Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.

Neurochirurgul Vlad Ciurea FOTO Adevărul

"De la ceartă crește tensiunea nervoasă, poate să apară accident vascular ischemic sau hemoragic, tranzitor sau definitiv. Este adevărat.

Un număr de vase cerebrale, în tensiune din cauza activității de supărare, ceartă, furie, se pot închide și dau accident vascular cerebral mai ales dacă persoana este și diabetică și hipertensivă și cu un colesterol crescut", a explicat acad. prof. Vlad Alexandru Ciurea, medic primar neurochirurgie la Spitalul Clinic SANADOR, în exclusivitate pentru DC MEDICAL .

Accidentul vascular cerebral (AVC) este o urgență neurologică majoră, care poate pune viața în pericol dacă nu se intervine terapeutic în cel mai scurt timp posibil. Acesta se produce atunci când un vas de sânge care irigă creierul este obstrucționat de un tromb – cheag sangvin (AVC ischemic acut) sau când un astfel de vas se rupe (AVC hemoragic), producând hemoragie cerebrală. Din păcate, România are o incidență ridicată a accidentului vascular cerebral și printre cele mai crescute rate de mortalitate din Europa, din această cauză.

Peste 60.000 de români suferă un accident vascular cerebral în fiecare an

Peste 60.000 de români suferă anual un accident vascular cerebral. Așa avertizează Ministerul Sănătății care mai atrage atenția că bolile cerebrovasculare se numără printre principalele cauze de deces și dizabilitate din țara noastră.

Accidentul vascular cerebral se produce atunci când fluxul de sânge, într-o parte a creierului, este întrerupt sau redus, privând ţesutul cerebral de oxigen şi nutrienţi.

Nu doar adulții pot suferi un AVC, ci și copii sau chiar bebelușii, iar uneori cauzele nu sunt descoperite niciodată. Datele arată că sunt aproximativ 6 cazuri la fiecare 100.000 de copii pe an, la nivel mondial, iar AVC-urile pot fi ușor mai frecvente la copii sub 2 ani.

Unii factori de risc pot fi controlați, în timp ce alții cum ar fi vârsta, sexul sau istoricul familiei, nu pot fi ținuți sub control.