Implicaţiile civile şi militare sunt enorme şi ne arată că civilizaţia noastră este gata să intre într-un stadiu cu totul nou de evoluţie, pentru prima oară folosind la o scară regională sau continentală Inteligenţa Artificială pentru a schimba radical condiţiile de viaţă, de producţie materiaă şi perspectivele de supravieţuire, scrie jurnalistul Cristian Unteanu pe  Adevărul .

Pentru a avea ordinul de mărime al operaţiunii să amintim că, dacă suprafaţa pe care poate acţiona mecanismul respectiv este de 2,1 milioane km², cea a ţării noastre este de 238.397 km². Acestea fiind spuse, aveţi aici  comunicatul oficial  al Consiliului de Stat al Chinei în care anunţă anunţă operaţiunea respectiv, lansare de ploaie sau zăpadă artificială care să acopere o suprafaţă imensă, adică peste o dată jumătate mai mult decât India cu ajutorul  unor tehnologii de combatere a grindinei.

Un studiu publicat în National Academic Press prezintă o scurtă istorie a încercărilor făcute de oamenii de ştiinţă în vedera controlului fenomenelor atmosferice pentru creşterea cantităţilor de apă de ploaie în ţinuturi lovite de secetă, pentru „curăţarea“ urgentă de ceaţă a unui aeroport, pentru reducerea numărului de puncte de iniţiere a focului în păduri în timpul perioadelor secetoase sau, ca aplicaţie militară, pentru creşterea bruscă a unor cursuri de apă. Spre exemplu, în SUA, „procedeele propuse au fost diverse: primul a fost meteorologul James P. Espey care a propus modificarea sistemului pluvial la nivelul întregii coaste de est a SUA aprinzând focuri gigantice în zona Munţilor Apalaşi. Prima încercare de a modifica un uragan a fost în 1940 în cadrul programului CIRRUS, o colaborare între cei de la General Electric şi trei servicii militare, succesul asumat, după «însămânţarea» norilor dintr-un uragan în 1947, a constat în modificarea vizibilă a cursului acestia. A urmat proiectul STORMFURY (1962-1983) care încerca acelaşi procedeu în cazul furtunilor tropicale a căror intensitate să fie slăbită prin însămânţarea în ochiul ciclonului a ionilor de de argint. Această tehnologie este folosită şi azi prin operaţiuni desfăşurate cu avioane speciale, trageri de la sol cu proiectile de artilerie sau rachete încărcate cu ioni de argint. În efortul de a asigura cele mai bune condiţii meteo pentru Jocurile Olimpice din 2003, autorităţile chineze au folosit pentru operaţiuni de acest fel 30 de avioane, 4000 de lansatoare de rachete şi 7000 de tunuri anti-aeriene în ceea ce s-a spus că a fost una dintre cele mai importante operaţiuni de până atunci pentru controlul meteo. În orele care au precedat ceremonia de deschidere, s-a spus că au fost trase rachete din 21 de amplasamente în scopul de a intercepta şi dispersa norii de ploaie. Ceea ce a făcut ca în oraşul Baoding, la sud-vest de Pekin, să plouă în noaptea respectivă (100 mm), ocolind capitala şi stadionul unde se desfăşura ceremonia“.

Dar toate acestea par să fie nişte jucării artizanale de laborator. Temerea reală este când şi cum aceste tehnologii de succes pot fi folosite în scopuri militare, ca arme cumplit de eficient şi care pot fi considerate drept având capacitate de exterminare în masă, atât la nivelul efectelor directe (supraîncărcarea unui lac de acumulare care să provoace ruperea unui baraj de foarte mari dimensiuni, cât şi prin efectele de durată care pot să dureze la nivel de decenii. În plus, efectele unei acţiuni ostile s-ar putea adăuga extrem de uşor la modificările naturale şi extrem de masive ale climatului, aşa cum arată un raport militar de anul trecut, comandat de general Mark Miley, atunci şeful de stat major al comandamentul inter-arme american. Intitulat  „Implications of Climate Change for the U.S. Army“ , este rezultatul unei colaborări între DIA (Defense Intelligence Agency), NASA, US Air Force, US Navy, US Army, US War College şi  Center for Climate and Security  (CFCS).

Sunt două ameninţări majore la nivelul următorilor 20 de ani: căderea sistemelor electrice şi apariţia unor noi focare de conflict provocate de efectele imediate ale încălzirii climatice care va genera migraţii necontrolate de populaţie. Ameninţări care se pot transforma în orice moment în catastrofe de mari proporţii dacă tehnologiile respective ar intra cu adevărat în atenţia militarilor pentru a le folosi ca mijloc de ripostă.

Este adevărat că există, în urma unei iniţiative comune UE-URSS, un document oficial al ONU Convention on the Prohibition of Military or Any Other Hostile Use of Environmental Modification Techniques semnat la Geneva pe 18 mai 1977 ( puteţi accesa aici textul Convenţiei ). Oficial, nu mai există nimic altceva dacă ar trebui să presupunem că nu mai există cercetări active în acest domeniu care, eventual, să dea rezultate totuşi neconcludente aşa cum, spre exemplu, a fost „războiul meteo“ lansat de americani în Vietnam, cea mai extinsă fiind „Operaţia Popeye“ (au mai existat încă două, Operation Intermediary şi Operation Compatriot), cea care a provocat on creştere cu 30% a nivelului precipitaţiilor în anii 1967 şi 1968 deasupra celebrei piste de aprovizionare Ho Chi Minh care lega Vietnamul de nord de cel de sud. Pentru detalii,  aveţi aici documentele audierilor  organizate de Senatul SUA.

În orice caz, în faţa unei perspective ca cea anunţată acum de China, au explodat deja teoriile conspiraţioniste şi textele cu perspectivele apocalipsei imediat. Dar - şi acesta este un semn încurajator- ele sunt totuşi absolut minoritare faţă de interpretările loogice şi care ţin de acceptarea unei realităţi care poate fi constructivă şi care, că vrem sau nu în numele orbirilor ideologice care au produs imaginea „virusul chinezesc“, acela va fi, indubitabil, sensul în care se va dezvolta planeta şi drumul spre care se va merge de către ţările care se pregătesc deja pentru mutiaţi supravieţuirii care le va duce în epoca tehnologiilor de acest gen.

Sigur că oricând se poate să iasă şi un dezastru, dar să sperăm că am învăţat ceva lecţii şi jocurile imediate să pentru a deschide - şi nu să izola şi condamna - colaborările pentru programe de interes globale. Dacă nu, unii vor continua să se joace cu găletuşa în timp ce alţii, la modul cel mai propriu, îşi pregătesc naţiunile pentru intrarea în alt stadiu de dezvoltare.

Distribuie Distribuie Comentarii