Hărțăgani, un sat din Hunedoara, a deveni a doua patrie pentru mai mulți străini, stabiliți aici din Anglia, Germania, Olanda, dar și pentru români care au trăit decenii în Occident. Unii dintre ei spun că și-au regăsit libertatea aici, la poalele Metaliferilor.

Aflate la 20 - 30 de kilometri de municipiul Deva, în munții Metaliferi, satele comunei Băița din Hunedoara se înfățișează într-un relief spectaculos.

Așezările sunt dominate de șirurile de creste vulcanice, cu forme neobișnuite, care au stârnit imaginația localnicilor și interesul oamenilor de știință.

În timpul regimului comunist, mii de oameni munceau în minele metalice de la Băița și în cariera de calcar Băița - Crăciunești, însă exploatările miniere au fost închise după 1990, iar lumea a început treptat să părăsească aceste locuri.

Pentru cei rămași, epoca mineritului a ajuns istorie, iar câteva ruine miniere și rămășițe ale minelor, unele vechi din Antichitate, altele din secolele și deceniile trecute le amintesc localnicilor de forfota de altădată.

Natura a rămas aproape neclintită în calea timpului, iar frumusețea locului a atras în ultimii ani tot mai mulți străini aici, dar și familii de români care au muncit ani în șir în Occident.

Satul Hărțăgani al comunei Băița din Hunedoara amintește acum de comunitatea cosmopolită pe care o aveau unele așezări din Munții metaliferi în secolele trecute, când sute de oameni din Transilvania, din Țările Române, din Imperiul Austro-Ungar și din colțuri îndepărtate ale Europei se stabileau aici, atrași de mirajul aurului din adâncuri.

Acum, noii veniți sunt atrași de frumusețea și sălbăticia locurilor, accesibile și datorită apropierii de municipiul Deva și a prețurilor mai puțin ridicate ca în alte zone.

„Am descoperit acest loc cu ajutorul soției mele, care provine din Maramureș, dar a fost la școală la Deva. Ea cunoștea zona din vremea școlii. Veneam în vacanța aici și priveam în jurul nostru, iar când am decis să ne mutăm, părea că această zona oferea un echilibru perfect, în ce privește relieful și distanța de oraș. Toată lumea din aceste locuri a fost foarte bună și deschisă față de mine și foarte ospitalieră. M-am chinuit doar cu limba română. Am reușit să învăț foarte puțin să o vorbesc, atât cât să nu mor de foame, cât să supraviețuiesc. Dar românii au fost răbdători cu mine”, a relatat Leyton Shawn (video), un englez stabilit în satul Hărțăgani, împreună cu soția sa româncă.

Leyton a povestit că înainte de a ajunge în România, știa foarte puține lucruri despre ea. Îi rămăseseră în memorie relatările despre „orfelinatele groazei” de la începutul anilor ‘90 și despre Revoluția din decembrie 1989. Apoi a rămas surprins de frumusețea locurilor și de ospitalitatea românilor.

Acum locuiește într-o gospodărie de la poalele Bulzului din Hărțăgani și a unui deal cu formă piramidală.

„Și eu provin dintr-o zonă rurală din Anglia, dar pare cu totul diferită de ceea ce am găsit în România. Când merg în Anglia, îmi pare un mediu aglomerat și chiar opresiv. Pe când aici, în special în satul Hărțăgani, am regăsit simțul libertății. Aici s-au păstrat spiritul de comunitate și tradițiile din generațiile trecutului. Este un loc în care vremea de afară încă determină ce activități și munci se fac în sate. Cu un astfel de loc rezonez foarte bine”, povestește Shawn.

Cei doi se ocupă cu terapia naturistă și de biorezonanță, iar ținutul Băiței oferă un mediu ideal pentru astfel de activități.

„Când am venit în aceste locuri, erau multe case scoase la vânzare. Lumea pleca de aici. Apoi cu timpul, au revenit români plecați mulți ani la lucru în SUA, Canada și în Europa, dar s-au mutat aici și familii de olandezi, englezi, germani”, spune Shawn.

David se numără și el printre străinii stabiliți în satul Hărțăgani. A venit în urmă cu un an, după ce a călătorit prin mai multe zone din România, iar după ce și-a cumpărat o casă bătrânească în sat, a decis să rămână aici, muncind de un an la restaurarea ei.

„România este mult mai bogată în resurse și în natură decât cred europenii despre ea. A fost o mare surpriză pentru noi ceea ce am găsit aici. Ne plac oamenii și locurile. A fost dragoste la prima vedere”, spune David.

Româncă întoarsă în satul Hărțăgani, după o carieră în New York

În satul Hărțăgani din comuna Băița s-a întors în urmă cu șase ani și Florica Zaharia, specialistă în textile şi angajată timp de trei decenii la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. Ea a înfiinţat primul muzeu al textilelor din România, inaugurat în centrul comunei Băița (video, din 2018, de la inaugurarea muzeului).

Florica Zaharia a studiat la Liceul Pedagogic din Deva , pe care l-a absolvit în 1974. Priceperea ei la ţesături a îndrumat-o către Şcoala Populară de Artă şi apoi către Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu“ din Bucureşti, pe care a finalizat-o în 1981. Specializată în Arte decorative, Tapiserie şi structura textilelor, Florica Zaharia a reuşit, cu câţiva ani înainte de Revoluţia din Decembrie 1989, să plece din România.

În Statele Unite ale Americii a ajuns în anul 1988, iar a doua zi de la sosirea în New York a mers deja să-şi caute de lucru. Agenţia de angajare a sunat la Muzeul Metropolitan de Artă din New York, iar soarta i-a surâs Floricăi: Departamentul de Conservare a Textilelor de la Met avea nevoie de cineva pentru a lucra la proiectul Tapiseriei Burgos.

A doua zi, românca urca treptele marelui muzeu de pe Fifth Avenue cărându-şi tapiseriile. La retragerea lui Nobuko Kajitani, cel care a creat şi a condus departamentul de Conservare a Textilelor timp de trei decenii, din 1973 până în 2003, Florica Zaharia a fost desemnată să-i urmeze în funcţie. În acel an, românca şi-a obţinut doctoratul în arte vizuale la Universitatea de Arte Bucureşti. Teza sa despica şi analiza firele textilelor tradiţionale din Transilvania făcute din lână, cânepă şi in.

Povestea satelor miniere din Metaliferi

Resursele naturale din adâncuri au fost exploatate intens în Munții Metaliferi, încă din vremea romanilor, iar vestigii ale minelor antice și ale coloniilor înființate de romani s-au păstrat până în prezent în comuna Băița din Hunedoara.

Vulcanii stinși impresionează prin înfățișarea lor neobișnuită, care i-a făcut cunoscuți de-a lungul timpului. În adâncurile lor, oamenii au dăltuit rocile dure, magmatice, în căutarea bogățiilor pământului: aur, argint, plumb, cupru și metale rare.

De cealaltă parte a comunei, se întind la fel de spectaculoase Măgurile Băiţei, o rezervație naturală de peste 270 de hectare, care cuprinde numeroase peșteri, unele locuite de oameni în preistorie. În câteva locuri, cariere de piatră au funcționat decenii în șir, modelând înfățișarea ținutului sălbatic.

Cea mai întinsă dintre ele, aflată în Masivul Troița Crăciunești, a fost deschisă în 1971, pentru extragerea pietrei de calcar, folosită în industria cimentului, a varului şi în siderurgie. Ea funcționează și în prezent, la limita rezervației de la Băița.

Cele 11 sate din comuna Băița (video) au păstrat rămășițele a cel puțin 20 de galerii și săpături miniere din vremea romanilor și numeroase vestigii antice legate de activitatea minieră din acest ținut.

Urmele unor galerii antice, prăbușite, mai pot fi observate în pădurile din jurul satelor Băița, Barbura, Hărțăgani, Săliște, Ormindea și Câinelu de Sus, în timp ce la Crăciunești pădurea ascunde vechile exploatări la suprafață.

Minele antice au funcționat în secolele II și III, iar invaziile popoarelor migratoare au dus la părăsirea ținutului și la încetarea lucrărilor miniere pentru cel puțin un mileniu.

În Evul Mediu, în Munții Metaliferi, activitățile miniere au fost reluate, iar odată cu ele au luat ființă o mulțime de sate și mici orășele miniere unde localnicii munceau în mine și topitorii. Cele mai cunoscute pentru minele și topitoriile lor erau Abrud, Roşia Montană, Cărpiniş, Câmpeni, Bistra, Bucium, Nojag (Săcărâmb), Certej, Măgura - Topliţa, Fizeşti, Băiţa, Hărţăgani, Câinelu, Ruda, Porcurea, Almaşu Mare, Poiana, Stănija, După Piatră şi altele.

Habsburgii și-au pus amprenta asupra ținutului, unde populația majoritară era reprezentată de români, însă aici locuiau numeroși maghiari și germani. În comuna Băița, unele biserici și clădiri vechi, folosite de administrația minelor din zonă datează de peste două secole, iar înfățișarea lor oferă informații asupra importanței localităților în secolele trecute.

După Primul Război Mondial, numeroase mine din zona Băiței au fost părăsite, iar populația vechiului centru minier s-a împuținat. Exploatările au fost redeschise ori extinse de regimul comunist, pentru exploatarea plumbului, zincului și piritei. Aveau sute de angajați în anii ’90, când au intrat în declin, însă au mai funcționat până în anii 2000.

Fenomene magnetice

Vulcanii stinși din jurul Băiței au fost cercetați intens de geologi. Un loc aparte este Muntele Setraș (Cetraș), unul dintre cele mai înalte vârfuri ale Metaliferilor, care se înalță la 1.080 de metri deasupra ținuturilor Băiței și Geoagiului, punând în umbră șirul de „turnuri” mai mici din vecinătatea sa.

Setrașul (video) atrage privirile călătorilor de la zeci de kilometri, datorită formei sale de piramidă alungită, ca vârful Retezat, ce aduce aminte de muntele care se vede la orizont, de pe culmile sale, în zilele senine.

Muntele Setraș s-a format în urma vulcanismului ș i astfel a păstrat în adâncurile sale unele dintre cele mai bogate zăcăminte de metale prețioase.

„Toate dacitele (roci vulcanice cu conținut ridicat de bioxid de siliciu) acestui masiv sunt puternic magnetizate, provocând deviația acului busolei, deși conținutul lor în magnetit (mineral cu conținut de oxid de fier) este neglijabil. În cursul cercetărilor noastre am întâlnit pe creasta masivului un fenomen curios și anume, unele stânci dacitice prezintă, în diferite zone ale lor, diferite direcții de magnetizare. Fenomenul se poate pune ușor în evidență cu ajutorul busolei, al cărei ac magnetic este atras când cu polul sud, când cu cel nord, dacă instrumentul este plimbat pe verticală și uneori și pe orizontală în apropierea stâncii”, arăta inginerul Dragomir Romanescu, în anii ‘60.

În apropiere de muntele Setraș, Vârful Bulz din Hărțăgani (video), un munte cu o înfățișare impunătoare prezintă și el o astfel de anomalie, cauzată potrivit omului de știință de acțiunile trăsnetelor.

„În ceea ce privește acțiunea trăsnetului, am descoperit urmele sale obișnuite în magnetizarea rocilor. Este vorba de existența unor dipoli cu totul locali, de valori mari, prezenți pe vârfuri de masive, pe vârful Bulz din Hărțăgani și pe Știrba, din Hărțăgani”, arăta inginerul Dragomir Romanescu, în revista „Studii și Cercetări de Geofizică” (1963).