Emmanuel Macron împlinește astăzi 46 de ani. Soția sa, Brigitte, este cu 25 de ani mai în vârstă decât el. În ciuda acestui aspect, cei doi formează un cuplu special. Povestea lor de dragoste a început când șeful statului francez era adolescent, iar actuala primă-doamnă era profesoara sa.

Soții Macron FOTO Profimedia

Emmanuel Macron avea doar 15 ani când a cunoscut-o pe Brigitte Trogneux, profesoară de literatură la liceul din Amiens, nordul Franţei. Adolescentul frecventa clubul de teatru de care se ocupa, pe atunci, viitoarea primă-doamnă a Franţei.

Emmanuel s-a îndrăgostit rapid de ea, cu toate că exista o diferenţă mare de vârstă, dar şi că Brigitte era căsătorită şi avea trei copii. Peste ani, Brigitte a povestit jurnaliştilor că a speriat-o puţin determinarea lui când i-a spus că îi va fi soţie.

„La vârsta de 17 ani, Emmanuel mi-a spus «Orice vei face, eu o să mă însor cu tine»”, a povestit Brigitte Macron. „Pas cu pas, el a reuşit să spargă toate barierele, cu răbdare, în toate modurile posibile. Ne sunam mereu unul pe altul, petreceam ore întregi la telefon”, a mai povestit Brigitte.

Chiar dacă mulți au fost împotriva relației lor, chiar și părinții lui Emmanuel Macron, cei doi s-au căsătorit în 2007, iar de atunci sunt de nedesprăţit.

„Orice este posibil”

La începutul acestui an, Emmanuel Macron a fost întrebat, în timpul unei emisiuni: „De ce nu este posibil ca un pacient să se îndrăgostească de un supraveghetor? "„Cred că principiul iubirii este că orice este posibil. Nu prea alegi dragostea, ţi se întâmplă...”, a răspuns calm șeful statului francez.

În aceeași emisiune, unul dintre reporteri l-a întrebat pe şeful statului cum au reacţionat părinţii săi când au aflat de relaţia lui cu Brigitte : „Rău, e normal. Cred că întotdeauna îţi imaginezi pentru copiii tăi un fel de viaţă de un anumit standard şi când se întâmplă ceva care nu corespunde tiparului tău, nu eşti neapărat confortabil şi părinţii tăi, la început, sunt îngrijoraţi pentru tine. A fost un amestec din toate şi mie mi-a dublat dorinţa de a-mi urma calea”.