„E cineva acolo?” Analiza lui George Friedman asupra secretizării dosarelor OZN
<< Senatorul democrat Chuck Schumer și senatorul republican Mike Rounds depun o legislație prin care cer guvernului federal să dezvăluie dosarele cu privire la ceea ce se știe despre fenomenele anormale neidentificate. Guvernul a refuzat să declasifice o mare parte din informații, admițând în același timp că există astfel de dosare. Ceea ce se află în aceste fișiere este semnificativ în două moduri >>, scrie George Friedman, pentru Geopolitical Futures .
<< În primul rând și în mod evident, prezența navelor de război extraterestre – dacă se găsesc acolo și dacă sunt nave de război – reprezintă o potențială amenințare pentru întregul Pământ. Aceasta nu este o chestiune banală. În al doilea rând și, evident, transcendent de important, scriu o carte despre geopolitica spațiului. Actorii de bază sunt națiunile umane, ale căror rădăcini sunt pe Pământ și care este probabil să folosească spațiul drept un nou câmp de luptă. Dacă războinicii din Andromeda ne au în vizor, trebuie să rescriu cartea și să împing termenul-limită pentru depunere. Oricât de exagerată ar părea amenințarea unei invazii din spațiu, insistența continuă a Pentagonului și a CIA că nu au descoperit nimic îngrijorător alimentează teama. Dacă nu există nimic de care să te temi dinspre acea direcție, atunci de ce să nu deschizi dosarele?
Există motive plauzibile și întemeiate pentru a ține sub cheie aceste informații. Suspiciunile cu privire la ceea ce se numeau atunci OZN-uri au început la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și la începutul Războiului Rece. La mijlocul anilor 1950, SUA și Uniunea Sovietică aveau arme nucleare. Ambele aveau și sisteme terestre pentru detectarea lansărilor de rachete și era esențial ca aceste capacități să rămână secrete. Cealaltă tabără nu putea cunoaște metodele și eficacitatea celeilalte. Dacă aceleași tehnologii ar detecta OZN-uri, atunci dezvăluirea acelei informații ar putea compromite apărarea națională.
Problema cu acest argument este că supravegherea spațiului din apropierea Pământului este în desfășurare încă din anii 1950. Dezvăluirea descoperirilor dinainte de implementarea generației actuale de senzori nu ar compromite nimic important. Rezistența guvernului față de eliberarea chiar și a unor rapoarte foarte editate este ciudată. O teorie este aceea că guvernul crede că noi, publicul, am intra în panică dacă am ști adevărul. Poate că da, însă mai bine acum decât atunci când începe invazia.
Un altul dintre multele motive posibile pentru păstrarea secretului este că se poartă deja un război ascuns cu andromedanii. Este posibil să fi preluat controlul asupra candidaților la președinție. Ar explica multe. Dar dacă ne confruntăm cu un inamic care proiectează o forță majoră la mulți ani lumină de casă, atunci suntem oricum prinși și ar trebui dat semnalul de a petrece.
Nu mi se pare absurdă posibilitatea vieții avansate în univers. Universul este vast și, dacă oamenii de pe Pământ au apărut, existența altor vieți pare probabilă. Dar vastitatea universului înseamnă, de asemenea, că o întâlnire întâmplătoare sau deliberată între două popoare este puțin probabilă. Improbabilă, dar departe de a fi imposibilă.
Dacă nu ai nimic de ascuns, atunci nu te obosi să te asiguri că oamenii sunt fixați asupra ta. Guvernul știe acest lucru, dar adoptă o strategie concepută pentru a atrage atenția în loc să o abată. Adoptă o strategie concepută pentru a determina senatorii, inclusiv pe cei importanți, să impună dezvăluiri. Păstrarea secretă a dosarelor crește sentimentul de pericol, cel puțin la unii, și, în America modernă, lipsa de încredere în guvern este răspândită. Dacă guvernul neagă faptul că a descoperit ceva, dar acționând ca și cum ar ascunde ceva, subminează acea afirmație și amplifică teama.
Aceasta este o problemă geopolitică. Orice slăbire a încrederii în guvern reduce capacitatea Statelor Unite de a acționa în alte probleme. Dar mult mai important, nu există niciun motiv ca procesul care ne-a creat pe noi să nu îi fi creat și pe alții. Am putea fi singurele persoane din univers, ceea ce ar face universul mai de neînțeles. Dacă există și alții, percepția noastră asupra geopoliticii se schimbă și mintea umană trebuie să absoarbă acest lucru. Dacă guvernul ascunde pericole atât de mari încât dezvăluirea lor ar crea panică, el doar amână panica. Dar dacă nu există nimic de temut, e de notat că acțiunile guvernului pot genera așa ceva. Și, deoarece guvernul nu a reușit să păstreze secretă existența supravegherii spațiale întinsă pe zeci de ani, nu ar trebui să agraveze acest eșec prin creșterea preocupării potențiale. >>
