Efectele și misterele afacerii Circinus
Acordul semnat in secret la 1 februarie intre Romarm si Circinus, companie detinuta de lobbyistul Elliot Broidy, in vederea realizarii unui sistem C4ISR, un program al ministerului apararii in valoare de aproape 200 de milioane de dolari, risca sa afecteze pe termen lung imaginea Statelor Unite in Romania. Nu cunoastem inca detaliile acordului, nici una din parti n-a comunicat minime informatii, desi vorbim de un interes public major. Chiar si in absenta lor, afacerea Broidy contine deja toate ingredientele pentru a alimenta discursul antiamerican pe o perioada mai lunga de timp, asa cum s-a intamplat de exemplu dupa cazul Bechtel, scrie Dan Tăpălagă pe HotNews .
De ce acordul secret semnat intre Romarm si Circinus arata suspect
Desi vorbim de un acord important in vederea realizarii unui obiectiv militar major al Romaniei (despre sistemul C4ISR gasiti mai multe aici intr-o nota de fundamentare), n-au existat comunicate de presa, informari publice sau o minima comunicare. La eveniment au participat totusi ministrul Economiei, Danut Andrusca, ministrul Apararii, Mihai Fifor si ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Hans Klemm. Un singur ziar – Adevarul – a avut acces la informatii, dar articolul a fost retras ulterior de pe site. Or, alte contracte militare importante – sistemul de rachete Patriot, transportoarele blindate Piranha – s-au incheiat cu prezenta presei.
Omul de afaceri american care detine din 2015 compania Circinus a fost implicat in 2009 intr-un rasunator caz de coruptie in Statele Unite. Elliot Broidy a demisionat in 2009 din functia de preşedinte al fondului de investiţii Markstone Capital, după ce a recunoscut că a dat mită 1 milion de dolari către oficiali ai statului New York şi către manageri ai fondurilor private de pensii. Broidy si-a recunoscut faptele si a platit 18 milioane de dolari pentru a scapa de inchisoare.
Acelasi Broidy a semnat, in calitate de lobbyist cu mare trecere la Casa Alba, invitatia in baza careia Liviu Dragnea, condamdnat deja intr-un dosar penal si acuzat comiterea unor fapte grave in altul, a reusit sa participe la ceremonia de investitura a presedintelui Donald Trump in ianuarie 2017. Nu cumva Dragnea, despre care am scris in nenumarate randuri cum a incercat sa joace cartea contractelor militare in beneficiul propriu, s-a revansat fata de serviciile facute de Broidy? Nu cumva acordul dintre Circinus si Romarm reprezinta plata in avans a unor viitoare noi servicii? Daca acordul, date fiind lipsa totala de transparenta si istoria personajelor implicate, cimenteaza de fapt un deal intre americani si Dragnea?
Broidy este conectat cu oameni de afaceri romani cu o proasta reputatie, cercetati in dosare penale si cu interese in zona contractelor militare. Relevant in acest sens este episodul relatat de presa in septembrie 2017, cand ministrul Apararii, Mihai Fifor, s-ar fi intalnit in timpul vizitei in Statele Unite cu Elliot Broidy si Cristian Burci in cadrul unui pranz informal. Burci este patronul ziarului Adevarul, singura publicatie care a avut acces la informatiile despre acordul dintre Romarm si Circinus, dar a retras a doua zi articolul de pe site.
Toate aceste detalii vor fi puternic exploatate de adversarii Romaniei si ai Statelor Unite, deoarece intra in conflict cu unul din componentele parteneriatului strategic dintre cele doua tari, si anume sustinerea statului de drept si a valorilor democratice.
Statele Unite au sustinut puternic lupta anticoruptie si justitia independenta, promovand cu succes si credibilitate valori ca integritate, transparenta si corectitudine in utilizarea fondurilor publice. Asa au castigat respectul opiniei publice romanesti.
Or, Statele Unite se proiecteaza deja in ochii opiniei publice (romanesti si nu numai) ca o tara dispusa sa tranzactioneze orice, sacrificand toate valorilor sustinute pana acum. Esecul va fi cu atat mai mare cu cat ambitia declarata a Statelor Unite (vezi declaratiile Victoriei Nuland) este sa sprijine democratiile din Europa de Est amenintate de coruptie, nu sa le infunde si mai rau in mlastina.
Victoria Nuland, in 2015: „Corupţia rămâne un impediment major în calea progresului din această regiune. Este cancerul care slăbeşte democraţiile, creşte şomajul şi tulburările civile. Mai mult decât atât, deschide vulnerabilităţi pe care autocraţii, statele petrolifere şi extremiştii violenţi le exploatează. Toţi cei care caută să provoace probleme aici găsesc o poartă deschisă atunci când banii murdari pot cumpăra politicieni corupţi şi subminează guvernarea democratică şi statul de drept”.
Dar epoca Nuland pare sa fi apus, mai ales dupa ce un alt depozitar al informatiei relevante despre evolutia regiunii a plecat recent din Departamentul de Stat. Este vorba de Hoyt Yee, fost deputy Assistant Secretary of State for Europe and Eurasia. Este adevarat pe de alta parte ca in locul Victoriei Nuland s-a instalat un alt bun cunoscator al regiunii, Wess Mitchell, dar rolul diplomatilor pare sa fi fost preluat de lobbyisti, care impun o abordare pur tranzactionala in locul vechii viziuni bazate pe principii si valori.
Noua politica externa “tranzactionala” ar putea aduce beneficii certe pe termen scurt si pierdererea certa a avantajului strategic american pe termen lung.
Cum vor mai putea Statele Unite sa-si pastreze rolul de “erou civilizator” si ascendentul real pe care modelul democratiei americane il are in fata unor tari profund corupte si nedemocratice ca Rusia lui Putin, cea mai mare amenintare la adresa unei tari ca Romania?
Publicul romanesc a devenit hiper - sensibil la tema coruptiei. De un an protesteaza in strada impotriva ei. Ar fi o mare dezamagire chiar si pentru oamenii obisnuiti, cu efecte devastatoare pentru imaginea Statelor Unite, daca unul dintre ultimii aliati ai luptei anticoruptie din Romania ar pactiza in cele din urma cu adversarii ei.
Cel mai mare risc este ca publicul sa puna semnul egal, dupa cazul Circinus, intre coruptia din Romania si coruptia din Statele Unite. Cu ce difera unul ca Elliot Broidy de unul ca Sebastian Ghita, de exemplu? De ce coruptii lor sunt buni sa incheie contracte strategice cu statul roman, dar ai nostri nu? De ce Statele Unite pot amesteca interesele lobbyistilor cu politica si afaceri grele, pe cand altor state li se cer criterii inalte de integritate in viata publica? Asta vor intreba, de aici incolo, pe buna dreptate atat cetatenii obisnuiti, de buna credinta, dar mai ales adversarii Americii. Cum va raspunde Departamentul de Stat acestor provocari?
Aici trebuie facuta o precizare importanta. Pana azi, n-am sesizat ca Departamentul de Stat sa-si fi schimbat pozitia fata de Romania, sa acorde o sustinere mai slaba luptei impotriva coruptiei sau sa cedeze santajului cu contractele militare (vezi episodul Patriot). Noua filozofie tranzactionala a administratiei Trump nu se reflecta inca in abordarea diplomatica. Dimpotriva, americanii s-au pozitionat mai departe corect si au transmis aceleasi mesaje de sustinere a luptei impotriva coruptiei si a valorilor statului de drept. Cu cata credibilitate o vor face, insa, de aici incolo, dupa afacerea Broidy?
Atentie mare, aici nu contesta nimeni faptul ca un mare contract militar a ajuns la o companie americana. Din moment ce SUA sunt cel mai mare investitor in securitatea Romaniei, nimeni de buna credinta nu le chestioneaza dreptul de a revendica prioritate pe piata contractelor militare, care nu se supune procedurilor de achizitii publice obisnuite. Toate lumea intelege asta.
Cand insa apar insa asemenea contracte lipsite de o minima transparenta, negociate de personaje corupte, publicul are tot dreptul sa le trateze cu maxima suspiciune. S-a platit pretul corect? Ce costuri ascunse contine acest tip de intelegeri pe sub masa? Au pus si americanii batista pe tambal? Toate acestea devin intrebari legitime care erodeaza masiv increderea in parteneriatul strategic romano-american.
Imaginea Statelor Unite risca sa fie puternic afectata, dupa cum si alte mari contracte incheiate de Romania in conditii de netransparenta totala au devenit reprere de rele practici guvernamentale, daca nu cumva embleme ale coruptiei la nivel inalt: EADS (securizarea frontierelor), BAE Systems (fregate).
Chiar daca azi subiectul nu face mari valuri in presa romanesca, sa nu-si faca nimeni iluzii ca nu va fi utilizat mereu, la fel ca EADS sau BAE Systems, ca exemplu de afacere cel putin suspecta pentru a pune la indoiala corectitudinea parteneriatului romano-american.
