Una dintre cele mai cumplite metode de tortură și execuție din lume era moartea produsă de elefanți-călăi, special antrenați. Această metodă deosebit de crudă a fost utilizată până în secolul al XIX-lea.

Execuție realizată de un elefant, în India, în timpul Imperiului Mughal FOTO wikipedia

Elefanții sunt printre cele mai inteligente creaturi de pe Terra. Trăiesc atât pe continentul african, cât și pe cel asiatic. De-a lungul istoriei, elefanții și oamenii, în zonele menționate, au trăit unul în vecinătatea celuilalt. Tocmai de aceea aceste animale uriașe, inteligente și cu capacitatea de a fi îmblânzite sau controlate au fost utilizate de oameni pentru diverse activități.

Încă din Antichitate, elefanții au fost folosiți ca veritabile blindate vii în războaie, pentru transport, dar și pentru realizarea unor construcții impresionante, precum Taj Mahal. În India, și în general în marile civilizații asiatice, elefantul era un animal atât cu valoare sacră, dar și practică, fiind omniprezent în toate activitățile umane.

Elefanții au fost utilizați mai ales în Asia de Sud și Asia de Sud-Est și pe post de torturatori și călăi. Acești uriași, controlați de un îngrijitor-îmblânzitor de elefanți, erau capabili să mutileze oameni la comandă sau să le curme viața într-un mod absolut îngrozitor.

Imperiile asiatice și elefanții antrenați să ucidă

Execuțiile derulate de elefanți au fost o tradiție în India, Sri Lanka, Cambodgia, Vietnam sau Tailanda, din Evul Mediu și până în secolul al XIX-lea. În India, de exemplu, această tradiție extrem de crudă, a fost întreruptă odată cu dominația britanică. Propriu-zis elefanții indieni, ceva mai mici decât cei africani, și mai ușor de îmblânzit, erau folosiți pentru a tortura și ucide oameni.

Un mahout, adică un îngrijitor specializat și totodată îmblânzitor de elefanți, alegea exemplarele mai voluminoase și le antrena în mod special pentru a deveni călăi. Fiecare mișcare a elefantului era controlată de mahout cu ajutorul unui cârlig special înfipt în pielea elefantului pentru a-l determina să execute comanda. Elefantul reprezenta, mai ales în India, simbolul puterii liderului politic și al justiției practicată de acesta. Executați cu ajutorul elefanților erau cel mai adesea cei acuzați de rebeliune, evaziune sau crime deosebit de grave.

Gunga Rao, o moarte îngrozitoare

Execuția avea loc în piața publică și depindea de voința maharajahului, a sultanului sau a mogulului, în funcție de regiune sau perioadă. Uneori, condamnatul era executat printr-o variantă mai „miloasă”, adică condamnatul era țintuit la pământ, iar elefantul pur și simplu îi zdrobea craniul cu piciorul. În alte condiții, condamnatul era torturat de elefant, înainte de moarte. Îi erau zdrobite membrele sau abdomenul înainte ca animalul uriaș să-i ia viața.

În Sri Lanka, de exemplu, fildeșii elefanților erau dotați cu lame ascuțite, iar animalele erau dresate să despice abdomenul victimelor, legate în prealabil de un stâlp. În regatul Conchinchina, adică Vietnamul de sud de astăzi, cei ce urmau să fie executați erau legați de stâlpi, iar elefanții erau mânați în viteză să-i zdrobească în picioare. În Siam, adică Tailanda de astăzi, elefanții erau dresați să arunce victimele în aer de câteva ori, să-i dezmembreze cu trompa și apoi să le zdrobească craniul.

Execuțiile și tortura practicată cu ajutorul elefanților purta numele de Gunga Rao, în India. De altfel, în această regiune, metodele de execuție cu ajutorul elefanților erau deosebit de variate: de la zdrobire, la tăiere în bucăți, cu ajutorul lamelor atașate de fildeși.

În timpul sultanului Akbar al Imperiului Mughal aceste execuții erau des practicate mai ales împotriva rebelilor. Francois Bernier, un călător francez în Imperiul Mughal, a fost martor în secolul al XVII-lea la o astfel de execuție. Acesta a mărturisit că acei condamnați au fost efectiv tăiați bucăți de lamele prinse de fildeșii elefanților. O altă mărturie vine de la un navigator englez, Robert Knox, care a asistat la o astfel de execuție în Sri Lanka în 1681. Această pedeapsă a fost abolită de britanici după cucerirea Indiei în secolul al XIX-lea.