Bucureștenii, la fel cum se întâmplă în toate marile orașe, inclusiv în România, sunt mai degrabă o minoritate în propriul oraș. Întrebarea pe care și-o pun unii dintre cei care s-au mutat în ultimii ani în capitala s-a transformat într-o adevărată dezbatere pe Reddit. Iar răspunsul la „după cât timp devii bucureștean?” a găsit răspunsuri dintre cele mai interesante.

Cel mai mare oraș din România, București, a crescut în anii comunismului ca viteazul din poveste. A ajuns în scurt timp să aibă o populație care depășește un milion de oameni, dar cei mai mulți dintre ei au fost aduși în „Epoca de Aur” din satele și micile orașe de provincie ca să muncească în zecile de fabrici deschise chiar în Capitală. Cei mai mulți dintre ei și urmașii lor se consideră azi bucureșteni, în timp ce alții au ales după 1989, în condițiile în care cele mai multe uzine au fost închise, să se întoarcă la locurile lor de baștină. Totuși, în paralel, Capitala și-a deschis larg porțile pentru alți și alți oameni, care s-au mutat în ultimii 35 de ani, de cele mai multe ori în căutarea unei vieți mai bune.

Dacă în Londra, de exemplu, mai puțin de jumătate dintre locuitori sunt britanici, pentru București nu există date oficiale legate de câți dintre locuitori sunt bucureșteni de mai multe generații. Dar când devii cu adevărat bucureștean, în cazul în care trăiești deja în capitala României? La această întrebare nu există evident un răspuns oficial, dar există sute de răspunsuri subiective, unele de-a dreptul nostime, altele mai mult sau mai puțin interesante. A demonstrat-o postarea unui tânăr pe platforma Reddit, care s-a viralizat în scurt timp.

„După cât timp devii bucureștean? Nu știu dacă este vreun ideal pentru cineva, însă tot aud frecvent, mai ales de sărbători, chestia cu au plecat bucureștenii și s-a eliberat orașul. Astfel se naște întrebarea după cât timp poți ajunge bucureștean? Sau este ceva ce poți face anticipat și automat își vei câștiga titulatura de bucureștean?”, a întrebat el cu umor.

Răspunsurile au fost pe măsură. În timp ce unii au căutat să elucideze „misterul”, alții au glumit și s-au distrat pe această temă.

„Când știi cu exactitate unde iese fiecare gură de metrou de la Unirii”, i-a răspuns cineva. „Toata viața am locuit în București. Merg des cu metroul (ce-i drept, la Unirii ajung ocazional). Tot ies mai mereu prin altă parte decât voiam”, a răspuns altcineva.

„Știu toate gurile de metrou de la Unirii”

„Sunt bucureștean din naștere. Confirm că știu toate gurile de la Unirii”, l-a contrazis altul. „Și câte guri de canalizare ai de acasă până la metrou”, a dus altul ideea mai departe, dar în glumă.

„Dacă știi te dai de gol că nu ești bucureștean. Și încă ceva, neapărat când vrei să dai reper parcul Izvor să spui «Acolo langa Guvern»”, a afirmat altcineva.

„Eu sunt bucureșteancă, 28 de ani, cu părinți și bunici bucureșteni. Nici acum nu știu pe unde să o iau la metrou la Unirii ca să ies unde trebuie, fiindcă ajung în zona aceea plină de jeg și boschetari o dată la o mie de ani”, a scris un alt internaut.

„Nu am mers cu metroul de ani de zile și sunt născut crescut în București. Și eu și părinții mei. Deci nu e prea bună asta cu metroul”, a fost altă replică.

„Apreciez mult mai mult oamenii veniți din alte orașe”

Evident, au fost și alte nenumărate răspunsuri la întrebarea inițială.

„Păi vorba e bună. Atâta timp cât de sărbători pleci acasă în altă localitate, nu prea ești 100% al locului. Se aplică la orice localitate nu doar București. Apoi, cred că o altă condiție e să simți că nu ai unde pleca în altă parte dacă lucrurile o iau razna. Atâta timp cât tu ești de 10 ani în orașul x, dar când pierzi job-ul și faci datorii la cămătari, te duci acolo de unde ai venit, de acolo se consideră că ești. Ești ploieștean când (că să nu zicem că are legătură cu B): Ești născut în Ploiești și ai familia în Ploiești. Ești în Ploiești de suficient de mult timp încât să nu mai ai legături cu Constanța astfel încât să poți fugi acolo la belea. Asta poate însemna inclusiv să fie nevoie să îți cam moară familia de acolo (părinți/bunici), pentru că altfel vei fi constant legat de acel loc. Ca să simplificăm și mai mult logică.. dacă ești român plecat în Spania, cam când te consideri de-al locului? Cam pe sfârșitul vieții, când ești asimilat 100% acolo și cunoștințele de acolo nici nu mai știu de unde ai apărut ci pur și simplu te-au găsit acolo și ai fost întotdeauna acolo. Ca notă din partea unui bucureștean 100%, eu apreciez mult mai mult oamenii veniți din alte orașe care și-au făcut o viață de oarece succes aici. Eu am locuit cu părinții până în ziua când m-am mutat la casa mea, nu tu cămin, nu tu chin cu chirii împărțite cu 7 oameni, nu tu trăit cu pachet trimis pe tren de părinți, stare materială rezonabilă nu părinți care au strâns cureaua să mă țină la școală în alt oraș, mai scump decât al lor. Bucureștenii o au servită în București. Dacă vreodată vreunul care nu sunteți din București vă simțiți tratați de sus de unul care e de aici și se simte special cu asta, considerați că e ca atunci când repetentul clasei face mișto de tocilarul clasei”, a scris cineva.

„Doar dacă bunici și părinți din ambele părți sunt născuți în București. Automat la vârsta de 18 ani Nicușor Dan îți dă cheia orașului”, a fost altă replică.

„După prima propoziție cred ca 90% din bucureșteni nu sunt «bucureșteni»”, s-a amuzat cineva.

„Daca îți trebuie vinieta să mergi acasă, atunci cu regret te anunț că nu ești bucureștean”, a glumit altul.

„Nu există bucureșteni. Doar moldoveni și olteni cu vechime”

„Nu există bucureșteni. Doar moldoveni și olteni cu vechime”, s-a distrat altcineva.

„Când nu mai zici «pfai, ce mult e 35 de min până la birou», când nu mai zici «fusei până jos», «gumari» și «no, ce faci, Sergiu, da' unde te grăbești așa?» Ah, și când nu mai zici «mă duc să iau tramvaiu`» și te sui în troleu", a scris un utilizator.

Glume de bucureștean aside, chiar nu văd ce relevanță are după cat timp devii bucureștean. Cred că simți în sufletul tău ce origine e relevanță pentru tine, de exemplu eu sunt născut în București, tata e din Câmpina și mă simt la fel de «acasă» și în București, și în Câmpina, deși stau în Ilfov de 13 ani. Și oricum, ce importan'ă are dacă ești sau nu «bucureștean»? Dacă ești de 6 luni în București, dar te-ai adaptat ritmului vieții și îți place orașul cu tot ce oferă și ]i înțelegi părțile bune și proaste, cred că poți să te consideri «mai bucureștean» decât un om care s-a născut aici, dar se simte sufocat și nu mai suportă viața aici și e mai fericit undeva într-un sat cu 600 de locuitori”, a fost altă opinie.

„Ce ar fi dacă cei din afară Bucureștiului, nu ar mai pune întrebarea «de unde ești?» În speranța că poate găsesc pe cineva din altă localitate pentru a nu se simți stingheri? Din păcate cum s-a zis și mai sus în comentarii. Dacă pleci «acasă» de sărbători, poți să ai și buletin de 20 de ani în București, că nu prea contează. Dacă vrei să te simți om, nu bucureștean neapărat, nu mai pune la suflet ce zic alții despre cei care pleacă din București de sărbători. În general chiar cei care nu mai au la ce se întoarce «acasă» ar spune așa ceva, dar cineva din București dintr-o familie medie nu are nici o dilemă sau vreo problema cu cei din afară capitalei”, a scris altul.

„Depinde ce fel de comportament ai, dacă ești de ăla obsedat de trafic atunci felicitări că ești bucureștean”, a glumit altcineva.

„Daca era orice alt oraș în întrebarea ta, care ar fi fost răspunsul? Mi se pare irelevant câți ani locuiești, câte generații de bucureșteni ai in familie sau orice alt bs. Important e unde te-ai născut și unde ai crescut. Ai mei stau de 40+ ani in București și nu se consideră bucureșteni. Also, care e oful în a fi sau a nu fi bucureștean?”, a scris cineva.

„Când renunți la complexele pe care aparent toți provincialii le au vis-a-vis de a nu fi născuți aici. Când nu mai disprețuiești orașul în care ai ales să te muți de bunăvoie”, a fost altă optică.

„Țărnii se sfătuiesc între ei despre când să se dea mari la alți țărani”

„Devii bucureștean când citind threadul ăsta îți vei da seama ca e o discuție în care țăranii se sfătuiesc între ei despre când să se dea mari la alți țărani că ei sunt de la București”, a fost o replică ucigătoare.

„Dacă te naști în București cu un fel de rezidență acolo. Cine dă bună ziua la semafoare, pare rău…”, a fost alt punct de vedere.

„Bucureștean te naști, nu devii. Vei fi tot un fel de venetic, poate acceptat, un semi-bucureștean dacă vrei. Nu înseamnă că ești vreun cetățean sub-par și nici dacă te naști bucureștean nu înseamnă că ești mai bun, sunt doar niște etichete care nu contează. Contează cum te comporți și cum ai grijă de oraș, de exemplu să nu arunci gunoi pe jos, să nu traversezi pe roșu, chiar dacă nu vin mașini, să nu înjuri ca disperatu' când ceva nasol te deranjează, dar în față biserici să-ți faci cruce mare cât o zi de post s.a.m.d. - poți fi născut bucureștean, dar dacă ești gherțoi...”, a scris un internaut.

„Când nu te simți în siguranță decât în București și te scoate din sărite să te intorci în satul/orașul natal din cauza că sunt idioți și conduc că niște roboței”, a spus cineva.

„Eu sunt curios în ce categorie mă încadrez, m-am născut în București, am crescut în provincie, m-am întors și am buletin aici”, a scris altul. Răspunsul a venit imediat: „Fiul rătăcitor”.

„Două generații. Părinții și bunicii. Dacă nu ești un țăran coclit. Plecați acasă”, a fost o replică usturătoare.

„Când o iei pe linia de tramvai, când treci milimetric pe roșu (abia s-a pus). Arunci chiștocul/gunoi mic pe stradă. Folosești «dreacu« în loc de «dracu», Te plângi de locurile de parcare (ori ca șofer că-s prea puține, ori ca pieton că n-ai loc de mașini parcate). Micii de la Obor sunt numărul 1 pentru tine și știi că tot ce e pe Calea Victoriei e vrăjeală scumpă. Oricare 3 de mai sus -> ești bucureștean”, a fost alt răspuns nostim. „3-4 generatii ar spune connoisseur-ii”, a fost altă opinie dintre sutele de pe Reddit.