Chiar după mai multe decade de studii și cercetări în domeniu, abilitatea noastră de a prezice cutremurele este ca și inexistentă, conform seismologului Peggy Hellweg de la Laboratorul Seismologic Berkeley din cadrul Universității California, conform Reuters. Primele menționări ale unor cutremure în regiunea Nepalului datează din secolul XIII, iar periodicitatea seismelor puternice în această zonă este de o dată la aproximativ 75 de ani. În întreaga istorie seismică a Nepalului și a celorlalte zone active ale planetei un lucru rămâne constant: nimeni nu știe cu exactitate când se va produce următorul cutremur.

Regiunea din jurul orașului Kathmandu a trecut prin niște seisme puternice, soldate cu victime și pagube materiale importante în anii 1934 și 1988. La începutul acestei luni experți internaționali s-au reunit în capitala Nepalului și nu au putut prevedea decât că viitorul mare cutremur se va produce în următoarele două decade. S-a produs în următoarele zile!
În cel puțin un caz autoritățile au reacționat dur față de incapacitatea seismologilor de a prezice cutremurele. În 2012 o instanță italiană i-a găsit vinovați de omucidere pe șase oameni de știință care nu au reușit să avertizeze populația la timp de producerea cutremurului din 2009 din regiunea italiană L'Aquila, cutremur ce a fost precedat de numeroase mișcări seismice minore, produse de-a lungul mai multor luni. În urma acestui cutremur și-au pierdut viața peste 300 de persoane. În cele din urmă cei șase oameni de știință au fost achitați în 2014.

Însă dacă predicția seismelor cu zile sau săptămâni înainte rămâne un obiectiv îndepărtat, progresul științific și tehnologic face posibilă detecția unor seisme cu câteva secunde sau chiar minute înainte ca undele seismice să se facă simțite. Aceste minute sau secunde ar putea salva vieți, însă opinia specialiștilor este împărțită cu privire la folosirea acestor sisteme de alertă, iar costurile implementării lor sunt foarte ridicate.

Sistemele de avertizare antiseismică au fost instalate în doar câteva zone cu risc ridicat, conform lui Hellweg. Printre țările care dispun de astfel de sisteme se numără Mexic, Japonia și SUA. Spre exemplu California dispune de sistemul ShakeAlert, unul dintre cele mai avansate sisteme de avertizare rapidă.

Aceste sisteme constau în stații dotate cu seismografe care pot detecta undele P, unde non-destructive produse de un cutremur, care se propagă mai rapid decât undele S, cele cu potențial destructiv.

Odată ce undele P ajung la o stație seismică, informația cu privire la producerea unui cutremur este transmisă telefonic, pe internet și prin satelit către laboratoare și este preluată de calculatoare care folosesc algoritmi avansați pentru a calcula originea și magnitudinea cutremurului care a generat aceste unde.

Astfel, sistemul ShakeAlert a alertat autoritățile din zona Golfului San Francisco cu 5 până la 10 secunde înainte de producerea seismului din Napa, din 2014.

"Dacă Nepalul ar fi dispus de o rețea seismică similară celei din Nordul Californiei oamenii din Kathmandu ar fi fost probabil avertizați cu 15 — 20 de secunde înainte de producerea seismului". Poate părea puțin, dar aceste secunde pot salva vieți — oamenii se pot proteja așezându-se sub mese sau chiar ar putea avea timp să evacueze clădirile cu risc seismic ridicat.

Aceste sisteme nu sunt însă deloc ieftine. Costurile unui astfel de sistem pentru întreaga coastă de vest a SUA s-ar ridica la suma de 38,3 miloane de dolari, conform unei estimări a U.S. Geological Survey (USGS). Odată instalat un astfel de sistem, costurile anuale de operare și întreținere se ridică la 16,1 milioane de dolari.

Începând cu anul 2012, sistemul feroviar Bay Area Rapid Transit (BART) din regiunea San Francisco dispune de un sistem de avertizare ShakeAlert. În cazul producerii unui seism, un semnal emis de acest sistem frânează automat trenurile BART înainte de resimțirea undelor S ale unui cutremur cu magnitudinea de cel puțin 4 grade cu epicentrul în regiune sau de 5 grade cu epicentrul în altă zonă. Astfel sunt preîntâmpinate potențiale catastrofe feroviare.

Deși foarte scump, acest sistem nu este nici el perfect. Dacă epicentrul seismului este chiar în zona Golfului San Francisco, sistemul de avertizare devine inutil pentru că seismografele vor detecta undele P în aproape același timp cu undele S.

Sistemul de avertizare folosit de Japonia este conceput să transmită alerte dacă un seism este suficient de puternic pentru a distruge pereții clădirilor. Acest sistem a produs astfel de alerte începând cu anul 2007. Trenurile de mare viteză, reactoarele nucleare și fabricile nipone sunt conectate la acest sistem. Toate acestea au fost oprite automat în 2011, când s-a produs cutremurul din regiunea Tohoku, urmat de un tsunami care a produs catastrofa nucleară de la Fukushima. Alertele primite pe telefonul mobil cu câteva secunde înainte de seism au salvat mii de vieți. AGERPRES

Distribuie Distribuie Comentarii