Conform informațiilor Comisarul.ro, fostul președinte a fost marți la Bruxelles, în calitatea sa de europarlamentar.

Au trecut opt zile de la condamnarea Ioanei Băsescu și a Elenei Udrea la pușcărie și România se confruntă cu un fenomen greu explicabil: fostul președinte tace. Niciodată nu s-a mai întîmplat ca Traian Băsescu, acest Florin Piersic al politicii – nu neapărat în planul aspectului ori al farmecului- să tacă în legătură cu un eveniment major. Iar cînd acest eveniment e condamnarea la închisoare a propriului copil și a pupilei sale, lucrurile devin de-a dreptul explozive. Chiar așa, de ce tace Traian Băsescu?

Pe 2 martie, Ioana Băsescu a fost condamnată la cinci ani de închisoare în dosarul privind campania electorală din 2009. În același dosar, Elena Udrea a primit opt ani. ”Sunt șocată! Am fost condamnată pe legi care nu există. M-am întors în țară cu convingerea că ceva s-a schimbat”, a comentat Elena Udrea, la Antena 3. Asta, după ce aruncase în spațiul public niște blesteme la adresa judecătoarei care semnase sentința. Sunt indicii temeinice că blonda prezidențială, atît de calculată și rezilientă, vorba cuiva, chiar a fost stupefiată de verdict. Unul catastrofal în ceea ce o privește.

De la acel moment nuclear pentru fostul președinte, el tace.

Băsescu nu a tăcut niciodată. A avut ceva de spus chiar și cînd a fost întrebat dacă ar fi putut salva Titanicul.

Foarte vocal și în mod repetat s-a manifestat, însă, pe marginea necazurilor din justiție ale protejatei sale, Elena Udrea, făcîndu-și praf propriile clamări privind necesitatea unei justiții independente și al neamestecului politicului în domeniu.
În martie 2017, el comenta imediat după verdict condamnarea Elenei Udrea în dosarul Gala Bute la șase ani de închisoare:

”O decizie nedreaptă, care nu e acoperită de fapte! Cum poți să acuzi de abuz în serviciu un ministru care nu a semnat nicio hârtie la achiziții?”.

Două luni mai tîrziu, Udrea era trimisă în judecată în dosarul privind finanțarea campaniei din 2009 și venea cu acuzații fierbinți: ”Țintele, eu și Traian Băsescu”.

”De ce nu se analizează toată campania din 2009, de ce nu analizăm toată campania și a celorlalți candidați ? Ținta este Traian Băsescu, având în vedere că este acuzată Ioana Băsescu, și apoi, sigur, sunt eu” spunea ea.

În iulie, după declaraţia procurorului Mihaela Moraru Iorga, care o acuzase pe Kovesi că a făcut presiuni pentru reținerea Elenei Udrea, Băsescu anunța public că, dacă ar fi în locul Elenei, nu ar mai sta „nicio clipă”, ci s-ar duce „direct la CEDO”.

„Doamna Codruţa Kovesi, împreună cu Coldea, au avut un plan de epurări prin arestări şi compromiteri. Codruţa Kovesi îl duce şi singură, indiscutabil, iar în ceea ce o priveşte pe Elena Udrea, de doi şi jumătate spun tot timpul că este o înscenare şi Gala Bute şi actualul dosar cu alegerile, dar nu îmi foloseşte la nimic. Iată că apar elemente. Dacă declaraţia procurorului de caz este că i-a cerut procurorul şef DNA s-o aresteze pe Elena Udrea, această declaraţie este consemnată şi eu în locul doamnei Udrea nu aş mai sta nicio clipă, m-aş duce direct la CEDO pentru că este evident că nu are parte de un proces corect”, spunea el pentru Mediafax.

Băsescu a comentat prompt și fuga în Costa Rica a Elenei Udrea, declarînd, în aprilie 2018:

„Un om care simte că e hăituit are dreptul să se apere prin toate mijloacele, un om care simte și, mai ales, care știe că nu are parte de o judecată corectă, are dreptul să se apere prin toate mijloacele”.

Extrem de gravă afirmația, pentru un politician de top.

În mai, lucrurile luau o turnură infinit mai serioasă: fostul președinte scotea în public, în plenul Senatului, un document al SRI, despre care spunea că este strict secret și îi parvenise în urmă cu câteva luni, și care viza dosarul Gala Bute, menționându-se clar rolul acestuia și cum funcționa relația cu sistemul judiciar, adică faimoasele protocoale SRI-Justiție.

Imediat, Udrea prelua ideea și anunța că dosarele în care SRI a lucrat cu DNA ar trebui rejudecate, având în vedere documentul secret prezentat de Traian Băsescu pe 16 mai și mai anunța că își va prezenta cazul Organizației Națiunilor Unite(?!!).

În iunie, Băsescu informa românii, imediat după ce instanța o condamnase definitiv pe Udrea la 6 ani de închisoare, în dosarul Gala Bute, că îi recomandă ”să se apere”.

Anul următor, în primăvara lui 2019, Udrea îi întorcea serviciul, după ce ieșise de la CNSAS celebrul document ”Petrov turnător”: ”Nu am îndoială că Băsescu este lucrat pentru a nu pleca europarlamentar. CNSAS a luat locul DNA.Tare chestia asta cu Traian Băsescu “descoperit” de CNSAS fost colaborator al vechii Securități, când să primească aviz pentru a candida la europarlamentare. După ce tot CNSAS a spus de patru ori până acum că fostul Președinte nu a colaborat cu Securitatea lui Ceaușescu în 2002, 2004, 2006 și 2014!!! NU AM NICIO ÎNDOIALĂ că Traian Băsescu este lucrat pentru a nu pleca europarlamentar. Ce încă nu aș spune cu certitudine este CINE îl lucrează? Pentru cine este Traian Băsescu la Bruxelles o piedică sau o amenințare?”, scria ea pe Facebook.

În opinia sa, existau două variante de întrebare: „1) vor voturile PMP pentru partidele susținute de nouă Securitate, PNL sau USR-PLUS, că PRO-ROMÂNIA nu e pe același segment de electorat. 2) chiar pe Traian Băsescu vor să îl oprească să meargă la Bruxelles, “pe persoană fizică” adică, pentru că noua Securitate, (statul paralel), nu și-ar mai putea face jocurile așa cum a încercat cu numirea lui Kovesi procuror general european, cu presiunile liderilor europeni asupra Guvernului și Parlamentului României cu discurs livrat de la București, cu CEDO sau mai nou cu CJUE, pentru că este evident că în ultima vreme statul paralel de la București a mutat la Bruxelles bătălia cu oponenții de acasă. Cu experiența sa de fost Președinte și membru în instituțiile europene timp de 10 ani, cu ascendentul sau asupra liderilor europeni actuali și cu relațiile personale pe care le are, jocurile pe care Securitatea vrea să le facă în afară țării ar fi serios afectate”.

O declarație de-a dreptul interesantă.

Așa cum am arătat mai sus, Băsescu a reacționat prompt și tăios ori de cîte ori protejata sa a avut necazuri cu Justiția. Și a ieșit mereu cu pieptul gol în apărarea ei.

Acum, lucrurile sunt infinit mai rele.

Nu doar protejata, ci însuși propriul copil, sînge din sîngele său, e trimis la pușcărie pentru o faptă comisă, conform procurorilor și judecătorilor, în beneficiul campaniei sale electorale.

Nu e nefiresc că, a doua zi după condamnarea din 2 martie, presa a comentat pe larg cum au ajuns în pușcărie mai mulți membri ai familiei Băsescu, o postură deloc onorantă pentru fostul președinte.

Și totuși, cu toată gravitatea situației, Băsescu nu a mai comentat nimic, așa cum o făcuse întotdeauna.

De opt zile fostul președinte tace.

Ipoteze?

1) Băsescu pregătește o mare ofensivă, în tăcere, prin care va face dezvăluiri teribile despre mecanismele justiției și va arunca în aer cine știe cîte procese. De știut, știe multe pe subiect. Nu am miza prea mult pe această variantă, însă.

2) Băsescu e complet năucit de lovitură și nu știe, efectiv, din ce capăt să o apuce.

3) Băsescu pregătește sau a demarat deja marea negociere subterană. Una în cadrul căreia va oferi ceva foarte de preț în schimbul îmblînzirii sentințelor, la apel.

Probabil cea mai plauzibilă variantă.

Pentru că e de luat în calcul ideea că dacă apropiații fostului președinte sunt loviți atît de dur e pentru a se lovi, de fapt, în el însuși. În numele anumitor interese. Exact ceea ce spunea și Udrea.
Iar prețul pe care l-ar avea Băsescu de plătit ar fi să facă ceea ce ar fi trebuit să facă, oricum, din bun simț, după al doilea mandat prezidențial: să se retragă de tot din politică.

În loc de asta, el s-a zbătut să joace roluri cît mai active, să facă partide, să candideze la tot și la toate, frizînd penibilul chiar (senator, eurodeputat, primar general) să influențeze scena politică și să comenteze orice.

Nu e întîmplător că Băsescu e singurul fost președinte de țară care e europarlamentar. Ceilalți știu cînd să se retragă.

Colac peste pupăză, el se dovedește foarte incomod și la Bruxelles, să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului. Pozițiile sale în plenul P.E. vizează chestiuni foarte tăioase, de la invadarea Crimeei la pandemia de Covid, de la gazele rusești la frecvențele 5G și de la problema imigranților din Orient la relațiile UE cu Rusia și China, ori cu Statele Unite.

Da, Udrea s-ar putea să fi spus adevărul că lui Băsescu i s-a arătat pisica ”Petrov”, din interior ori exterior, încă de cînd se mai putea retrage din cursa pentru PE.

Dar nu a făcut-o. A mers înainte, ba chiar a apăsat pe accelerator.

Nu există problemă mare în stat în care Băsescu să nu își dea cu părerea, de la cazul Caracal la adevărații creatori ai partidului AUR, de la măsurile de pandemie la refacerea rețelelor mafiei țigănești revenite în țară, de la incendiul de la Balș la problema Ținutului Secuiesc și lista merge la infinit. Și, mai ales pe succesorul său Iohannis nu prea îl iartă.

Producînd deranj măricel, mai ales că, s-a dovedit la alegerile locale, încă are priză solidă la un segment de public.

Nu s-a potolit nici cînd instanța l-a declarat într-o singură ședință turnător la Securitate. Nici după ce i s-a deschis dosar penal pentru fals în declarații, în decembrie. S-a ambiționat chiar să-și trimită fiica nepenală în Parlamentul României.

Nu s-a potolit nici după ce PMP nu a mai prins Parlamentul, alt semnal discret.

Nu-i de mirare că s-a recurs la arma supremă și ultimă: condamnarea fiicei la închisoare.
E doar un scenariu.

Dar, cum spuneam, unul extrem de plauzibil și care ar putea explica tăcerea neașteptată a fostului președinte.

Ar putea fi tăcerea unui învins, care mai are puterea doar să pregătească terenul pentru marea predare.

Una care va include categoric și demisia din Parlamentul European.

Deocamdată, absența sa de la congresul PMP – partid dorit de PNL, se aude – de sîmbătă întărește scenariul. La ultimul, fusese vedeta momentului. De sîmbătă, Băsescu nu mai e președinte de onoare al partidului, pentru că funcția e atribuită de congres, iar el a lipsit.

Tăcerea lui nu mai poate dura mult. Se apropie, oare, anunțul final al celui mai titrat politician post-decembrist, dar și cel mai frînt pe genunchi, totodată? Și dacă da, îl va (mai)ajuta asta să îmbunătățească marile probleme ale apropiaților, ori e deja prea tîrziu? Bogdan Tiberiu IACOB/ Inpolitics.ro

Distribuie Distribuie Comentarii