Elev japonez, ajuns într-un sat din Bacău după dezastrul de la Fukushima, vorbește perfect românește și este olimpic la istorie
Kevin Kashiwazaky, un elev japonez ajuns rezident în România după dezastrul de la Fukushima, din martie 2011, a învățat perfect graiul țării de adopție, lucru dovedit și prin nota obținută la Limba și literatura română la Evaluarea Națională - 9,25.
Performanța lui nu se oprește aici. Și la matematică a obținut o notă mare la examenul național — 9,50, iar în cursul anului a fost olimpic la Istorie, fiind unul dintre cei mai buni absolvenți de gimnaziu din județul Bacău.
''Locuind, în prezent, în satul Verșești, comuna Sănduleni, el nu a făcut meditații, obținând performanțele școlare doar printr-o voință uimitoare și o tenacitate pe care nu am mai întâlnit-o vreodată", a declarat, pentru AGERPRES, Gabriela Chievici, cea care, în prezent, se îngrijește de Kevin și de fratele său mai mic, Marius, în vârstă de 11 ani, și el primul din clasă la învățătură.
''Le-a fost foarte — foarte greu. Kevin doar înțelegea vag câte ceva, dar nu știa să scrie și să citească. Toate notițele și le lua în japoneză, apoi venea acasă, le traducea și le rescria în limba română. Efectiv ca un elev de clasa întâi'', a afirmat Gabriela Chievici.
Astfel, ceea ce la început părea de neimaginat s-a întâmplat și în doar trei ani cei doi frați au devenit premianți.
Cu media generală de 9,37 obținută pe durata studiilor gimnaziale, Kevin a fost admis elev la Colegiul ''Vasile Alecsandri'' din Bacău, specializarea științe socio-umane.
''Doresc să devin un bun istoric, dar să și pot contribui, mult și eficient, la cunoașterea mai bună, reciprocă, a românilor cu japonezii. Am stabilit, prin intermediul profesorului meu de istorie, o relație cu studenții secției de limbi orientale de la Universitatea din Iași și voi merge la un simpozion. Apoi, voi încerca prin tot ceea ce am să contribui la întârirea relațiilor bilaterale la nivel de tineret", a precizat, pentru AGERPRES, Kevin Kashiwazaky, născut într-o familie mixtă româno-japoneză, dar care, la fel ca fratele său, nu cunoștea deloc limba română. Marius ar vrea să devină biolog marin.
Destinul familiei celor doi copii s-a schimbat brusc pe 11 martie 2011, când la Fukushima s-a înregistrat cel mai mare seism din istoria Japoniei, cu o magnitudine de 9 pe scara Richter, urmat de un violent tsunami și o explozie la centrala nucleară din localitate. În urma dezastrului, peste 20.000 de oameni au murit sau au fost dați dispăruți, iar peste 160.000 au fost evacuați din localitate și din zonele învecinate ca urmare a riscului ridicat de radiații. Printre ei s-au aflat și frații Kevin și Marius Kashiwazaky, care, împreună cu mama lor, despărțită cu puțin timp înainte de dezastru de soțul său japonez, locuiau la mai puțin de 200 de kilometri de Fukushima.
Având asupra lor doar strictul necesar, cei trei s-au îmbarcat într-un avion militar românesc, beneficiind de faptul că aveau dublă cetățenie, japoneză și română, și au ajuns, ajutați de deputatul Valerian Vreme, în satul băcăuan Verșești, unde Maria avea o soră, pe Gabriela Chievici.
Kevin și Marius auziseră despre România doar din ce le povestea mama lor. ''Venirea în România a fost ca o binecuvântare, deși niciunul dintre noi doi nu știa românește, deoarece mama lucra și nu prea avea timp să stea de vorbă cu noi. (...) Ne-am acomodat foarte repede în România, cel mai mult impresionându-ne faptul că aveam multă libertate, mult spațiu, multă verdeață. Ne mișcam și jucam în voie. În Japonia nu puteam să mergem unde voiam, totul era foarte strict. Acolo, în Japonia, în șase clase, eram peste 750 de elevi și profesori și totul era foarte rigid, aproape mecanic. Practic, eram niște roboți. Apoi, am văzut pentru prima oară animalele și păsările de curte mișcându-se liber. Ne fascinau până și banalele gâze", spune Kevin.
La școala din Verșești, cei doi copii, după ce au repetat un an pentru echivalarea claselor, și-au continuat studiile, în trei ani ajungând primii din școală.
Pentru familia copiilor, problemele nu s-au terminat. Nu au 9.000 de lei pe care ar trebui să-i achite pentru transportul efectuat în urmă cu trei ani din Japonia în România, deși, inițial, toată lumea știa că avionul cu care veniseră era gratuit, pus la dispoziție de stat din considerente umanitare pentru refugiați.
Cum nu avea nicio sursă de venit, Maria Chievici a plecat, de curând, la muncă în Spania, de unde le trimite copiilor rămași acasă bani, dar nu crede că va putea să achite curând datoria pe care acum statul român i-o pretinde.
''O datorie pe care, cel puțin moral, cred că au plătit-o deja copiii ei, prin seriozitatea, devotamentul și rezultatele deosebite obținute de aceștia, rezultate pe care, cu siguranță, niciun român nu le-ar fi obținut în Japonia într-un timp așa de scurt. Văzându-i cât sunt de serioși la învățătură, cât de inteligenți, responsabili și umani misiunea mea este o plăcere, chiar dacă mă doare că nu le pot oferi ceea ce merită", a subliniat Gabriela Chievici, mătușa minorilor, cea care, în lipsa mamei, se îngrijește de soarta copiilor. AGERPRES
