Miercuri, 24 ianuarie, se împlinesc 92 de ani de la nașterea actorului Silviu Stănculescu, unul dintre cei mai iubiți artiști ai generației de aur a cinematografiei românești. Puțină lume știe că în tinerețe, artistul a trecut printr-o mare tragedie,

Marele actor s-a născut la 24 ianuarie 1932, la Timișoara.

A absolvit în anul 1956 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, la clasa Anei Barcan, fiind coleg cu marii actori ai generaţiei de aur – de la clasa Mihai Popescu (Amza Pellea şi Draga Olteanu-Matei), de la clasa Nicolae Băltăţeanu (Constantin Rauţchi, Gheorghe Cozorici, George Constantin), de la Cinematografie (Flavia Buref), de la clasa Aurei Buzescu (Sanda Toma, Victor Rebengiuc, Silvia Popovici şi Mircea Albulescu).

A urmat o lungă carieră de succes, având apariţii în peste 40 de producţii cinematografice.

Câteva din piesele în care a fost distribuit sunt “Meşterul Manole”, „Mănăstirea din Parma”, „Omul care aduce ploaia”, „Maşina de scris”, „Harap Alb”.

În anul 1962, a debutat în film în rolul Ilieș, iubitul Doinei, muncitor la Rafinăria Vega, ilegalist comunist, din „Străzile au amintiri”, regizat de Manole Marcus, în care rolurile principale au fost interpretate de actorii Antoaneta Glodeanu, Silviu Stănculescu și Constantin Dinulescu.

O carieră impresionantă

Au urmat alte filme în care a fost distribuit, precum „La patru pași de infinit” (1964) – rolul sublocotenentului Mihai, „Cerul începe la etajul III” (1967) – Mihai, „Puterea și adevărul” (1972), „Conspirația” (1973), „Capcana” (1974), „Evadarea” (1975), „Ultima noapte a singurătății” (1976), „Acțiunea „Autobuzul” (1978) – rolul Marius Mardopol, „Revanșa” (1978) – subsecretarul de stat Alexandru Rioșanu, „Din nou împreună” (1978), „Manole – Meșter valah” (1978), „Vlad Țepeș” (1979) – personajul Sava, „Munții în flăcări” (1980) – episcopul Andrei Șaguna, „Șantaj” (1981) – medicul legist Vlase, „Orgolii” (1982) – fostul procuror Constantin Redman, „Plecarea Vlașinilor” (1983), „Întoarcerea Vlașinilor” (1984), „Trenul de aur” (1986) – ministrul de externe Grigore Gafencu, „Noi, cei din linia întâi” (1986) – general sovietic, „Liceenii” (1986) – tatăl lui Șerban, „Pădurea de fagi” (1987) – colonel român, „François Villon – Poetul vagabond” (1987), „Mircea” (1989), „Începutul adevărului (Oglinda)” (1994), „Stare de fapt” (1995) sau „Triunghiul Morții” (1999), scrie Rador.

În perioada 1980 – 1989, a avut şi o carieră politică, fiind membru al Marii Adunări Naționale.

Avea ca pasiune colecționarea de cutii de chibrituri; spunând că este o deosebire mare între un "adunător" și un colecționar!... A murit la 23 octombrie 1998 fiind internat la spitalul Victor Babeș cu diagnosticul de leucemie. Penultimul său rol a fost în "Triunghiul morții", regizat de Sergiu Nicolaescu, în care a interpretat personajul generalului Berthelot, împărțind afișul cu Ion Dichiseanu și Iurie Darie.

Fidel primei iubiri

Silviu Stănculescu a fost căsătorit cu o colegă de liceu. Tânăr actor, repartizat la Bacău, Silviu Stănculescu se căsătorea în iulie 1957 cu fosta sa colegă de la Liceul Comercial din Caracal, Corina Pârvulescu. Ea absolvise Institutul de Economie și Statistică și nu împlinise 23 de ani. El avea 25 deja. În 1962 se năștea primul lor copil, o fetiță pe care o botezaseră Rodica, scria click.ro , în urmă cu câțiva ani, Necazul nu i-a ocolit pe tinerii părinți. Au pierdut-o pe Rodica în 1966, la doar 4 ani, într-un stupid accident. Peste doi ani, sosea pe lume Catrinel, care avea să le vindece o parte din răni, iar în 1970 fiul lor, Radu, care le împlinea destinul de părinți.

Marele actor a murit la 23 octombrie 1998, la doar 66 de ani, din cauza unei leucemii.