Vladimir Putin a reușit să construiască un stat autoritar durabil, cu o economie care a rezistat deocamdată șocurilor unui război pe scară largă și sancțiunilor economice, relatează The Kyiv Independent.

Cheia supraviețuirii lui Putin este o echipă de economiști liberali talentați care se ocupă de politica monetară și fiscală a statului rus, observă jurnalistul rus Oleg Suhov, care s-a autoexilat la Kiev din cauza represiunii din Rusia.

Această echipă a reformat economia și sectorul financiar al Rusiei și a permis regimului să treacă peste mai multe crize majore, notează Oleg Suhov în articolul publicat în The Kyiv Independent.

Mulți dintre ei au pledat în mod repetat pentru liberalism și democrație. Cu toate acestea, așa-zișii liberali au jucat un rol esențial în instalarea lui Putin la putere, iar acum sunt vitali pentru menținerea Rusiei lui Putin pe linia de plutire.

Invazia din Ucraina a devenit un moment de alegere pentru mulți dintre ei. Unii dintre economiștii liberali au demisionat și au părăsit Rusia, în timp ce alții și-au păstrat locurile de muncă, susținătorii lor exonerându-i de responsabilitate morală pentru crimele lui Putin.

„Din punct de vedere financiar, (cei care și-au păstrat locurile de muncă, n. red.) permit războiul”, a declarat analistul politic ucrainean Volodimir Fesenko pentru The Kyiv Independent. „Unii oameni ucid, iar alții facilitează munca celor care ucid”, a precizat el.

Țarul privatizărilor

Unul dintre greii care l-au propulsat pe Putin spre putere în a doua parte a deceniului 1990-2000 a fost Anatoli Ciubais. Putin și Ciubais s-au cunoscut în perioada 1990-1991, pe când lucrau împreună în administrația din Sankt Petersburg.

În calitate de șef al Comitetului Proprietăților de Stat din Rusia și viceprim-ministru în anii 1990, Ciubais era responsabil de privatizare.

Reforma a fost controversată și nepopulară în Rusia, criticii acuzând guvernul că a trucat licitațiile de privatizare. Pe de altă parte, privatizarea lui Ciubais a devenit una dintre reformele economice cheie care a dus la tranziția Rusiei spre o economie de piață cu o creștere economică stabilă la sfârșitul anilor 1990 și începutul anilor 2000.

Apoi, în calitate de șef de cabinet al președintelui Boris Elțin în 1996-1997, Ciubais a facilitat numirea lui Putin în administrația prezidențială. Afirmația îi aparține ginerelui lui Elțîn, Valentin Iumașev, care i-a succedat lui Ciubais în funcția de șef de cabinet.

În 1996, Putin fusese numit adjunct al Departamentului de Gestionare a Proprietăților Kremlinului, după care, un mai târziu, fusese promovat printre adjuncții șefului de cabinet.

În perioada 1998 - 2008, Ciubais a condus o altă reformă economică majoră. În calitate de director executiv al companiei care deține monopolul energetic în Rusia a privatizat o parte din activele acesteia și a creat o piață în sectorul energiei electrice.

Ulterior a devenit emisarul lui Putin la organizațiile internaționale.

În martie 2022, Ciubais a demisionat din această funcție și a părăsit Rusia. Bloomberg a relatat atunci că și-a dat demisia din cauza opoziției sale față de războiul din Ucraina.

Ciubais a făcut aluzie la poziția sa aducând aminte de o observație a regretatului politician liberal Egor Gaidar. „A înțeles riscurile strategice (ale regimului Putin, n. red.) mai bine decât mine. M-am înșelat” în privința lui Putin, a declarat el.

Maestrul finanțelor

La fel ca Ciubais, Alekei Kudrin a lucrat împreună cu Vladimir Putin la Sankt Petersburg.

În 1996, Kudrin s-a transferat la Moscova în funcția de șef al Departamentului de Audit Financiar al Kremlinului.

Împreună cu Ciubais, Kudrin l-a ajutat pe Putin să obțină un loc de muncă la Kremlin. Putin a devenit succesorul lui Kudrin la Departamentul de Audit, apoi și-a răsplătit favoarea numindu-l ca primul său ministru de Finanțe în 2000. Kudrin a ocupat acest post timp de 11 ani.

Sub Kudrin, Guvernul rus și-a rambursat cea mai mare parte a datoriei externe.

Kudrin a fost singurul membru al echipei lui Putin care a susținut protestele din 2011 ce denunțau trucarea alegerilor parlamentare și a vorbit la unul dintre mitinguri.

Totuși, această ieșire din decor nu l-a împiedicat să se alăture echipei lui Putin ca șef al Curții de Conturi în 2018. El a demisionat din funcție în noiembrie 2022, dar nu făcut nicio legătură între decizia sa și războiul din Ucraina.

În decembrie 2022, a devenit consilier de dezvoltare corporativă la Yandex, care a fost cândva unul dintre start-up-urile liberale din Rusia. Acum este un pilon cheie al dictaturii digitale din Rusia.

Un alt liberal din echipa lui Putin, Arkadi Dvorkovici, a sugerat în martie 2022 că este împotriva invaziei ruse din Ucraina. „Războaiele sunt cele mai rele lucruri cu care ar putea cineva să se confrunte în viață, inclusiv acest război. Gândurile mele sunt la civilii ucraineni”, a spus el atunci.

Dvorkovici, un fost viceprim-ministru care conduce acum Federația Internațională de Șah, a demisionat și din funcția de președinte al Fundației Skolkovo, un centru de înaltă tehnologie administrat de stat.

Mai târziu a dat înapoi, spunând că este „mândru de curajul soldaților ruși”.

Bancherul lui Putin

German Gref l-a cunoscut de asemenea pe Putin la Sankt Petersburg, la începutul anilor 1990.

Putin l-a numit ministru al Economiei în 2000, post pe care l-a ocupat până în 2007. Gref a fost lăudat pentru performanța sa ca ministru și pentru angajamentul său față de reformele liberale.

Din 2007, Gref este CEO al celei mai mari bănci de stat din Rusia, Sberbank. El a transformat Sberbank dintr-un monopol de stat învechit de sorginte sovietică într-o bancă avansată tehnologic.

Cu o lună înainte ca Rusia să lanseze războiul la scară largă împotriva Ucrainei, Gref a condus o echipă de confidenți pentru a-l avertiza pe Putin despre consecințele economice dezastruoase ale unei invazii.

Cu toate acestea, Gref și ceilalți confidenți au fost „prea timizi” pentru a-i spune direct lui Putin că nu ar trebui să declanșeze un război, potrivit „Financial Times”, care a făcut dezvăluiri despre această întâlnire.

Odată cu lansarea invaziei, Gref a intrat „în stare de șoc total”, susține „Financial Times”.

Însă nu a renunțat la funcție.

Bancherul central

Elvira Nabiullina, membră a echipei lui Gref, este un alt pilon al regimului lui Putin.

Ea l-a succedat pe Gref în postul de ministru al Economiei între 2007 și 2012, iar din 2013 conduce Banca Centrală a Rusiei.

Nabiullina a fost lăudată adesea pentru politica sa monetară, considerată solidă.

În ciuda previziunilor de prăbușire economică ca urmare a unui război îndelungat și a sancțiunilor internaționale, politica ei a ajutat economia rusă să facă față furtunii în 2014, când Rusia a invadat pentru prima dată Ucraina și a ocupat Crimeea, apoi în 2022, când Rusia a lansat un asalt la scară largă.

Nabiullina s-a numărat printre confidenții care l-au avertizat pe Putin în privința consecințelor economice dezastruoase ale unei escaladări în Ucraina, potrivit „Financial Times”.

La fel ca Gref, ea a decis să nu demisioneze după lansarea invaziei.

Economiștii liberali, mai eficienți decât siloviki

Economiștii lui Putin, inclusiv Gref și Nabiullina, au avut rezultate mult mai bune în timpul invaziei decât siloviki - armata și serviciile de informații, spun analiștii.

„În condiții de stres, liberalii și tehnocrații s-au comportat cu succes”, a declarat pentru The Kyiv Independent Serghei Sazonov, un filosof politic de origine rusă care predă la Universitatea din New York. „În timp ce (siloviki, n. red.) au eșuat”, a adăugat el.

Mai mult, liberalilor lui Putin li s-a acordat multă autonomie pentru a-și urma politicile, în contrast cu sectorul militar și de securitate, supus unui control strict.

„Putin le oferă autonomie economiștilor pentru că nu au niciun instrument pentru a-l răsturna” de la putere, a argumentat Sazonov. „Acolo unde există astfel de instrumente, nu există autonomie”, a subliniat el.

În ceea ce-i privește pe siloviki, Putin prețuiește mai mult loialitatea personală decât competența, a precizat filosoful de origine rusă.

Pot fi considerați economiștii responsabili de război?

Una dintre justificările folosite de susținătorii echipei liberale a lui Putin este că luptă din greu să ajute populația rusă, nu mașina de război a lui Putin.

Sazonov consideră că economiștii liberali ai lui Putin nu ar trebui defăimați pentru eforturile lor de a ajuta economia rusă să supraviețuiască pe vreme de război.

La rândul său, analistul politic rus Dmitri Oreșkin a spus că nu există un răspuns simplu la întrebarea responsabilității morale.

El a susținut, însă, că economiștii liberali care rămân în post susțin regimul Putin și „nu poți sprijini regimul lui Putin din punct de vedere moral”.

Fesenko a spus că la rândul său că economiștii liberali care muncesc pentru a ține în picioare economia rusă pe timpul invaziei din Ucraina „trebuie să fie considerați responsabili moral și politic” de crimele lui Putin.

„Ei dețin funcții de top în guvern și fac parte din echipa lui Putin. Poate că nu au susținut războiul, dar nici ei nu l-au condamnat”, a spus Fesenko.

Fesenko a mai spus că liberalii lui Putin lucrează practic „pentru a menține stabilitatea financiară și a atenua impactul sancțiunilor occidentale”.

Unul dintre argumentele împotriva economiștilor liberali ai lui Putin este că sprijinul lor pentru economia Rusiei permite Kremlinului să-și finanțeze războiul de agresiune.

Sazonov a susținut că Putin ar cheltui oricum pentru război, indiferent dacă economiștii liberali l-ar ajuta sau nu să rămână pe linia de plutire. Dacă economia rusă s-ar micșora, resursele ar putea fi redistribuite dinspre sectorul civil către cel militar, a afirmat el.

Sazonov a comparat Rusia cu Coreea de Nord, unde sărăcia extremă coexistă cu un sector militar supradimensionat.

Dar Oreșkin a spus că, dacă echipa liberală a lui Putin ar demisiona, ar putea avea loc o criză economică gravă. Ar avea impact, deoarece „cu cât ai mai puțini bani, cu atât îți este mai dificil să porți război”, a explicat el.

Unii dintre liberalii lui Putin au fost deja considerați responsabili din punct de vedere politic pentru război, fiind supuși sancțiunilor în Occident. Printre aceștia figurează Nabiullina, Gref și Kudrin.

În schimb, responsabilitatea penală este mai complexă.

Oreșkin și Fesenko au spus că o instanță ar trebui să stabilească dacă economiștii liberali ai lui Putin ar trebui să fie considerați responsabili penal pentru rolul lor în administrația lui Putin.

„Este necesar să aflăm unde se termină responsabilitatea legală și unde începe responsabilitatea morală”, a declarat Oreșkin.

Oreșkin și Sazonov cred că nu există nicio crimă în acțiunile lor, în timp ce Fesenko consideră că „responsabilitatea penală este posibilă”.

Fesenko dat ca exemplu procesele împotriva economiștilor naziști. Walter Funk, fost ministru al Economiei în Germania nazistă și fost șef al Băncii Centrale a lui Hitler în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru crime de război în cadrul Procesul de la Nürnberg în 1946 și ulterior a fost eliberat din motive de sănătate.

Situația lui Hjalmar Schacht, care a condus Ministerul Economiei și Banca Centrală a Germaniei naziste înainte de război, era mai dificil de judecat. Deși l-a ajutat pe Hitler să ajungă la putere și a finanțat pregătirea Germaniei pentru război, a fost achitat la Nürnberg în 1946.

Noul cardinal gri de la Kremlin

Problema răspunderii penale și morale este mai clară în alte cazuri.

Unul dintre presupușii liberali din tabăra politică, Serghei Kirienko, a mers mult mai departe decât alții în sprijinul său pentru regimul lui Putin.

Kirienko a ocupat funcția de prim-ministru în 1998, când Elțin l-a numit pe Putin șef al Serviciului Federal de Securitate (FSB, principalul succesor al KGB). El a fost, de asemenea, un aliat al politicianului liberal Boris Nemțov, care a devenit ulterior unul dintre principalii rrivali politici ai lui Putin și a fost ucis la doi pași de Kremlin în februarie 2015.

„Nemțov a fost ucis din cauza conflictul său cu Putin, iar Kirienko, în schimb, a devenit parte a sistemului. Aici nu există nicio îndoială cu privire la responsabilitatea lui legală (pentru politica Kremlinului)”, a spus Oreșkin.

În ciuda presupuselor sale acreditări liberale, Kirienko a ales o altă cale.

În 2016, Kirienko a devenit primul adjunct al șefului de cabinet al lui Putin, fiind responsabil de întreaga politică internă a Rusiei - o slujbă crucială deținută anterior de Vladislav Surkov, considerat până de curând „eminența cenușie” a Kremlinului.

În această calitate, Kirienko a micro-gestionat reprimarea opoziției și a presei independente și a orchestrat realegerea trucată a lui Putin în 2018 și referendumul falsificat pentru a-l desemna efectiv „președinte” pe viață în 2020.

În 2020, UE și Regatul Unit l-au sancționat pe Kirienko atunci când au apărut dovezi că Kremlinul a fost responsabil pentru tentativa de asasinat asupra liderului opoziției Aleksei Navalnîi.

Cu câteva zile înainte de invazia la scară largă din Ucraina, Kirienko a fost sancționat de Statele Unite.

De curând, Kirienko a devenit responsabil pentru extinderea birocrației ruse în regiunile ocupate din Ucraina. El a vizitat orașul anexat ilegal Mariupol în mai 2022 și Herson în iunie 2022, pe când se afla sub ocupația armatei ruse.

În octombrie 2022, Kirienko a declarat la un forum că Rusia va câștiga în Ucraina dacă războiul va deveni „popular”. Imitându-i pe cei de linia dură antiliberală din Rusia, Kirienko a spus că NATO a lansat un război împotriva Rusiei pentru a o lichida ca stat suveran.

Dar chiar dacă unii dintre liberalii lui Putin sunt responsabili din punct de vedere penal, ei ar putea totuși să scape pentru ceea ce au făcut. „Problema crucială este dacă va fi posibil să-i tragem la răspundere”, a conchis Fesenko.