Dinastia Iordănescu și-a făcut un obicei din a da bir cu fugiții după Campionatele Europene. În 2016, Anghel Iordănescu s-a întors din Franța și a dispărut din peisaj. Acum, Edward, fiul său, a procedat cam la fel.

În cazul „Generalului“, scuza invocată pentru refuzul său de a veni în fața presei, după Euro 2016, a fost de-a dreptul penibilă: concediu de odihnă! La opt ani distanță, Edi și-a imitat tatăl, ce-i drept, nu în întregime. Pentru că, deși n-a participat la vreo conferință după revenirea din Germania, a avut măcar decența de a publica un comunicat pentru a-și argumenta plecarea de la națională. Prin comparație, tatăl său n-a oferit nici măcar până în ziua de astăzi vreo explicație pentru Europeanul sub așteptări pe care l-am văzut în 2016, când ne-a bătut și Albania!

Până să vedem pe mâna cui va ajunge prima reprezentativă, merită să luăm la puricat acest mandat al lui Edward Iordănescu. Care a început catastrofal, cu o retrogradare în Liga C a Națiunilor, și s-a încheiat mult peste așteptări, cu o prezență în optimile Euro 2024.

„Forța grupului“, mai mult decât un clișeu

*După un mandat de 908 zile, Edward Iordănescu ne lasă o națională care și-a câștigat identitatea. Pentru că, spre deosebire de predecesorii săi, Edi a renunțat, în sfârșit, la a face o „ciorbă“ din selecție și din alcătuirea primului „11“. A primit răspunsurile după campania eșuată din Liga Națiunilor și a știut să nu repete greșelile. Rezultatul? Formarea unui nucleu care s-a pliat pe cerințele sale. Desigur, această abordare i-a adus și critici – vezi cazul excluderii lui Mitriță – dar, una peste alta, după foarte mulți ani, România s-a ales cu o națională bine închegată. Și astăzi un suporter poate rosti primul „11“, fără să se încurce prea mult. De aici, a rezultat și un alt câștig: în premieră, „forța grupului“ a devenit și altceva decât o sintagmă bună pentru conferințele de presă. Pentru că naționala României chiar s-a remarcat prin această calitate.

*Iordănescu a știut, spre lauda sa, să profite de conjunctura favorabilă care i s-a ivit. Mai întâi, în preliminariile Euro 2024, iar apoi la turneul final. Nu o dată s-a vorbit despre un selecționer norocos, având în vedere grupa ușoară pe care am avut-o în calificări, cu două naționale, Belarus și Israel, private de avantajul terenului propriu. Chiar și așa, fără un selecționer inspirat, calificările se pot rata și din grupe ușoare! E un amănunt pe care contestatarii lui Edward Iordănescu îl scapă din vedere. În plus, Iordănescu a știut să se folosească de amicalele nereușite de dinainte de Euro 2024 și de valul de critici care a lovit naționala pentru a-și motiva jucătorii. Ceea ce s-a văzut cel mai bine în partida cu Ucraina. Când niște fotbaliști făcuți cu ou și cu oțet s-au autodepășit și au făcut meciul perfect!

*Alt plus care trebuie să fie trecut în dreptul lui Edward Iordănescu ține de tactica realistă pe care a impus-o la națională. Fără „floricele“ și promisiuini ridicole de genul „vom ataca în valuri, vom juca ofensiv mereu“. Pentru că Iordănescu a înțeles că România n-are fotbaliștii potriviți pentru o asemenea abordare fantasmagorică. În schimb, Edi a mizat pe un joc bazat pe rigurozitate defensivă și pe lovirea adversarului pe contraatac. La fel ca mult hulitul Victor Pițurcă, selecționer care, la rândul său, a obținut rezultate foarte bune!

Plecarea înseamnă neîncredere

*În mesajul său de plecare, Edward Iordănescu a inclus următorul paragraf: „Acești jucători au un potențial fantastic, sunt sigur că și-l vor împlini“. Din păcate, decizia lui Edward Iordănescu, de a refuza prelungirea contractului cu FRF, demonstrează că primul om care nu crede în această idee e chiar el! Altfel, dacă ar fi fost convins că actualul lot al României e capabil de performanțe și mai mari, că poate ataca, având șanse reale de calificare, campania pentru Mondialul din 2026, selecționerul n-ar fi renunțat la postul său. Așa, plecând, el a lăsat de înțeles că România și-a atins potențialul maxim la Euro 2024 și acum, mai degrabă, urmează declinul. De care n-a vrut să-și lege numele.

*Lui Edi i se pot reproșa și anumite alegeri pe care le-a făcut în alcătuirea lotului pentru Euro 2024. Cu precizarea că, în această privință, părerile vor fi mereu împărțite și e normal ca ultimul cuvânt să-l aibă selecționerul. Pentru că e și singurul care răspunde de rezultate. Chiar și așa, faptul că oameni precum Pușcaș și Alibec au fost luați în Germania, deși forma lor sportivă nu recomanda acest lucru, e o „bilă neagă“ în dreptul lui Iordănescu.

*Se spune că despărțirile sunt mereu triste. În cazul lui Edi însă, putem vorbi și de altceva. Și anume de amânarea deciziei nepermis de mult! România – Olanda (0-3) s-a jucat pe data de 2 iulie. Anunțul selecționerului, privind plecarea sa, a venit pe 22 iulie. Așadar, s-au pierdut trei săptămâni și nimeni nu știe de ce? Mai ales că au fost voci care au spus că decizia lui Iordănescu era luată încă înainte de Euro 2024! În acest sens, s-a invocat refuzul său de a merge la tragerea la sorți pentru grupele Ligii Națiunilor. Dar și dacă am conveni că Iordănescu a luat decizia plecării, abia după eliminarea României de la Euro 2024, el a lungit această poveste nejustificat de mult. Și a pus federația în postura de a „alerga“ după un înlocuitor când ne despart 45 de zile de debutul tricolorilor în Liga Națiunilor.

Viitorul nu sună tocmai bine

Edward Iordănescu (46 de ani), cu bune și cu rele, e istorie pentru echipa națională. Problema e că, văzând meciurile Superligii din ultimele două săptămâni, dar și transferurile pe care le prind internaționalii români după Euro 2024 – Andrei Burcă a lăsat Al-Okhdoud pentru Bani Yas, iar Florinel Coman a ajuns în Qatar, la Al-Gharafa! – doar un naiv ar crede că fotbalul românesc va fi radical mai bun după Euro 2024.

Din păcate, cât timp vom avea probleme fundamentale și ne va lipsi știința formării - se vede, periodic, când vedetele campionatului intern eșuează în străinătate și se întorc înapoi cu coada între picioare – vom fi departe de fotbalul mare. Ceea ce s-a văzut inclusiv la Euro 2024, când naționala a fost la ani-lumină de echipe precum Belgia și Olanda în fața cărora a pierdut mult mai clar decât ce arată scorul final.

În aceste condiții, calificarea la Mondialul din 2026 poate fi un obiectiv trecut pe hârtie de FRF, dar, realist vorbind, pentru îndepliniarea lui e nevoie de un veritabil miracol fotbalistic.

28

de meciuri a adunat Edward Iordănescu, ca selecționer al României: 10 victorii, 10 egaluri, 8 înfrângeri, golaveraj: 37-28.