În spatele parfumului Miss Dior se ascunde o dramă. Cea care a dat numele esenței celebre, Catherine Dior, a fost o luptătoare a Rezistenței franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind arestată și torturată de Gestapo.

Când designerul francez Christian Dior și-a prezentat prima colecție la Paris, în 1947, a schimbat moda pentru totdeauna și a făcut celebru numele familiei sale. Cea care a dat numele celebrului parfum este sora să, Catherine, o luptătoare din Rezistență, supraviețuitoare a unui lagăr de concentrare.

Povestea familiei Dior, relatată de scriitoarea Justin Picardie în cartea „Miss Dior: A Story of Courage and Couture”, pornește de la cei cinci copii ai familiei Dior: Christian, Catherine, Bernard, Raymond și Jacqueline.

Tatăl lor, Maurice, a pierdut averea familiei în marea criză financiară de pe Wall Street din 1929 astfel că familia s-a mutat din casa copilăriei din Normandia într-o mică fermă din Provence unde a trăit în sărăcie. Mama lor, Madeleine Dior , a murit din cauza unei septicemii în urma unei operații.

În 1936, alături de fratele ei Christian, Catherine s-a mutat la Paris unde s-a angajat că vânzătoare de pălării și mănuși, iar tânărul Dior, mai mare cu 12 ani decât sora lui, a început să lucreze că designer de modă.

Trei ani mai târziu, când Parisul a căzut sub ocupația naziștilor, au fost nevoiți să fugă din capitală, s-au retras în Provence și au început să vândă legume într-o piață din Cannes.

În 1941, Catherine a făcut un gest care avea să îi schimbe viața: a cumpărat un aparat de radio pentru a-l asculta pe Generalul Charles de Gaulle, liderul mișcării de Rezistență franceze și viitorul președinte. În magazinul din Cannes în care a intrat să cumpere aparatul radio l-a întâlnit pe Hervé des Charbonneries, un membru proeminent la mișcării de Rezistență. Cei doi s-au îndrăgostit, iar Catherine i s-a alăturat în mișcarea de Rezistență.

Nume de cod „Caro“

Catherine lucra sub numele de cod „Caro” și era parte din F2, o rețea care avea legături cu aliații britanici și polonezi. Sarcina ei principala era să colecteze și să transmită informații despre mișcările trupelor germane și ale navelor de război.

În momentul în care situația din Cannes a degenerat, Catherine s-a întors la Paris unde a locuit cu fratele ei, Christian și a continuat să lucreze în divizia F2 până pe 6 iulie 1944 când a fost arestată de Gestapo.

În sediul poliției secrete a Germaniei naziste a fost torturată până pe 22 august, când a fost deportată în lagărul de concentrare pentru femei din Ravensbrück. Ulterior, a fost transportată la Torgau, o tabăra de sclavi muncitori aflată sub administrația lagărului din Buchenwald.

La începutul anului 1945, când războiul a intrat în ultima fază, Catherine a fost mutată într-un alt lagăr de lângă Leipzig. Când forțele aliate americane și britanice au început să elibereze oamenii din lagărele din zonă, ofițerii SS îi obligau pe prizonieri să meargă pe jos în alt lagăr. Într-un astfel de marș, la 21 aprilie 1945, Catherine a reușit să evadeze lângă Dresden.

A fugit la fratele ai Christian, care nu a recunoscut-o la început, fiind extrem de desfigurată.

Miss Dior

După ce s-a terminat războiul, Christian Dior și-a dus mai departe visul său și a deschis prima casă de modă. Și-a lansat prima colecție pe 12 februarie 1947 într-un salon parfumat cu Miss Dior.

Potrivit unei prietene a designerului, în momentul în care Christian se străduia să găsească un nume pentru parfumul pe care urmă să îl lanseze, Catherine a intrat pe ușa. În același timp, unul dintre prietenii săi a exclamat „Tiens, voilà Miss Dior!“ și astfel a fost numit parfumul Miss Dior.

Catherine a murit la vârsta de 90 de ani, în 2008, reușind să trăiască mai mult decât fratele ei, Christian, care a murit în 1957.

După război, a devenit specialistă în flori și în comercializarea lor, având o tarabă în piață Les Halles din Paris .