Cel puțin 20 de temple și sanctuare dacice au fost descoperite până în prezent în cetățile dacice din Munții Orăștiei. Oamenii de știință nu le-au putut descifra toate secretele, însă numărul lor mare arată interesul pe care dacii îl arătau spiritualității.

Ruinele a cel puțin 20 de temple antice au fost descoperite până în prezent în cetățile dacice din Munții Orăștiei. Cea mai recentă descoperire anunțată de arheologi a avut loc în urma săpăturilor arheologice încheiate recent la cetatea dacică Costești (Hunedoara), ridicată în secolul I. î. Hr.

„Au fost descoperite in situ două baze de calcar ale unui templu necunoscut cercetătorilor. Vestigiile noului edificiu au fost identificate pe una dintre terasele din partea sud-vestică a dealului, în locul numit Mălăiște, străbătut de drumul antic”, arăta Consiliul Județean Hunedoara, care are în administrare ansamblul istoric.

Din 1924, săpăturile arheologice de la Costești, coordonate de profesorul clujean D. M. Teodorescu, au dus la identificarea primelor „șiruri de pietre așezate cu o strictă rânduială pe arii cu îngrijire amenajate” - așa cum era prezentat monumentul cercetat la acea vreme.

„După un veac, descoperirea unui nou aliniament, al cincilea, impulsionează reluarea subiectului referitor la construcțiile cu destinație religioasă de la Costești-Cetățuie, dar și din restul zonei capitalei Regatului Dac”, arată administratorii așezării clasate ca sit de patrimoniu mondial UNESCO.

Cetățile dacice din Munții Orăștiei cuprind cea mai mare concentrare de temple antice din România, cel puțin 20, majoritatea patrulatre și trei circulare.

Misterul nedeslușit al templelor dacice

Modul în care au fost construite, înfățișarea lor din Antichitate și scopul înființării lor i-a intrigat pe oamenii de știință. Arheologii au observat că edificiile, vechi din secolele I î. Hr. – I. d. Hr., au fost clădite pe terase special amenajate, dăltuite în stâncă ori netezite cu piatră și pământ.

Aveau baze de calcar și andezit, singurele elemente care s-au păstrat în mare parte până în prezent. Pe acestea se sprijineau coloane de lemn, care susțineau acoperișul templelor, în două ape, potrivit arheologilor.

Alți specialiști susțineau că era posibil ca templele să fie lipsite de acoperiș și chiar de pereți. Modul în care erau dispuse șirurile de coloane, apropiate unele de celelalte, și lipsa compartimentării edificiilor a stârnit controverse. Unii arheologi le-au considerat „păduri de coloane”, de lemn și de piatră, unde aveau loc ritualuri religioase închinate unor zeități și de inițiere a războinicilor.

„Nu se cunoaşte înălţimea coloanelor acestor sanctuare, nu se ştie cum se terminau ele şi nu se ştie nici măcar dacă întreaga construcţie avea sau nu acoperiş. Şi, bineînţeles, nu avem nici cea mai vagă idee despre ceremoniile care se desfăşurau în ele. Există, la drept vorbind, elemente pentru diverse ipoteze. Ar fi cu putinţă ca aliniamentele de coloane din sanctuarele patrulatere (adevărate „păduri" de coloane) să constituie expresia arhitectonică a unor dumbrăvi sacre”, arăta istoricul Hadrian Daicoviciu.

Alți oameni de știință au susținut că edificiile cu zeci de coloane puteau nici măcar să nu fie temple, ci niște hambare uriașe, cu podele suspendate pe pilonii de piatră, pentru a le feri de umezeală și șoareci. Cele mai multe astfel de temple au fost incendiate în Antichitate. În locul unora au fost ridicate temple noi, care au fost devastate și ele, cel mai probabil, în timpul războaielor daco-romane.

Sarmizegetusa Regia, orașul antic cu cel puțin opt temple

Cel puțin opt temple au funcționat în Antichitate la Sarmizegetusa Regia (video) arată descoperirile făcute de arheologi. Cel mai recent astfel de edificiu dezvelit a fost dezvelit de arheologi în urma săpăturilor începute în 2017 pe terasa a IX a cetății dacice, care au continuat și în acest an.

La fel ca terasele X și XI din incinta sacră și acest platou era extrem de important pentru daci, din punct de vedere religios. Aici, în Antichitate, fusese ridicat un templu important, care după ce a fost devastat de un incendiu, pe ruinele sale a fost clădit un nou edificiu de cult. Din vechiul templu dacic s-au păstrat rămășițele unui perete prăbușit pe o lățime de circa trei metri. Pe acest perete, dacii l-ar fi decorat cu picturi.

Templul din faza ulterioară includea 60 de baze de calcar, unele dintre ele aflate în situ, dispuse pe cinci şiruri a câte douăsprezece rânduri.

În afara templului (sau templelor) de pe Terasa a IX-a, întinse pe o suprafață de circa 350 de metri pătrați, în Sarmizegetusa regia, arheologii au dezvelit în ultimul secol alte șapte presupuse edificii de cult: (două circulare, cinci patrulatere), aflate pe terasele a X-a și a XI-a. Cele două terase sunt susţinute de ziduri care au o înălţime neobişnuit de mare, de cel puţin 10 metri pe unele segmente, arătau arheologii

„Din structura templelor a rămas doar o mică parte, ele fiind distruse în cursul războaielor cu romanii. Totuşi, elementele arhitectonice care s-au păstrat vorbesc de la sine despre o arhitectură religioasă monumentală, unică în lumea dacică. Cele mai multe dintre temple erau prevăzute cu baze (plinte) din calcar sau din andezit care susţineau coloane din lemn”, informează Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, pe site-ul cetăți-dacice.ro

Potrivit arheologillor, cel mai important ritual religios, sacrificiul, se desfăşura pe altarul de andezit de pe terasa a XI-a. „Unic în Dacia până în prezent, altarul impresionează prin dimensiunile sale monumentale, prin atenţia deosebită acordată prelucrării şi asamblării pieselor din structura sa”, arată MNIR.

Cetatea Costești - centru religios cu cel puțin cinci temple

Ruinele a cinci presupuse edificii de cult au fost descoperite la Cetatea dacică Costești (video), aflată pe valea Grădiștii, la mai puțin de 20 de kilometri de Sarmizegetusa Regia. Dealul cetățuii a fost intens locuit în antichitate, iar așezarea era extrem de solidă.

În cetatea dacică atrag atenția în primul rând cele două „palate dacice”, construcții solide sub forma unor turnuri de mari dimensiuni care, potrivit cercetătorilor, ar fi fost folosite ca reședințe ale căpeteniilor dacilor. Pe terasele de la poalele lor sunt vizibile ruinele fortificațiilor, turnurilor de apărare, ale unor cisterne și ale mai multor sanctuare.

„Patru temple patrulatere de tipul celor cu aliniamente de coloane au fost amplasate în interiorul fortificaţiei sau în apropierea acesteia. Trei dintre temple se află pe terasele de pe pantele estice ale dealului, protejate de elementele de fortificare de aici, cel de-al patrulea fiind situat pe o terasă de pe panta de nord, în apropierea unui turn. Din edificiile de cult s-au păstrat doar plintele de calcar pe care erau ridicate coloanele din lemn”, informa Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Al cincilea astfel de edificiu este în curs de cercetare.

Cel puțin trei temple la Fețele Albe

Cetatea dacică Fețele Albe (video), veche și ea din secolul I î. Hr., se află la aproape de Sarmizegetusa Regia, în mijlocul pădurii care acoperă Șesul cu Brânză, versantul învecinat Grădiștii Muncelului pe care dacii și-au clădit capitala din vremea regelui Decebal.

Deși se credea că așezarea antică este formată din 20 – 30 de terase, folosirea tehnologiei LIDAR a arătat că Fețele Albe era mult mai întinsă, cuprinzând aproape 200 de terase. Dor o mică parte din așezare a fost cercetată.

În anii ’60, arheologii au dezvelit la Fețele Albe un sanctuar circular cu stâlpi de calcar, 36 dintre ei înalți și înguști, iar alți nouă mai mici și lați.

Cercetările ulterioare au arătat că incinta sacră de la Fețele Albe se asemăna cu cea a Sarmizegetusei Regia, având temple circulare și dreptunghiulare de calcar și andezit, concentrate într-o zonă relativ restrânsă. Dimensiunile sale reale nu sunt cunoscute, dar existau cel puțin trei temple, arată unii arheologi.

Au fost identificate mari clădiri circulare, care nu erau simple locuințe, ci posibile reședințe aristocratice sau clădiri publice, aflate în apropierea templelor, dar și a unor ateliere meșteșugărești.

Cele două templele de la Pietroasa lui Solomon - Blidaru

Aflată la circa o oră de mers pe jos din vecinătatea cetății Costești, cetatea dacică Blidaru (video) a fost dezvelită parțial în anii ‘50. Arheologii au descris-o ca fiind o puternică fortăreață de apărare, însă cercetările din ultimii ani, efectuate cu ajutorul tehnologiei LIDAR, de scanare și cartografiere prin satelit, arată că așezarea cuprindea un sistemul complex de terase în jurul ruinelor vizibile în prezent.

Cel puțin două temple patrulatere de tipul aliniamentelor de coloane au fost găsite la câteva sute de metri de fortăreață, în locul numit în prezent Pietroasa lui Solomon, după numele unui fost proprietar al terenului. Ele au fost dezvelite de arheologi în anii ’80 și cercetate și la începutul anilor 2000, însă campaniile arheologice nu au mai continuat.

Localnicii au folosit în trecut blocurile de piatră de pe Dealul Pietroasa în construcții, iar platoul de 70 / 40 de metri ocupat de ruinele templelor a fost „curățat” pentru a putea fi folosit în agricultură. O plintă a rămas pe deal, în fața unei case bătrânești părăsite, iar alta a fost folosită ca treaptă în pragul clădirii. Alte rămășițe ale celor două temple patrulatere care ar fi existat la Pietroasa lui Solomon, asemănătoare celor din cetățile dacice Costești și Sarmizegetusa Regia, au fost acoperite cu pământ, pentru a putea fi conservate, pentru cercetările viitoare.

„În momentul de faţă putem vorbi de existenţa a două sanctuare aferente fortificaţiei de pe înălţimea Blidaru”, arătau arheologii, în 2002.

Doar o mică suprafaţă din Pietroasa lui Solomon a fost cercetată sistematic, astfel că săpăturile arheologice viitoare pot oferi şi alte interpretări. Cel mai preţios artefact scos la iveală din zona aşezării antice este „Leoaica de argint”, o statuetă descoperită întâmplător, în anii 1940.

„În vecinătatea fortificației, în punctul Pietroasa lui Solomon, unde au fost identificate urmele unor temple, s-au găsit fragmente ceramice, o bucată semisferică de cositor de 7 kilograme, precum şi o statuetă din argint masiv reprezentând o leoaică, piesa fiind fixată într-o tijă de fier”, arăta MNIT.

Cel puțin un templu la Piatra Roșie

Cetatea dacică Piatra Roșie (video) a fost clădită în secolul I î. Hr. și a rezistat până în timpul războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea. Ruinele sale au fost descoperite în primii ani ai secolului al XIX-lea și cercetate intens de arheologii conduși de Constantin Daicoviciu la mijlocul secolului trecut.

Săpăturile arheologice au scos la iveală drumul pavat, zidurile şi turnurile antice, dar şi rămăşiţele unui edificiu misterios, un presupus templu antic cu absidă, precum și câteva artefacte prețioase, ca bustul de bronz al unei divinități feminine și fragmente ale unui disc de fier antic.

Marea clădire cu pridvor, în formă de absidă, de pe platoul superior ocupă o bună parte din suprafaţa utilă a cetăţii, ceea ce demonstrează locul central şi importanţa ei, arătau arheologii. O ramură a drumului de piatră se îndrepta spre ea.

„Clădirea cu absidă de pe prima terasă a fost construită din bârne amplasate pe baze din piatră. Descoperirea în încăperea semicirculară a discului din fier forjat („scutul de la Piatra Roşie”), bogat împodobit, ar putea sugera funcţionalitatea religioasă a edificiului. Specificul activităţilor rituale din antichitate arată adesea că nu exista întotdeauna o distincţie clară între cele două laturi ale existenţei – sacrul şi profanul”, informează cetati-dacice.ro.

Alte cel puțin șapte „scuturi” dacice de fier, legate de presupusul edificiu religios, au fost descoperite ilegal de căutătorii de comori, la Piatra Roșie, și traficare apoi pe piața neagră a antichităților. În ultimii ani, arheologii au continuat cercetările pe Terasa I a cetății, ocupată în mare parte de ruinele edificiului antic.

Iar în 2021, au descoperit rămăşiţele unui „cerc de piatră”, asemănător marelui templu circular din Sarmizegetusa Regia, care cuprindea în interiorul lui absida şi construcţia învecinată ei. Astfel, ipoteza că locul unde au fost descoperite „scuturile” dacice funcţiona în vremea dacilor ca un templu a căpătat mai multă siguranţă.

Printer artefactele descoperite la Piatra Roșie se numără masca de bronz a unui personaj feminin (cunoscut ca „Bendis de la Piatra Roşie”), foarte probabil de factură celtică, în care a fost identificată o divinitate. Discurile de fier, bogat ornamentate, găsite în clădirea cu absidă şi într-o groapă antică din apropiere par să fie și ele obiecte decorative cu implicaţii religioase.

Rămășițele unor temple, la Căpâlna și Bănița

Aflată pe dealul Băniței, deasupra trecătorilor care leagă Valea Jiului de Țara Hațegului, Cetatea Băniţa (video) a fost ridicată de daci ca avanpost pe una dintre rutele pe care romanii se puteau apropia, din sudul ţării, de Sarmizegetusa Regia.

Ruinele sale mai sunt vizibile, în timp ce rămăşiţele aşezării civile de la poalele ei au fost distruse odată cu construcţia căii ferate a cărbunelui Simeria – Petroşani în urmă cu un secol şi jumătate. Cetatea dacică Bănița din Hunedoara a fost dezvelită la începutul anilor ’60. Și aici au fost descoperite urmele unei presupus templu.

„Câteva plinte de calcar descoperite în anii ʽ60 pe una dintre terase indică existenţa unui templu patrulater, dar a fost imposibil de determinat planul antic al edificiului”, arată MNIT.

Cel puțin două temple dacice au fost identificate și în Cetatea Căpâlna din Munții Șureanu. Potrivit arheologilor, în apropierea zidului de incintă, probabil pe terasele din zona de sud-est a dealului, au funcţionat temple de tipul aliniamentelor de coloane.

„În zidul de incintă al cetăţii s-au găsit plinte din calcar care iniţial susţineau coloanele de lemn ale unor temple. Aceste plinte sunt de două dimensiuni diferite, ceea ce presupune funcţionarea, la un moment dat, a cel puţin două temple diferite”, arată Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei.

Rămășițele unui presupus sanctuar circular, înființat la poalele unei stânci cu formă ciudată, au fost identificate și pe Dealul Pustiosu ( video), aflat la câțiva kilometri de Sarmizegetusa Regia, deasupra văii Grădiștii.

Arheologii au cercetat aici ruinele construcției circulare, în interiorul căreia se afla o altă încăpere de formă circulară, iar în interiorul acesteia o altă încăpere rectangulară și o veche vatră de foc.