Editorial Rareș Bogdan: România, poligon de încercare pentru extremism și antisemitism
Sub pretextul apărării drepturilor omului în pandemie, un grup de golani care scot limba la ideea de cultură și educație, (Goebbels scotea pistolul, dar huliganii politici din fruntea unui partid ce se autointituleaza "patriotic" n-au tupeul să-și recunoască neofascismul și neolegionarismul) testează capacitatea statului de a ieși din blegire, de a se trezi în ultimul ceas.
O testează, deja, de multișor pentru nervii românilor sănătoși la cap. Milioane de cetățeni așteaptă ca statul să reacționeze în fața mitocăniei violente. Dacă poate, înainte ca acești indivizi fără 7 ani de-acasă să o ia manifest pe urmele Cămășilor Brune din anii 20-30 și a Gărzii de Fier.
Milioane de cetățeni așteaptă că statul să nu se umple de ridicol privind, doar, absent și fricos către un ultras agresiv coborât din galerie care îl sfidează.
Căci e ca și cum ar ridica din umeri, admițând că e fragil, fără resurse, prăbușit. Cum arată un stat prăbușit? Un stat care se predă în fața unuia care folosește retorica Zori Aurii, AFD, Jobik, a Partidelor Libertății din Olanda și Austria, Forza Nuova din Italia.
Rețeta de la vârful AUR folosește ingrediente pe care oamenii cu minimă educație, darămite specialiștii, le pot identifica rapid: antisemitism, ură de rasă, discurs instigator contra romilor, ură față de Uniunea Europeană, populism, acțiuni asemănătoare cu ale legionarilor și fasciștilor - vânători de oameni, liste negre, năvăliri în instituții pentru „a face ordine", toată arhitectura...
Experiența ultimilor 30 de ani europeni ar fi trebuit să fie un manual. Dar nu este - impresia crește cu fiecare atac asupra instituțiilor democratice.
La asaltul din decembrie al AUR asupra Parlamentului, multora le-a venit în minte incendierea Reichstagului german. S-au întrebat unde se va ajunge în România și, din nefericire, statul nu dă răspunsuri. E inert și penibil. Oare pentru că nu știe cum, sau pur și simplu nu știe? (Vă este brusc frig, nu? Vă trec fiorii?)
Cine sunt huliganii din fruntea AUR, de ce încearcă ei să spună că sunt puternici și de neatins ? Cine le ține spatele și le dă asigurări că nu vor fi retrași în garnizoane? Cine marchează banul?
Ce pare evident, dar e doar vârful icebergului, este faptul că ei sunt sprijiniți pe față de motoare de căutare și troli din Rusia. Acest aspect reprezintă o suspiciune rezonabilă că au finanțare rusească și tare aș vrea să aflu unde ajunge foaia de parcurs. Câți știu ce fac, câți sunt manipulați?
Câți răspândesc fără discernământ site-uri în care, după câteva zile cu știri despre remedii naturiste, apare, brusc, câte-o declarație a lui Vladimir Putin sau un discurs antisemit? Câți apostoli ai mușețelului devin admiratori ai Kremlinului și recrutează adepți, transformându-i în arme împotriva Uniunii Europene?
Despre faptul că se folosesc de buna-credință a românilor din Diaspora nu suflă nimeni niciun cuvânt. Frații noștri de peste frontiere sunt oameni ocupați, muncesc pe brânci, nu stau să verifice ce simpatii au paginile cărora le dau „like". Au inima curată, au neliniști, deci cad adesea victime ale unor sfertodocți periculoși.
Nu suflă nimeni niciun cuvânt nici despre faptul că acești golani se folosesc fără rușine, cu nemernicie, de Biserica Ortodoxă Română și dau impresia că sunt sprijiniți și finanțați, chiar, de aceasta. Iar dacă BOR nu se delimitează rapid de practicile, acțiunile, retorica liderilor AUR, imaginea ei se va deteriora fără precedent.
De ce e importantă Biserica Ortodoxă Română? Pentru că acest popor este cel mai religios din Uniunea Europeană, se refugiază rugându-se, capătă speranță prin intermediul preotului.
Zgomotul AUR este cumplit nu doar prisma populismului deșănțat, antieuropenismului, antisemitismului. Ci și privit din unghiul unui om care, dacă va trebui să-și apere țara, se va gândi de două ori dacă merită.
Merită, oameni buni! În România se experimentează distrugerea unei lumi care militează pentru pace și solidaritate. Nu trebuie să cedăm!
În viitoarele mele intervenții voi schimba temele discursurilor mele și voi vorbi despre transformarea României în poligon de încercare pentru extremismul politic, antisemitism și iredentism, despre un stat eșuat, incapabil să reacționeze, despre anticorpi (societate civilă, presă) reduși la tăcere. Despre pericolul irelevanței unei țări cu un potențial uriaș, dar care pare ca un buștean de stejar dus de ape repezi de munca.
P.S. „Când naziștii au venit să îi ia pe comuniști, n-am scos o vorbă. Nu eram comunist. Când i-au arestat pe social-democrați, am tăcut. Nu eram social-democrat. Când au venit să îi ia pe sindicaliști, nu am protestat. Nu eram sindicalist. Când au venit să îi ia pe evrei, nu m-am revoltat. Nu eram evreu. Când au venit să mă ia pe mine, nu mai rămăsese nimeni care să-mi ia apărarea" - Martin Niemöller, pastor luteran, supraviețuitor al lagărului de la Dachau.
