Mihaela Miroiu, profesoară la SNSPA, poropune o formulă de calcul inedită pentru salariile cadrelor didactice, împărțind venitul la numărul de copii din clasă. Economistul Bogdan Glăvan spune că valoarea obținută - 1,4 lei pe oră - este „ridicolă”.

În contextul grevei din educație , economistul Bogdan Glăvan comentează pe marginea calcului inedit pe care-l face profesoara de la SNSPA, Mihaela Miroiu, care predă cursurile Ideologii politice actuale, Etica în relații internaționale, Teorii politice feministe.

„Să spunem: 3.000 salariu net pe lună. 25 de elevi în clasa. 22 zile lucrătoare. Cât costă ca cineva doar să supravegheze un copil, fără sa îl învețe nimic? 1 leu și ceva pe oră? 5,45 lei pe 4 ore?”, a scris Miroiu pe Facebook .

Economistul Bogdan Miroiu reia formula: „un salariu de 3.000 lei în învățământ înseamnă că profesorul este plătit cu nici 1,4 lei/oră să instruiască un copil. 25 copii în clasă x 22 zile pe lună x 4 h/zi x 1,4 = 3080” și comentează: „Indiferent cum sucești această valoare, este ridicolă. La fel de bine putem observa că salariul unui paznic de supermarket este egal cu cel al unui profesor debutant. Ridicol, absolut ridicol.”

„Dacă cineva v-ar spune: puteți lăsa copilul dvs. în grija mea pentru suma de 100 de lei pe lună”

„S-o luăm altfel: dacă cineva v-ar spune: puteți lăsa copilul dvs. în grija mea pentru suma de 100 de lei pe lună, v-ați lăsa copilul în grija acelei persoane? Darămite să avem pretenția ca acea persoană să-l învețe carte. Dacă multora dintre noi ni se pare ridicol, atunci cum se face, totuși, că statului i se pare enorm să crească salariile profesorilor cu... 50%, să zicem? Nu e un paradox? Nu tot noi suntem statul?”, comentează Glăvan.

El trece și la elucidarea paradoxului arătând că de fapt decizia propriu-zisă este în mâna Guvernului care decide unde se duc banii noștri. „Ei hotărăsc să își angajeze soția, fiica, ginerele și nora balerină la minister, precum Daea, și câte și mai câte, că auzim zilnic despre isprăvile lor”, detaliază economistul.

Glăvan susține că banii plătiți de români ajung în alte surse precum pensia unor procurori precum Codruț Olaru. „Acesta încasează 6.000 de euro, respectiv cât 10 profesori debutanți , și care va petrece la pensie (adică pe cheltuiala noastră) mai mulți ani decât a petrecut în magistratură. Iată, deci, de ce „este foarte greu să mărim salariile profesorilor". Atât”, a concluzionat el.

Bogdan Glăvan este profesor universitar de economie la Universitatea Româno-Americană din București. A publicat mai multe articole în American Journal of Economics and Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics și Independent Review. A fost referent pentru: British Journal of Sociology, Quarterly Journal of Austrian Economics, New Perspectives on Political Economy, Journal of Public Administration and Policy Research. În anul 2009 a scris “Împotriva curentului. Însemnări despre criza financiară actuală”.

„Toate meseriile devin foarte prost plătite când faceți calcule de genul”

Postarea lui Glăvan a avut aproape 200 de comentarii, unele în care este susținută necesitatea creșterii salariilor profesorilor, altele care pun sub semnul întrebării formula de calcul. Redăm mai jos câteva comentarii relevante:

„Evaziunea fiscală în industria meditațiilor e arhicunoscută. Profesorii cer bani dintr-un sac în care ei înșiși refuză să pună ceva. Nu mi se pare corect. Vorbesc în calitate de proprietar care a închiriat un studio pentru suma de 750 lei/lună, care a înregistrat contractul la ANAF a doua zi și care va plăti statului impozitul legal de 10%. Asta în condițiile în care venitul familiei e de 7000 de lei/lună. (Din care 1000 merg pe meditații...)”

„Nu e chiar așa: Problema nu o puteți pune așa … e ca și cum Spuneți că o cameristă are 3.000 lei, face 10 camere în medie pe zi muncind 20 de zile… adică 15 lei pe camera pt a o curăța în condițiile în care dacă chemi o firmă îți ia 300-400 lei pentru un apartament cu 2 camere. Toate meseriile devin foarte prost plătite când faceți calcule de genul. Desigur asta nu înseamnă ca profesorii nu ar fi prost plătiți. Sau ca sistemul de învățământ nu e praf, condiții proaste, etc... Problema principală cred că derivă din lipsa de competiție. Sunt tratați toți la grămada indiferent de nivelul de cunoștințe, implicare, rezultate, etc...„Când m-am angajat ca lector la UB în 2013, aveam salariul de 1.250 ron, inclusiv sporul de doctorat pe care doresc sa îl elimine și sporul de vechime. În ziua în care am primit numirea am mers la Mega Image sa fac niște cumpărături și aud fetele de la casa discutând ca prefera sa demisioneze de acolo, cu 1.200 ron, pentru ca se făceau angajări la Auchan cu 1.300 ron. Am rămas nedumerită și am compensat, ca mai toți colegii mei, prin proiecte de cercetare etc. Veșnica problemă din educație, comparativ cu Sănătatea sau Justiția, este ca suntem o categorie mult mai numeroasă, câteva sute de mii, față de medici sau magistrați. Aici se blochează bugetul, oricum încălcat prin legea bugetului cu 6%, sau Legea Salarizării, încă din 2020.”

„Este normal să li se mărească salariul profesorilor, nu îmi pot imagina cum cineva să fie motivat a intra în sistemul de învățământ pentru un salariu de 2.800 de lei net, având perspectiva în 25 de ani la 4.000 de lei. Cererile lor de a crește salariul debutantului la 4.000 de lei, încă o dată, sunt perfect normale.”

„Domnule profesor atâta timp cât mulți din învățământul de stat scot pe bandă rulantă analfabeți, ei fiind niște nulități (excepțiile de aia sunt excepții) eu zic că au salariile pe care le merită.”

„Așa la o dublare a salariului net-6.160 lei, veți spune ca e puțin și 200 lei/luna de copil. Nu merge.”

„Dacă aplicăm același mod de calcul la paznicul de la supermarket, o să reiasă… 0,0001 lei pe oră client… deci mult mai puțin decât la profesor…”