat la luptă în armata lui Avram Iancu. Satul a rămas nepăzit, iar un detașament de infanterie maghiară s-a îndreptat către Mărișel. Cu un curaj ieșit din comuna, Pelaghia adună toate femeile din sat. Le pune să se îmbrace în hainele soților și băieților.

Organizează în timp record, un detașament de cavalerie, format din femei deghizate și atacă în forță, pe flancuri corpul de armată maghiar. Crezând că sunt atacați de cavaleria moților, ungurii dau înapoi. Îndrăznețele femei din Apuseni au ucis 30 de soldați inamici, un sergent major și un căpitan. Pe restul i-au pus pe fugă.

În jur de 100 de soldați unguri s-au înecat în Someșul Rece, fugăriți de detașamentul Pelaghiei. Drept recompensă pentru curajul său, guvernatorul Transilvaniei, generalul austriac Wolgemuth îi oferea un premiu în bani dar și o decorație, în anul 1850.

„Ordonez, să se deie Pelaghiei Roşu, mama lui Andrei Roşu din Mărişel, decorat cu crucea de aur pentru merite, suma de o sută florini, drept premiu pentru demonstraţia săvărşită cu isteţime în contra insurgenţilor, pentru eliberarea satului ei, punându-se în fruntea unei cete de femei”, preciza generalul austriac.

O altă eroină a luptelor din Apuseni a fost Ecaterina Varga. Fiica unor mici nobili maghiari, în ciuda originii sale etnice, Ecaterina a militat pentru drepturile moților din Apuseni. Pentru lupta sa asiduă, Ecaterina Varga a fost numită „Doamna Moților”. A îndemnat pe moți la luptă și a fost considerată de austrieci drept o agitatoare. A fost prinsă și închisă, patru ani, fără judecată, în temnițele din Aiud și Alba Iulia. După ce a fost eliberată, a fost exilată în satul ei natal Hălmeag.