Strategia lui Trump de politică externă va fi modelată de consilierii și de miniștrii săi. Ce ne dezvăluie despre planurile republicanului primele nume vehiculate, ne explică profesorul Sergiu Mișcoiu. O direcție pro-ucraineană și un discurs mai dur față de Moscova sunt excluse, spune analistul.

Politica lui Trump va fi influențată foarte mult de consilierii și de secretarii de stat (miniștrii-nr) pe care și-i numește. Deja sunt vehiculate mai multe nume.

Donald Trump a anunțat oficial marți după-amiază, într-o declarație de presă, că l-a nominalizat pe deputatul republican de Florida Mike Waltz consilier pe probleme de securitate națională.

„Sunt onorat să anunț că congresmanul Mike Waltz (R-FL) este numit să facă parte din cabinetul meu în calitate de consilier pentru securitate națională. Mike este prima Beretă Verde care a fost aleasă în Congres, iar anterior a lucrat la Casa Albă și la Pentagon”, a declarat Donald Trump, conform CNN.

Mike a servit în forțele speciale ale armatei timp de 27 de ani, unde a fost trimis de mai multe ori în luptă, fapt pentru care a fost decorat cu patru stele de bronz.

„Mike s-a retras cu gradul de colonel și este un lider recunoscut la nivel național în domeniul securității naționale, un autor de bestselleruri și un expert în amenințările reprezentate de China, Rusia, Iran și terorismul global. Mike a fost un susținător puternic al agendei mele de politică externă America First (America în primul rând) și va fi un susținător extraordinar al obiectivului nostru, să obţinem pacea”, a mai spus Trump.

Waltz a fost foarte critic la adresa Beijingului în ultimii ani din cauza încălcărilor drepturilor minorităților sau a ambiguităților legate de răspândirea pandemiei de coronavirus, solicitând, de exemplu, un boicot american al Jocurilor Olimpice de iarnă din China în urmă cu doi ani.

În acest rol, Mike Waltz va trebui să navigheze într-o serie de conflicte geopolitice pe care administrația Trump și le va asuma ca parte a celui de-al doilea mandat al său, inclusiv războaiele Ucraina-Rusia și Israel-Hamas.

New York Times și CNN au raportat că Trump se pare că intenționează să-i ofere lui Marco Rubio poziția de Secretar al Departamentului de Stat. Potrivit ambelor instituții de presă, decizia nu este finală.

Înainte de alegeri, Rubio era printre candidații la vicepreședinția lui Trump și, potrivit CNN, era interesat și de o funcție guvernamentală.

Marco Rubio și-a petrecut mai bine de un deceniu concentrat pe teoria „amenințării Chinei” și a fost sancționat împreună cu alți cinci parlamentari americani de guvernul chinez, în 2020, pentru atitudinea sa „în problemele legate de Hong Kong”.

Rubio este vicepreședintele Comisiei de Informații din Senat și face parte din Comisia de Relații Externe. El este considerat un politician cu atitudini intransigente de politică externă față de Iran, precum și China.

Deși el susține sprijinul pentru Ucraina, el a spus anterior că războiul țării cu Rusia trebuie „să fie dus la încheiere”.

Analistul de politică internațională Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și membru permanent al Institutului de Studii Politice al Universității Paris-Est, a explicat pentru „Adevărul” ce efecte ar putea avea desemnarea acestor politicieni asupra politicii pe care o va avea Trump în subiecte fierbinți precum războiul din Ucraina, probleme din Orientul Mijlociu și China.

„Administrația se va orienta masiv către America Latină”

Adevărul: Presa a titrat că preşedintele ales Donald Trump l-a desemnat pe Michael Waltz pentru a fi consilierul său pentru securitate naţională şi intenţionează să-l aleagă pe senatorul Marco Rubio pentru funcția de secretar de stat. Ce ne spun aceste nominalizări despre politica externă a lui Trump?

Sergiu Mișcoiu: Cea mai impresionantă dintre aceste nominalizări este cea a lui Marco Rubio, care arată interesul Americii lui Trump pentru America Latină.

Devine destul de limpede din această nominalizare că focusul geografic al administrației se va orienta masiv către America Latină.

Marco Rubio este latinoamerican, fiind descendentul unor disidenți cubanezi stabiliți în Statele Unite și are această alură de om de dreapta latinoamerican, bucurându-se de un sprijin electoral imens în rândul comunității cubaneze din SUA și, în general, a latinoamericanilor, anticomuniști, antistângiști.

Și această nominalizare ne duce cu gândul că problema migrației dinspre America Latină înspre Statele Unite, în special frontiera mexicană, vor reprezenta o preocupare majoră a mandatului lui Trump. De asemenea, ne putem închipui că va proiecta o putere sporită asupra Americii Latine cu un interes în, probabil, limitarea numărului de regimuri și sisteme care se opun politicii americane.

Să vedem cât de departe va merge această politică de intruziune a SUA în America Latină, dacă ea va consta și în tentative mai concrete de interferență, nu doar în jocul electoral, ci și în desemnarea puterii și poate în răsturnarea puterii unor lideri. În primul rând e vorba de Venezuela, dar poate fi și cazul altor țări. Deci avem o direcție geografică clară pe America Latina.

Cât de siguri suntem că se vor păstra aceste nume?

Deocamdată nu e nimeni nominalizat fiindcă Trump nu este președinte, dar avem o serie de desemnări care de obicei nu se dezmint, rămân numele vehiculate.

„Mai multă intransigență în presiunile asupra lui Zelenski”

Ce mai puteți spune despre numele vehiculate?

Dacă luăm această listă, vedem că majoritatea sunt apropiați unei gândiri mai degrabă orientate către politici dure ale Statelor Unite în ceea ce privește China și Iranul, care par să fie cel de-al doilea focus al administrației Trump, combaterea Chinei și expansiunii globale a Chinei. De asemenea, aceștia susțin o poziție extrem de intransigentă în ceea ce privește Iranul. Aceasta va corespunde probabil unui sprijin constant, substanțial și mult mai puțin critic față de Israel.

Dar în ceea ce privește Europa de Est?

În ceea ce privește Europa de Est, toți cei nominalizați de până acum care s-au exprimat într-un fel sau altul referitor la războiul din Ucraina, au îmbrățișat linia lui Trump considerând că este necesară o atitudine mai puțin conciliantă în ceea ce privește cererile Ucrainei privind sporirea sprijinului militar-financiar pentru Ucraina și de asemenea ne putem aștepta la mai multă intransigență în presiunile asupra lui Zelenski pentru ca acesta să găsească o cale către pace împreună cu Rusia.

Nimic din ceea ce s-a spus până acum de către aceste persoane nominalizate pentru funcțiile în cauză nu este de natură să ne ducă cu gândul înspre altă direcție, într-o direcție pro-ucraineană sau într-o direcție, să spunem, de discurs mai dur față de Moscova, din contră suntem în această premisă.

Cum vedeți dumneavoastră acest plan al lui Trump preconizat pe surse, deocamdată, de instituirea a unei zone demilitarizate între Ucraina și Rusia și o încetare a focului. În contextul unui astfel de scenariu, ar fi posibil ca Rusia să invadeze alte țări, așa cum spunea Nicholas Drummond, expert în apărare și securitate, pentru Daily Express?

Deocamdată sunt mai degrabă speculații. E foarte puțin materie reală de exploatat în spatele acestor speculații, care vin din zona scenariilor posibile și sigur că multe instituții, institute, state chiar, care realizează scenarii pentru a se pregăti în diverse ipoteze, ceea ce este absolut natural să se întâmple. Și cred că spusele consultantului în cauză sunt extrase dintr-un asemenea scenariu.

De obicei sunt scenarii care merg de la A la D, să spunem, sau de A la E, cu mai multe grade de verosimilitate. Și probabil că ceea ce a spus acolo este extras din unul din scenariile cele mai puțin probabile. Dar mergând și în această direcție a scenariului prezentat acolo, există desigur semne în administrația americană că va exista o gardă lăsată mai jos față de Rusia și de aceea aceste scenarii câștigă în teren în momentul de față.

Pe de altă parte, este limpede că dacă state din NATO, fie ele state baltice sau oricare alte state, contează mai puțin, vor fi agresate de către Rusia și articolul 5 al Tratatului NATO nu va fi aplicat, Rusia va avea posibilitatea infinită de a acționa.

Nu cred că Rusia va încerca un asemenea scenariu într-un viitor plauzibil.

Cred că mai probabil ar fi scenariul în cazul Republicii Moldova. Deci încercarea de a duce un război hibrid, în primul rând prin susținerea forțelor politice opuse Occidentului, prin plasarea de narative foarte anti-occidentale și prin cumpărarea votanților, prin metode de intimidare, prin diverse alte tertipuri, tocmai pentru a slăbi tabăra pro-occidentală din fiecare dintre aceste țări.

Deci ne putem aștepta ca, mai ales după alegerea lui Trump, să avem o asemenea strategie din partea Rusiei - pentru că Rusia este convinsă că Trump va fi mai puțin intervenționist, deci îi va lăsa libertate mai mare de a interveni în țările, inclusiv aliate ale Statelor Unite, în direcția aceasta a desfășurării unor factori de influență pro-ruși.

Poate e un calcul greșit al Rusiei, dar, cu siguranță, este un calcul și, din reacția Rusiei la alegerea lui Trump, reies asemenea scenarii. Și atunci, Rusia va încerca să creeze breșe în societățile baltice, în Polonia, poate în România, poate în alte state. Va continua să ducă politici de sprijinire a extremei drepte în Europa de vest, poate politici chiar și mai asertive decât existau anterior, tocmai pentru a slăbi aceste societăți, a le scădea și reziliența și pentru a orienta fluxul de idei în direcția aceasta a neo-conservatorismului promovat de Moscova.

Ungaria este un pe exemplu bun pentru Rusia. Victor Orban s-a bucurat și de alegerea lui Trump și este cumva încredințat că strategia sa funcționează bine, este un model pentru restul Europei și, de fapt, aceste tipuri de experimente îi permit Rusiei să-și adecveze arsenalul.

A văzut, de exemplu, ce greșeli a comis la alegeri din Republica Moldova, mai ales faptul că a fost mult prea evident implicarea Rusiei, ceea ce a creat o respingere din partea societății moldovenești, însă de asemenea vedem că sunt alte situații, alte contexte în care în care Rusia începe să împingă înainte diverși pioni.

Zonă demilitarizată păzită de europeni? „Nu pare cea mai fezabilă soluție”

Cum vi se pare scenariul acesta vehiculat legat de zona demilitarizată păzită de europeni între Ucraina și Rusia?

Nu este un scenariu pe care o administrație Trump convinsă că aceasta ar fi singura soluție pentru pace, nu l-ar promova.

Nu pare să fie în momentul de față fezabil, mai ales fiindcă europenii ar refuza un asemenea scenariu și nu ar marșa în direcția asta, decât dacă ar fi pur și simplu puși în fața faptului împlinit. Adică dacă pur și simplu ar fi obligați să desfășoare asemenea trupe pentru a demilitariza o zonă, în condițiile în care Statele Unite ar pune piciorul în prag, spunând că este singura soluție posibilă, ei neimplicându-se mai departe în altceva.

Dar o asemenea soluție va veni numai după ce vor exista negocieri de pace și Ucraina va fi dispusă să accepte un asemenea scenariu. De asemenea, asta ar vulnerabiliza destul de mult Uniunea Europeană și statele europene membre NATO, pentru că ne putem închipui că într-o zonă în aceasta demilitarizată ar exista hărțuiri în fiecare zi, care ar putea să vină nu doar din partea Rusiei, poate chiar și din partea Ucrainei, din partea forțelor nemulțumite cu acest status quo.

Cred că este destul de fantezist și riscant scenariul în momentul de față, dar având în vedere antecedentele de până acum ale administrației Trump, mandatul 2016-2020, dimensiunea imprevizibilă a acțiunii sale internaționale, nu este neapărat un scenariu pe care îl putem exclude.

Aveți în vedere un alt scenariu, știu eu, mai fezabil?

În momentul de față e greu de anticipat care va fi atitudinea Statelor Unite față de Ucraina. Deocamdată, doctrina oficială este aceea de sprijinire a Ucrainei, de nerecunoaștere a intervenției ruse în Ucraina și de împingere în afara Ucrainei. E limpede că aceasta este doctrina actuală.

Ea va trebui să fie schimbată și în măsura în care va fi schimbată doar atunci vom vedea care sunt scenariile posibile.

E posibil că Trump de facto o să nu schimbe doctrina doar să introducă o serie de schimbări de atitudine care vor genera o tonalitate care la rândul ei va genera anumite reacții, deci s-ar putea ca lucrurile se întâmple ceva mai treptat și povestea cu cele 24 de ore să fie pur și simplu doar o poveste. Deocamdată e greu de anticipat ce se va întâmpla, va depinde foarte mult de cum va începe mandatul lui Trump și ce fel de atitudine va avea acesta nefiind singur, totuși fiind însoțit de consilieri care îi vor explica riscurile și avantajele eventuale ale unei schimbări de poziție.

„Acești consilieri vor marșa pe o soluție venită de la Trump”

Și consilierii vehiculați până acum ce atitudine credeți că vor avea față de un astfel de potențial plan?

Pofilele consilierilor sunt mai degrabă profile de consilieri interesați de zonele din care fie provin, fie față de care au competențe. Și cum ziceam, avem un tropism latinoamerican pe de o parte, poate cel mai însemnat, și altul mai degrabă către Orientul Mijlociu și un al treilea mai degrabă legat de China.

În niciunul din aceste profile, Europa de est și mai ales Ucraina nu intră foarte pregnant și de aceea este mai probabil decât în alte tipuri de administrații, inclusiv republicane, ca acești consilieri și întregul aparat să marșeze pe o soluție care vine de sus în jos de la Trump decât să lupte împotriva unei asemenea soluții arătând că aceasta nu funcționează.

Și dacă pe de-o parte spuneați că odată țările din Europa nu prea ar fi favorabile unui asemenea scenariu de zonă demilitarizată pe care vor trebui să o apere, Ucraina, ce poziție va avea?

Ucraina nu este acum în situația de a ceda

Cât de mult ar fi dispusă Ucraina să cedeze?

Acum foarte puțin, aproape deloc. Într-o dinamică pe termen mediu în care va constata în mod nefericit că arsenalul său scade, că marja sa de posibilitate se reduce și că nu mai are niciun fel de capacitate de a lupta în absența unui sprijin suficient din partea europenilor care s-ar putea, ințial, să aibă o altfel de idee despre ceea ce ar trebui făcut. Ucraina va fi nevoită, în mod faptic, să găsească soluții în această direcție.

„Nu suntem în situația în care Ucraina va ceda”

Dar nu suntem încă acolo...

Nu suntem deloc încă acolo și, cu siguranță, Europa va încerca să-l forțeze pe Trump dacă acesta va avea alte idei, să meargă într-o direcție, să spunem, eșalonată, chiar dacă va scădea sprijinul către Ucraina, acesta se scadă progresiv, nu deodată și cumva să fie însoțit de împuternicirea Europei în direcția aceasta a sprijinirii Ucrainei. Europenii vor încerca să eșaloneze pe cât posibil, dacă altceva nu va fi posibil, o eventuală reducere a sprijinirii americane față de Ucraina.

Însă în aceste condiții evident că și ucrainenii vor simți pe teren faptul că nu se mai bucură de același sprijin și probabil că asta se va traduce în mod inevitabil în probleme militare, adică în pierderea de teritorii și de obiective.

Și în condițiile actuale știm că Rusia va încerca, cât de mult se poate până la depunerea jurământului de către Trump, să-și arate forța năpraznică asupra Ucrainei, tocmai pentru a-l pune pe Trump în fața unui fapt împlinit, adică Trump va trebui să vadă o hartă mult mai colorată în roșul rusesc, în zona de război, tocmai pentru ca Trump să facă pași înapoi și să spună că lucrurile pe teren se degradează cu tot sprijinul pe care l-am dat Ucrainei, astfel încât ar fi strategic util să găsim soluții de pace.

Deci doar în condițiile acestea, Ucraina va începe să caute soluții și să se plieze unor soluții internaționale. Nu este un scenariu total de exclus.

Și, practic, europenii vor cere, în eventualitatea unui scenariu din acesta de demilitarizare, și participarea SUA?

Fără îndoială. Acest scenariu va trebui pilotat de toate forțele NATO implicate și cu siguranță SUA vor trebui să participe. Europeanii vor spune că acesta este gajul pentru ca zona aceasta să funcționeze, în mod limpede. Și atunci, ei știm foarte bine că în condițiile acestea, care rămân improbabile, dar facem scenarii aici - dacă ar fi doar europeni în această primă linie de zonă demilitarizată, hărțuirile Rusiei față de avanposturile europene, să ne imaginăm așa la o frontieră no man's land din zonă, ar fi mult mai ușoare și frecvente decât hărțuirile pe care le ar putea face față de soldații americani. Deci acolo lucrurile se pun în altă discuție și cu siguranță Europa ar insista ca s-o va să participe.

„Să apere zona demilitarizată englezii, polonezii, germanii”?

Deci declarația citată, pe surse, în presa americană conforma căreia, vor fi puși să păzească zona demilitarizată englezii, polonezii, germanii este puțin credibilă?

Da, evident, suna a declarație de campanie electorală reluată din discursurile mai vechi din timpul campaniei și adresată unor părți ale electoratului republican, nu foarte sofisticate, care ar înghiți foarte ușor asemenea povești.

Dar Rusia, cum ar fi vis-a-vis de un asemenea plan? Credeți că ar fi ok cu asta?

Aici e de discutat. Depinde unde va fi această zonă demilitarizată. Dacă ea va trece dincolo de Donbass și de Crimeea și va proteja restul Ucrainei, ce rămâne din ea, de teritoriilor controlate de ruși, cu siguranță Rusia ar putea să marșeze la un asemenea scenariu.

Dacă zona demilitarizată ar însemna Donbasul, siguranță Rusia nu ar accepta o asemenea variantă, mai ales că și-ar aduce trupe NATO mai aproape de granițele Rusiei.

Deci acesta e paradoxul, au căutați să împingă NATO dincolo de granițele Europei Centrale și de est și acum ajung să-i invite în apropierea Rusiei.