În ciuda unei dintre cele mai dure carantine din lume, portul generalizat al măștilor și efectuarea a milioane de teste, Spania se regăsește din nou printre cele mai afectate țări din lume de pandemia de Covid-19, un caz particular care stârnește semne de întrebare în rândul epidemiologilor și al sociologilor, scrie AFP.
Spania era deja una dintre cele mai îndoliate țări (peste 28.800). În prezent, este țara din Europa occidentală care are cele mai multe cazuri diagnosticate: aproape 378.000.
Cu 143 noi cazuri la 100.000 de locuitori în ultimele două săptămâni, rata de contagiune o depășește de departe pe cea a vecinilor săi (50 în Franța), potrivit calculelor efectuate pornind de la cifrele oficiale.
Autoritățile repetă că unul dintre factorii care au determinat creșterea numărului de cazuri este majorarea testelor realizate.
Spania a realizat peste 5,3 milioane de teste de la începutul epidemiei, respectiv circa 11,5% din totalul populației, dar nu mai mult decât Germania (12,2%), Italia (12,8%) sau Belgia (13,6%) și departe de Marea Britanie (22,1%).
Cum a ajuns atunci Spania aici? Este acest lucru legat de modul de viață latin, care privilegiază contactul fizic și coabitarea generațiilor - dar Italia, cu obiceiuri asemănătoare, nu afișează o rată similară de contagiune - sau de gestionarea diferită a crizei sanitare?
Carantină draconică
Mai mulți specialiști pun în discuție carantina draconică impusă de la jumătatea lui martie până în 21 iunie.
În timpul carantinei, spaniolii nu puteau ieși decât singuri și doar din motive imperative. Plimbările sau alergatul erau interzise până la începutul lui aprilie. Copiii au fost închiși în case timp de mai multe săptămâni.
"Severitatea carantinei" și apoi "sentimentul de a recupera timpul pierdut" au putut avea ca efect "crearea de noi focare", spune Salvador Mancip, doctor cercetător la universitatea din Leicester și autorul lucrării "Marile epidemii moderne".
Acesta a subliniat și un eșec de comunicare al autorităților, care au prezentat normele de conduită drept o "nouă normalitate", "fără a explica că în realitate toate acestea nu sunt normale și că trebuie să fii foarte prudent".
Aceeași explicație și la Jorge Ruiz Ruiz, sociolog la Institutul de studii sociale avansate: "izolarea absolută timp de luni poate nu a fost cea mai bună strategie pentru promovarea responsabilității sociale a cetățenilor", odată regăsită libertatea.
Lipsa de coordonare
În fața revenirii epidemiei, guvernul a adoptat la jumătatea lui august o serie de măsuri care vizează direct viața de noapte: închiderea discotecilor, orare scurtate pentru baruri și restaurante. Și o măsură inedită: interdicția de a fuma pe stradă fără distanțare socială.
Alături de obligația purtatului măștii pe stradă, recomandarea de a limita reuniunile și întâlnirile, avem, în opinia lui Jorge Ruiz Ruiz, reguli "extrem de dificil de respectat" pentru tineri.
Funcționarea la nivel aproape federal a acestei țări, unde sănătatea publică este o competență regională, complică aplicarea unei politici unitare de sănătate.
Dr Mancip notează complexitatea "instrumentelor juridice pentru coordonarea unui răspuns la nivel național. Spre exemplu, atunci când a trebuit închisă o regiune, și-au dat seama că e imposibil", spune el.
"A lucra de manieră colaborativă a fost un handicap și este în continuare", recunoaște secretara asociației de Sănătate publică madrilenă, Pilar Serrano, profesoară la Universitatea autonomă din Madrid.
Turismul
Spania și-a redeschis granițele fără restricții. Peste două milioane de turiști străini au venit în Spania cu avionul în iulie, potrivit ministerului Turismului.
"Ridicarea restricțiilor a venit foarte repede, pentru a profita de vacanțe, de turism (...) cu mai multe mișcări decât în alte țări", reamintește Salvador Mancip.
Potrivit autorităților, o altă migrație, cea a muncitorilor agricoli sezonieri, care se deplasează din regiune în regiune pentru a culege fructe și legume și care trăiesc în condiții precare, a favorizat circulația virusului.
