Constantin Codrescu, care mărturisea că a încercat să rămână om într-o lume străină, a murit la 13 noiembrie 2022. Dintre rolurile memorabile pot fi amintite cel din filmul „La moara cu noroc“ și cel al lui Hamlet, din capodopera lui Shakespeare.

Constantin Codrescu s-a născut la 5 septembrie 1931, la Huşi, judeţul Vaslui. A absolvit Institutul de Teatru din Bucureşti în 1951, remarcându-se încă de atunci ca unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale. Între 1968-1976 a fost asistentul prof. Ion Cojar la IATC, potrivit site-ului CineMagia - www.cinemagia.ro.

Constantin Codrescu are o carieră prolifică în teatru şi film. A creat zeci şi zeci de roluri, de o tipologie variată, din dramaturgia naţională şi universală, pe mai multe scene ale ţării printre care: Teatrul Naţional Bucureşti, Teatrul Nottara, Teatrul Mic şi altele. A interpretat numeroase roluri şi la teatrul radiofonic, în piesele ''Amintiri din copilărie'', ''Anatema'', ''Antigona'', ''Cei doi tineri din Verona'', ''Ciuleandra'', ''Craii de Curtea Veche'', "Angajare de clovn", "Seducătorul din Sevilla şi Oaspetele de piatră", "Trilogia îndepărtării" etc.

Face parte, de asemenea, din distribuţia a două spectacole dedicate împlinirii a 100 de ani de la declanşarea Primului Război Mondial, ''Dureroasa neutralitate'' şi ''Vara Marelui Război'' de Constantin Venerus Popa (regia artistică Gavriil Pinte), prezentate în premieră la Teatrul Naţional Radiofonic în decembrie 2014.

În film a debutat cu rolul din "Nepoţii gornistului" (regia Dinu Negreanu, 1953) şi a continuat cu "Răsare soarele" (1954), de acelaşi regizor, apoi cu rolul Ghiţă din "La Moara cu noroc", filmul lui Victor Iliu selecţionat la Festivalul de la Cannes în 1957, potrivit volumului "1234 cineaşti români" (Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1996).

Filmografia sa mai include titluri precum ''De-aş fi Arap Alb'' (regia Ion Popescu-Gopo, 1965), "Răscoala" (regia Mircea Mureşan, 1965), "Mihai Viteazul (regia Sergiu Nicolaescu, 1970), "Haiducii lui Şapte cai" (regia Dinu Cocea, 1970), "Zestrea domniţei Ralu" (regia Dinu Cocea, 1971), "Bietul Ioanide" (regia Dan Piţa, 1979), "Capcana mercenarilor" (regia Sergiu Nicolaescu, 1981), seria "Pistruiatul" ("Evadatul", "Ascunzişul", "Insurecţia" - regia Francisc Munteanu, 1986), ''Martori dispăruţi'' (regia Dan Mironescu, 1988), ''Lacrima cerului'' (regia Adrian Istrătescu Lener,1989), ''Terente - regele bălţilor'' (regia Andrei Blaier, 1995), "Trenul vieţii" (regia Radu Mihăileanu, 1998), "Magnatul" (regia Şerban Marinescu, 2004).

În 2009, Constantin Codrescu şi-a lansat un roman autobiografic, în două volume, intitulat sugestiv „Pribeag prin viaţa mea“.

Dramele din viața marelui actor

În anii ’50, Constantin Codrescu a fost căsătorit cu actrița Valeria Gagealov, care a fost la un pas de moarte. Actorul a dezvăluit că mama lui i-a otrăvit soția pentru că nu era de acord cu căsătoria celor doi. Disperarea, l-a adus „în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată”. Gestul necugetat care putea avea un final oribil a fost oprit de fratele fostului actor.

„A fost otrăvită cu mătrăgună, boz şi sticlă pisată! În iarna anului 1951 mama era convinsă că, prin căsătoria mea, a pierdut susţinerea morală şi materială într-o perioadă de restrişte a familiei noastre. Teroarea exercitată de organele de represiune au declanşat un dezechilibru grav în mintea şi sufletul mamei.

A devenit o fiinţă labilă, nesigură, care a început să caute în afara familiei soluţii salvatoare, inspirate de spirite vrăjmaşe. A intrat în legătură cu o ţigancă vrăjitoare, iar răul inconştient a căzut ca un trăsnet asupra sufletului şi trupului firav al soţiei mele, Valeria. Mintea bolnavă a mamei o socotea unica vinovată a îndepărtării mele de familie. Când eu lipseam de acasă, mama îi oferea Valeriei mâncare şi lichide peste care presăra nişte prafuri ciudate.

În inconştienţa ei credea că acestea vor duce la o despărţire între mine şi soţia mea. Furia, revolta, disperarea, m-au adus în situaţia de a comite un act de mare gravitate împotriva mamei mele, pe care nu-l pot uita şi nu o să mi-l pot ierta vreodată. Intervenţia fratelui meu m-a oprit. A doua zi, ca şi cum a ieşit de sub vrajă, mama şi-a cerut iertare. Valeria a fost salvată, dar a apărut o singurătate în doi care a dus la despărţire.”, a povestit Constantin Codrescu în cartea „Valeria Gagealov - Misterul clipei de faţă”, care a apărut în 2021, după moartea actriţei.

Un înger i-a salvat viața tatălui său

Constantin Codreanu a mai dezvăluit un alt moment greu prin care a trecut familia lui și în care tot un înger a salvat viața tatălui său. „Era o noapte întunecoasă, sfârşit de septembrie. Unul dintre băieţii lui Zelea Codreanu, cunoştinţă a tatei din tinereţe, de la Huşi, i-a oferit acestuia găzduire pentru ceva vreme.

Tata dormea într-o cămăruţă din mansarda unui vechi imobil situat în zona Piaţa Romană. Un ţânţar l-a înţepat şi s-a trezit din somn. Un zgomot ciudat venea din curtea casei şi a privit pe fereastră. În mijlocul curţii trona un tei bătrân, iar printre crengile lui tata a zărit o maşină în dreptul porţii. Câteva siluete s-au furişat în curte, destul ca tata să înţeleagă că ceva nu e în ordine.

Speriat, a urcat repede în pod, unde soţia gazdei, pictor fiind, depozitase un mare număr de tablouri, unele de mari dimensiuni. În spatele acestora s-a ascuns tata. Icneli, tropăieli, înjurături, vorbe neînţelese, apoi paşi care plecau şi într-un final portiere trântite cu furie.

Tăcerea care a urmat l-a îndemnat pe tata să se gândească cine l-a ajutat. Dacă acel ţânţar nu l-ar fi înţepat, tata ar fi fost ridicat. Răspunsul lui când l-am întrebat cine l-a salvat a fost: un înger“, a mai povestit actorul.