Elevi de liceu, isterie în grup pe ritmuri de manele. Specialist: „Să asculți așa ceva la Balul Bobocilor e ca și cum ai merge în «treling» la Operă. E păcat”
Elevii mai multor licee de top din Sibiu au participat zilele trecute la Balul Balurilor, un fel de Bal al Bobocilor, unde au petrecut toată noaptea pe ritmuri de manele. Este o știre care nu ar trebui să mai mire pe nimeni, căci astfel de evenimente - organizate sau nu de școli - au loc peste tot și în fiecare an. Iar manelele sunt cireașa de pe tortul tuturor petrecerilor de acest gen.
Elevii de liceu, în mijlocul uraganului numit manele. Sursa: Facebook
Chiar și așa, există voci care s-au revoltat mai ales în contextul în care analfabetismul funcțional atinge cote dramatice, abandonul școlar e în floare, iar Educația e la pământ. Un profesor universitar, istoric și sociolog în cadrul SNSPA, a declarat pentru „Adevărul” că „paranghelia” poate fi privită ca un „verdict de cancer social pentru societatea românească”.
„Shiki Shiki Boom, am deranjat liniștea,
Shiki Shiki Boom, iar vine poliția,
Shiki Shiki Boom, tot ne facem damblaua,
Shiki Shiki Boom, c-așa e țara mea”
Sunt versurile unei melodii interpretare de manelistul Tzancă Uraganul în fața a sute de elevi și care au isterizat la propriu audiența. Și nu ne referim aici la nuntași veseli și nici la cheflii de prin baruri, ci la elevii liceelor de elită din oraș.
Bogdan Bucur, profesor SNSPA. Arhivă personală
Profesorul Bogdan Bucur a declarat că fiecare este liber să asculte orice gen de muzică dorește. Dar „a face din manea o muzică de societate care să fie ascultată la primul eveniment formal din viața unor tineri - Balul Bobocilor - este inacceptabil. Este extrem de grav și confirmă tendința de degradare culturală accentuată pe care o urmează România”, considera acesta.
Profesorul consideră că organizarea unui astfel de eveniment ar trebui să presupună un cadru formal, o ținută de seară și muzică cultă, nicidecum manele și vestimentație întâmplătoare: „Se pot asculta manele în cluburi, în spatele blocurilor sau acasă. Dar nu la evenimente de societate care ar trebui organizate formal. Să ascultăm manele la un astfel de eveniment este ca și cum am comanda shaorma la un restaurant gastronomic, am merge în pantaloni scurți la Ateneu sau în „treling” - cum se spune mai nou - la Operă. E ca și cum am acoperi o gaură în peretele din baie cu o pictură de Grigorescu. E ca și cum am vrea să instaurăm comunismul în Elveția sau am ridica blocuri comuniste lângă Colosseumul din Roma. Se poate, dar e păcat”.
Specialistul consideră că nu este nimic greșit în a asculta manele, în a mânca shaorma, în a te îmbrăca în pantaloni scurți sau în trening. „Greșită este însă inadecvarea socială a acestor tipuri de consum cultural”, spune acesta.
Balul Bobocilor, un eveniment aspirațional, nu o paranghelie ca la colț de stradă
Balul Bobocilor ar trebui să fie un eveniment aspirațional din punct de vedere cultural pentru copii: „Să se îmbrace adecvat unui astfel de eveniment. Domnișoarele, într-o rochie de seară, băieții, în niște costume elegante. Să se danseze dansuri de societate, să se asculte muzică de calitate. Și în nici un caz o paranghelie făcută ca în spatele blocurilor de pe prelungirea Ferentari. Balul Bobocilor ar trebui să fie un eveniment de societate organizat de infrastructura educațională națională pentru a celebra un anumit tip de maturitate incipientă a copiilor. Balul Bobocilor nu ar trebui să aibă statutul de petrecere de club”.
Concluzia profesorului este aceea că underground-ul a ajuns să fie recunoscut oficial ca reper cultural: „Noi nu mai facem distincția între ceea facem în cartier, când ne oprim la colțul blocului și mâncăm o shaorma, și ceea ce facem când participăm la un bal. După cum îi spune și denumirea, Balul Bobocilor are o anumită istorie și o semnificație aparte. Și este total greșit ca acești copii, la primul eveniment de societate la care participă în mod instituțional, să regăsească aceleași experiențe pe care le au în viața lor, de zi cu zi”. Pentru Balul Bobocilor, mai spune specialistul, ar trebui să ne pregătim diferit față de modul în care ne pregătim când mergem în piață, „să spargem o pungă cu semințe, să mâncăm trei mici și să desfacem un țap de bere”.
Despre Dimitrie Cantemir, Tzancă Uraganul și furoul bunicilor
Maneaua din ziua de azi este o formă degradată a muzicii lui Dimitrie Cantemir, de altfel primul manelist al țării, continuă specialistul: „Dimitrie Cantemir este fondatorul muzicii turco-osmane, un compozitor de manele orientale clasice, primul erudit al acestei țări și primul membru al unei academii străine pe care l-am avut. Poate fi numit, pe bună dreptate, un academician manelist. Iar cine are curiozitatea de a intra pe Youtube și de a asculta muzica lui Cantemir, va observa că nu are nicio legătură cu ce se ascultă în ziua de azi”.
Profesorul Bucur face o comparație între cele două genuri muzicale - maneaua originală și cea din prezent: „Furourile bunicilor și mamelor noastre reprezintă rochiile de seară ale doamnelor din societatea contemporană. În mod indubitabil, asistăm la o degradare a stilului care trimite înspre ideea de goliciune. Tot înspre ideea de goliciune putem să constatăm și această degradare a unor ritmuri de acum 300 de ani. Maneaua lui Cantemir este o muzică superbă. Maneaua lui Tzancă Uraganul este doar o degradare stilistică a celei originale”.
În opinia profesorului, manelele care se ascultă azi, pe lângă faptul că discutăm despre o interpretare deranjantă din punct de vedere acustic, livrează prin versuri un mesaj devalorizant din punct de vedere social. Un mesaj care invită la insubordonare socială, la respingere a ordinii sociale - lucruri cu conotații de ilegalitate și infracțiune penală.
Profesor: „Dacă vrei să meditezi asupra naturii, nu asculți «Vine vara» de Nicolae Guță”
Maneaua nu a fost niciodată o muzică cultă, continuă profesorul Bucur. Deși elogiază aceleași sentimente ca și muzica cu adevărat cultă, între cele două genuri se cască o prăpastie enormă: „Și muzica noastră lăutărească exprimă sentimentele obișnuite pe care le trăim cu toții: bucurie, tristețe, fericire, dor, durere etc. La fel și muzica populară. Vorbim însă despre un gen muzical simplist. Și asta este marea noastră problemă: ne-am dori ca acești elevi ai școlilor de elită să tindă spre o muzică cultă. Asta, mai ales mai ales în contextul unui eveniment cum este Balul Bobocilor”.
Celebra arie „Libiamo ne' lieti calici” din opera „Traviata” de Verdi elogiază iubirea, bucuria, plăcerea și pofta de viață, continuă specialistul: „Cam tot același este însă mesajul și în maneaua «Jenifer buci de fier» a lui Raihold, un manelist contemporan. Sper că suntem cu toții de acord că ideea frumoasă de bucurie a vieții trebuie transmisă copiilor prin muzica lui Verdi, iar nu prin maneaua lui Raihold”.
Mai mult, dacă vrem să medităm asupra morții și să exprimăm muzical o îngrijorare profund umană pe această temă funebră, putem alege Recviem-ul lui Verdi, care se interpretează chiar săptămâna aceasta la Ateneu: „Și nu maneaua «Bate moartea câte un cui» a lui Miraj Tsunami. Apoi, dacă vrem să medităm asupra curajului și cutezanței ascultăm «Simfonia nr. 3 Eroica» de Beethoven, iar nu maneaua «Singur îmi dau curaj mereu», de Florin Salam. Dacă vrem să medităm la natura paradisiacă ascultăm «Anotimpurile», de Vivaldi, iar nu maneaua «Vine vara», de Nicolae Guță, mai spune Bogdan Bucur.
Ideea este cât se poate de evidentă: nu tema în sine sau ritmul sunt deranjante la o manea, ci estetica muzicală. Prin urmare, ce ne deranjează la manele? Mesajul agresiv-antisocial, versurile de o simplitate jignitoare pentru un om educat, ritmul țipător și interpretarea deranjantă din punct de vedere acustic. Ne deranjează estetica manelelor și nu manelele în sine, a mai precizat profesorul Bucur.
Specialist: „Poți fi un om educat, dar incult”
Profesorul Bucur considerǎ că educația nu are nici o legătură cu cultura. Este doar un prejudecată să credem că un om educat este și cult: „Teoretic, nu există o contradicție flagrantă între o educație de bună calitate și o cultură de proastă factură. Teoretic, acestea pot conviețui împreună. Dar e păcat”. Profesorul consideră că între educație și cultură nu trebuie pus semnul de egalitate, fiind vorba despre două chestiuni diferite: „Diferite, dar nu diametral opuse. Căci poți fi un inginer bun, un specialist bun, un om de știință cu diplomă universitară dar, din punct de vedere cultural, afon”.
Prin urmare, cine ar trebui să ne umple acest gol? Școala, ar fi primul și cel mai la îndemână răspuns. Însă este o misiune extrem de dificilă, consideră profesorul Bucur: „Să transmitem prin intermediul școlii valori culturale este o misiune complexă, o responsabilitate a profesorului care ar trebui s-o livreze, în primul rând, oferindu-se pe sine ca exemplu copiilor”. Însă de cultura elevilor ar trebui să se îngrijească nu numai școala, ci întreaga societate, pornind de la famille, rude, prieteni, mediul în care crește și se dezvoltă copilul. Practic, dacă stăm și analizăm corect, la rece, să-i culturalizezi pe copii este o misiune a noastră, a tuturor. „Însă, din păcate, s-au prăbușit cu totul rețelele de influență culturală din rândul societății”, mai spune prof Bucur.
Evenimentul de la Sibiu nu este singular, căci astfel de petreceri au lor în fiecare an în mai toate orașele din țară. Mai sus este afișul care a anunțat Balul Bobocilor oranizat în acest an într-un club din Galați.
Pentru a-l asculta pe Tzancă Uraganul, elevii sibieni au plătit bilete la preţuri cuprinse între 120 şi 230 de lei, iar evenimentul nu a fost organizat de școli.
Sursa: adevarul.ro
