Editorial Rareș Bogdan: Miza geostrategică a finanțării educației
O națiune educată va putea spune, peste 50 de ani, când alt Putin va încerca să invadeze un stat, să omoare copii, femei și bunici, că îl trântește de nu se vede. Acesta este, până la urmă, efectul educației, dincolo de înțelegerea analizei matematice, a acceleratorului de particule sau descoperirea unor galaxii prietenoase: să nu poți fi manipulat de un cretin frustrat dornic de mărire.
O națiune educată nu va putea să nască alt Putin, deoarece va vota conștiințe. Un om liber nu va vota pe unul mai prost ca el, va detecta ticăloșia, prefăcătoria. Și până atunci, îi va trimite pe candidați la medic. Sau nici nu-i va putea trece prin minte că un candidat a decis să-și potolească stomacul sau orgoliul jumulind popoare întregi.
Eu nu știu cum va arăta lumea peste 50 de ani. Sau dacă va mai arăta. Știu, însă, că un copil care vine acasă cu o notă mare, deoarece a reușit, după multe lighene cu apă rece în care a stat cu picioarele, să priceapă care-i faza cu chimia organică, e mai fericit. Iar fericirea se propagă și la alții. E starea de grație pe care comuniștii ne-au interzis-o, deoarece presupunea să atingi un vis pe care ai îndrăznit să-l proiectezi în univers, să-i dai formă, să-l transformi în materie.
O națiune educată nu va înghiți o retorică otrăvită. Va respinge, de pildă, ideea că, pentru pace trebuie să-ți abandonezi țara în mâinile dușmanului, fără să tragi un singur glonț. Va respinge văicăreala gen „ce să facă și Putin, dacă l-au izolat?” Sau „ce tot o țineți cu afirmațiile puternicilor lumii, lui Putin de ce nu-i dați voie să se exprime”? …Da, sunt oameni care gândesc astfel. Ce frustrări or fi strâns într-o viață numai ei știu. Sau la câte biblioteci au dat foc, în mintea lor speriată de bărboși, ochelariști, pletoși îmbrăcați în blugi…
Ce faci dacă ești invadat? Te aperi, ripostezi, încerci să-i bagi agresorului o mătură în ochi sau faci stânga-mprejur și o iei la goană? …Doar că nu poți lupta cu furculițe. Iar cei care se plâng că achiziționăm arme să se gândească la scenariul în care am fi în pielea goală, costelivi și plângăcioși, în fața unei haite de câini turbați.
În România se toacă teorii ale conspirației despre puternicii care conduc planeta mai ceva decât în sezonul zacuștilor. Nu doar în România, dar țara asta ne doare cel mai tare. Convingerea unora că unul care a citit obligatoriu se dă deștept, te ia de fraier, deși tu n-ai silabisit decât etichete de bere, e un reziduu implantat în capul colectiv de zeci de ani de comunism în care sovietele au luptat împotriva conștiințelor. Și când nu le-au putut ninge, le-au întemnițat și ucis. Asta se petrece acum în războiul din Ucraina, acesta este motivul pentru care în Federația Rusă, o revoluție este aproape imposibilă. O națiune dresată, terorizată, amenințată, paralizată de frică și-a pierdut instinctul libertății… Asta presupunând că l-a avut vreodată.
E drept că roadele educației susținute se văd în câteva generații. Și chiar nu știu cum va arăta lumea peste 50 de ani. Știu, însă, că un popor în care se investește masiv în cunoaștere, în gândire, nu poate fi manipulat.
Când am propus ca bugetul educației să fie de 10 la sută, timp de 10 ani, unii s-au uitat la mine ca la un nebun. Visam frumos, căci am iubit, de copil, atât de mult literele încât chiar credeam că aceasta este soluția la toate problemele. Câteva state asiatice au investit din PIB sume reprezentând numere cu două cifre, iar în emisiunile mele le-am dat mereu exemplu pentru România.
Acum e greu să pronunți asemenea cifre, după o pandemie care ne-a secătuit și în timpul unui război unde mizele unui agresor imprevizibil sunt cunoscute doar de mintea sa tulbure.
Acum e greu și să trăiești meditând la asta…
