Economistul Peter Elwin consideră că modelul economiei bazată pe creștere constantă a producției trebuie schimbat, deoarece omenirea va pieri în cele din urmă, otrăvită de propria poluare și înfometată pentru că am consumat toate resursele necesare vieții umane.

După 20 de ani petrecuți la cele mai înalte niveluri ale sistemului financiar mondial, printre altele el activând în zona de cercetare la JP Morgan, una dintre cele mai mari bănci din lume, Peter Elwin și-a pus experiența în slujba unei organizații non-profit al cărei scop este realizarea unui sistem financiar care este pe deplin aliniat cu o economie net zero, sustenabilă și echitabilă înainte de anul 2050.

Elwin este director pentru Venituri fixe și șef al Departamentului pentru alimente și utilizare a terenurilor la think-tankul Planet Tracker. Una dintre atribuțiile sale principale este să genereze rapoarte financiare riguroase care să alinieze piețele de capital cu provocările și oportunitățile unei economii globale sustenabile.

În interviul acordat pentru „Weekend Adevărul“, el explică de ce acum este momentul propice pentru o tranziție spre o economie zero-carbon – în cadrul căreia emisiile de gaze de seră să fie reduse la minimum –, ce putem face noi pentru a sprijini această revoluție și explică cum pot fermierii români să treacă la o agricultură prietenoasă cu natura.

Peter Elwin este invitat la Climate Change Summit, cel mai mare eveniment din Europa Centrală și de Est dedicat schimbărilor climatice, cu focus pe identificarea soluțiilor aplicabile în mai multe domenii. Evenimentul va avea loc la București, în perioada 19-20 octombrie 2023.

„Weekend Adevărul“: Una dintre mantrele industriei financiare, în cadrul căreia ați activat zeci de ani, este creșterea constantă, obținerea unor rezultate mai bune de la an la an, producție mai mare, vânzări mai mari, cifre de afaceri și profituri mai mari. Această filosofie este în contradicție cu caracterul finit al resurselor de pe Pământ. Credeți că o industrie financiară construită pe astfel de principii poate să se transforme într-o industrie în care cuvintele-cheie sunt sustenabilitate , sistem alimentar durabil, o economie zero carbon? Dacă da, cum credeți că se poate face acest lucru?

Peter Elwin: Sunt de acord că creșterea constantă în interiorul granițelor planetare nu are sens și că societatea trebuie să se concentreze pe creșterea bunăstării, mai degrabă decât pe creșterea bogăției (după cum este explicat în Doughnut Economics de Kate Raworth, dar și în alte lucrări bazate pe munca economistei). Acest lucru este foarte evident în sistemul alimentar, unde obiectivul trebuie să fie un sistem care să furnizeze alimente sănătoase, hrănitoare, în cantități suficiente pentru toată lumea de pe Planetă. Dincolo de acest nivel „suficient“, prea multă hrană suplimentară este evident dăunătoare pe termen lung (ducând la obezitate și, potențial, moarte prematură).

Societatea va trebui să treacă la acest model într-o oarecare măsură, altfel omenirea va pieri în cele din urmă, otrăvită de propria poluare și înfometată pentru că am consumat toate resursele necesare vieții umane. Piețele financiare și industria financiară reflectă omenirea și economia pe care le creăm, așa că în cele din urmă vor răspunde și la această tranziție. Cu toate acestea, s-ar putea să nu o conducă, deși industria financiară este foarte vastă, așa că vor exista lideri, precum și întârziați.

Așadar, răspunsul la întrebarea „se transformă industria financiară?“ este „da“, cu condiția ca societatea să se transforme. Dar cum și când este mult mai dificil de știut.

- Cine are principalul rol în această schimbare?

Reglementarea/politica guvernamentală are un rol crucial de jucat. The Inevitable Policy Response (IPR – un consorțiu de prognoză care pregătește instituțiile cu privire la riscurile și oportunitățile schimbărilor climatice) are o prognoză bazată pe modul în care evoluează politicile din acest domeniu, după cum sugerează numele lor, ei cred că un anumit nivel de schimbare a politicii este inevitabil, iar acest lucru va conduce la schimbări și pe piețele financiare.

Celălalt motor va fi cererea clientului. Instituțiile financiare depind de clienți pentru profiturile lor, dintre care mulți sunt consumatori individuali (și alegători). De asemenea, depind de o licență socială pentru a funcționa (legată de mărcile/reputațiile lor, dar mai profundă decât atât). Schimbarea atitudinilor în rândul populației va forța schimbarea comportamentului în cadrul instituțiilor financiare (comparați atitudinea lor față de egalitate și diversitate: în trecut, sectorul financiar era considerat un bastion al șovinismului masculin, dar acum instituțiile financiare fac tot posibilul să se prezinte ca angajatori progresiști).

Cu o floare nu se face primăvară

- Cum a fost pentru dumneavoastră trecerea de la industria financiară clasică la activitatea unui ONG precum Planet Tracker?

Foarte revigorant! Prea mult din ceea ce se întâmplă în industria financiară are o valoare îndoielnică dintr-o perspectivă societală – nu se adaugă la suma fericirii umane. Acestea fiind spuse, Planet Tracker este mândru să producă rapoarte și informații relevante din punct de vedere financiar, bazate pe cercetări riguroase și care nu diferă de cele mai bune cercetări întreprinse de instituțiile financiare (cum ar fi cele pentru care am lucrat în trecut). Experiența mea anterioară (și cea a colegilor mei care au lucrat pe piețele financiare) ajută să ne asigurăm că munca realizată de Planet Tracker este relevantă pentru comunitatea financiară și că argumentele noastre de a adopta practici de finanțare durabilă sunt persuasive și convingătoare.

- Tranziția către o economie cu emisii zero, care este și prietenoasă cu natura, nu va fi posibilă fără o contribuție majoră a populației. Ce putem face noi, oamenii obișnuiți, pentru a sprijini această tranziție?

Pârghia cea mai importantă este să punem presiune pe guvernele noastre – acțiunile individuale, chiar dacă sunt destul de răspândite, nu vor schimba lucrurile suficient. Ne putem exercita, de asemenea, puterea de cumpărare, orientând-o către companiile și instituțiile financiare care se aliniază cu valorile noastre și care lucrează din greu pentru a sprijini tranziția necesară către o economie cu zero carbon. În cele din urmă, putem face schimbări în stilul nostru de viață pentru a reduce amprenta individuală de carbon.

A mânca mai puțină carne este o modalitate ușoară de a reduce emisiile de metan (care au un efect nociv mai puternic de încălzire decât CO2). Dacă toată lumea ar mânca carne doar o dată sau de două ori pe săptămână, am obține o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră din sistemul alimentar.

Strategii naționale pentru toate clasele sociale

- Există o idee preconcepută legată de mișcările care promovează o economie durabilă, care este percepută ca fiind foarte costisitoare. Nu ne putem permite cu toții să cumpărăm mașini Tesla sau să montăm panouri solare pe acoperișurile caselor noastre... Cum răspundeți la aceste probleme?

Ca întotdeauna, noile tehnologii încep foarte scump comparativ cu tehnologiile pe care le-ar putea înlocui. Dar, în timp și adesea destul de rapid, acestea se ieftinesc. Așadar, panourile solare sunt scumpe acum, dar sunt deja cu 96% mai ieftine per Watt de energie electrică decât erau acum 20 de ani, conform Agenției Internaționale pentru Energie (AIE), și continuă să devină mai ieftine. Când includeți faptul că energia în sine este gratuită (sau uneori poate chiar aduce bani proprietarului, dacă o vinde înapoi rețelei naționale de energie), economia devine rapid foarte atractivă.

Din perspectivă națională/guvernamentală, este logic să îi ajutăm pe membrii mai săraci ai societății prin acordarea de granturi sau împrumuturi ieftine pentru a-i ajuta cu costul inițial, deoarece beneficiul pentru națiune în ansamblu adus de tranziția la energia regenerabilă este atât de semnificativ, inclusiv din perspectiva securității energetice așa cum am văzut-o în Europa ca urmare a invaziei ruse în Ucraina.

De asemenea, este important să luăm în considerare faptul că tranziția către o economie durabilă are un potențial uriaș de creare de locuri de muncă – astfel încât mai mulți oameni ar putea în cele din urmă să-și permită mai ușor panouri solare sau o mașină electrică, deoarece au un loc de muncă mai bine plătit în noua economie.

- Ce pot face factorii de decizie pentru a declanșa tranziția către o economie cu emisii zero?

Pot să furnizeze o strategie națională clară, pe termen lung, cu repere clare. În acest fel, companiile și persoanele fizice pot planifica tranziția necesară – și, dacă este necesar, pot economisi fonduri pentru a acoperi costurile de tranziție. O abordare pe termen lung a tranziției are, de asemenea, potențialul de a reduce costurile totale, cum este în cazul oricărui proiect. Decidenții mai pot oferi stimulente pentru a încuraja persoanele și întreprinderile să facă schimbările necesare și să elimine impozitele și subvențiile care încurajează activitățile nesustenabile.

„Agricultura regenerativă înseamnă rezistența fermelor la schimbările climatice“

- Agricultura net zero (care generează emisii de gaze cu efect de seră la un nivel foarte scăzut, egal cu zero sau negativ) este pentru fermierii români un obiectiv care pare din filmele SF. Exploatarea terenurilor este la noi foarte fărâmițată și de multe ori se face agricultură de subzistență. Unii fermieri mai folosesc animale pentru a-și lucra terenurile. Această „înapoiere“ ne ajută sau este un impediment major în dobândirea unei agriculturi net zero? Ce i-ați sfătui pe decidenții români din agricultură, dar şi pe fermieri în legătură cu tranziția la agricultura net zero?

Nu știu suficient de multe detalii despre agricultura românească pentru a comenta în mod specific, dar pe tot Globul trecerea către agricultura regenerativă se dovedește benefică fermierilor. Are potențialul de a reduce dependența lor de inputuri costisitoare, cum ar fi îngrășămintele artificiale, le poate reduce cantitatea de apă utilizată și asigură că solul lor este mai sănătos, ceea ce va produce culturi mai bune (și adesea randamente mai mari). Așadar, înseamnă că ferma lor va fi mai rezistentă la schimbările climatice.

Într-o oarecare măsură, agricultura regenerativă poate părea „întoarcerea în timp“. Cu siguranță funcționează cel mai bine atunci când se bazează pe cunoștințele locale despre pământ și, în multe cazuri, practicile agricole care au fost utilizate în trecut au un rol important de jucat în trecerea la o agricultură cu consum redus și poluare scăzută, non-extractivă (n.r. – care presupune o utilizare a resurselor naturale în măsura în care este posibil astfel încât să permită regenerarea acestora). Practicile agricole regenerative sunt adesea mai bune pentru sănătatea și bunăstarea fermierilor, reducându-le în mod semnificativ expunerea la substanțele chimice dăunătoare și permițându-le să lucreze cu natura mai degrabă decât împotriva ei, lucru pe care mulți fermieri doresc să-l facă, dar se simt incapabili să-l implementeze din cauza presiunilor sistemului alimentar industrial.

Schimbarea se face de la mic la mare

- Ne puteți explica, vă rog, cum se poate realiza un sistem alimentar durabil?

Am scris un raport de 145 de pagini despre aceasta, iar alții au scris rapoarte și mai mari, așa că este greu să dau un răspuns scurt, suficient de cuprinzător. În termeni simpli, sistemul alimentar trebuie să producă mai mult cu mai puțin. Mai multă hrană, care este mai bună pentru noi, utilizând mai puțin pământ și generând mult mai puțină poluare și asigurându-ne că hrana cultivată nu este irosită, ci ajunge unei populații globale în creștere.

- Cum reușim acest lucru?

Prin schimbarea sistemului ca întreg. Acest lucru necesită acțiuni guvernamentale, pentru a schimba legile și structurile de stimulare, cum ar fi taxele și subvențiile. Este nevoie de acțiuni din partea companiilor din sistemul alimentar pentru a sprijini producția regenerativă, eficientă din punct de vedere al solului, de alimente, pentru a promova diete durabile (sărace în carne) și pentru a reduce pierderile și risipa de alimente.

De asemenea, necesită acțiuni din partea instituțiilor financiare pentru a investi într-un sistem alimentar durabil (inclusiv promovarea proteinelor alternative și sprijinirea producătorilor de alimente pentru a adopta tehnici de producție regenerativă) și pentru a impune sancțiuni financiare companiilor care nu reușesc să realizeze tranziția de la producția industrială de carne, care folosește tehnici extractive de producție alimentară și/sau care nu reușește să oprească defrișările în lanțurile de aprovizionare.

- Lumea a trecut prin mai multe crize majore – pandemia, războiul din Ucraina – și se pregătește de o viitoare criză economică. Mulți economiști susțin ideea că acum nu ar fi momentul potrivit pentru a face o tranziție atât de radicală către o economie cu zero carbon, deoarece există multe alte priorități. Ce credeți, este acum momentul potrivit pentru o tranziție atât de radicală?

Tranziția va fi radicală doar dacă o amânăm până când este aproape prea târziu. Dacă începem acum, avem timp să facem schimbări într-un mod în care să ne asigurăm că nimeni nu este lăsat în urmă și putem obține un rezultat echitabil. Crizele recente, inclusiv consecințele invaziei Ucrainei de către Rusia, arată cât de fragil este sistemul nostru economic, iar schimbările climatice nu vor face decât să expună și mai mult aceste slăbiciuni, cu consecințe din ce în ce mai grave. Nu ne permitem să nu acționăm!

Întârzierea acțiunii nu este o alegere pasivă, ci implică continuarea activă a utilizării practicilor despre care știm că amenință securitatea umanității (arderea combustibililor fosili, epuizarea solurilor noastre, hrănirea oamenilor cu alimente de proastă calitate, alimente nesănătoase care duc la o epidemie de boli netransmisibile precum diabetul și afectarea bunăstării multor fermieri și a altor lucrători din sistemul alimentar).

Întârzierea crește, de asemenea, costurile asociate cu tranziția, așa că vom ajunge într-o poziție mai proastă, cu o factură semnificativ mai mare de plătit pentru a ajunge acolo unde ne dorim dacă ne atenuăm ambițiile legate de climă și de natură.

Acum este momentul pentru acțiune, iar sistemul alimentar este locul ideal pentru a începe. Dacă îl transformăm, atunci va deveni o soluție bazată pe natură semnificativă pentru provocările noastre climatice, precum și pentru a ne asigura că natura nu mai este epuizată și că obiectivele noastre de dezvoltare sunt îndeplinite. Dacă nu o facem, atunci nu ne putem îndeplini niciunul dintre obiectivele noastre cu privire la climă, la protecția naturii și la dezvoltare.

Cine este Peter Elwin

Peter Elwin este director pentru Venituri fixe și șef al Departamentului pentru alimente și utilizarea terenurilor la Planet Tracker, un think tank financiar non-profit al cărui scop este realizarea unui sistem financiar care este pe deplin aliniat cu o economie net zero, sustenabișă și echitabilă înainte de anul 2050.

Elwin este consultant în management, expert în probleme de raportare financiară și evaluare, dar și trainer financiar de top. Cu peste 20 de ani de experiență în cercetarea financiară la companii precum JP Morgan și Universities Superannuation Scheme (USS), Peter Elwin este expert în dinamica investițiilor, atât din poziția de cumpărător, cât și din cea de vânzător.

Peter Elwin are un istoric de succes în construirea și motivarea echipelor de profesioniști din industria financiară. Cu un stil de conducere colaborativ și axat pe dezvoltare, el reușește să motiveze oamenii să ofere performanțe de vârf în ceea ce privește abilitățile, atât individual, cât și în cadrul echipei.

Elwin aduce zeci de ani de experiență practică rolului său actual în fruntea cercetării la Planet Tracker. Sub conducerea sa, Planet Tracker a prezentat o nouă foaie de parcurs inovatoare pentru un sistem alimentar durabil, care va oferi investitorilor o cale clară către agricultura net zero.