Marie-Ana-Aurelia (Mariana) Drăgescu a făcut parte din formaţia unică în al Doilea Război Mondial, salvând viața a mii de militari. Eroina de pe front a ieșit la pensie în anul 1967 cu un venit minim, întrucât avea „vechime incompletă“ în câmpul muncii.

Marie-Ana Drăgescu s-a născut la 7 septembrie 1912 în Craiova. A urmat cursurile primare şi liceale la Lugoj și a frecventat scurt timp Facultatea de Educaţie Fizică, însă a fost nevoită să renunţe deoarece familia nu a putut suporta costurile anilor universitari.

Brevetată în 1935 la Şcoala de Aviaţie „Mircea Cantacuzino”, în aceeaşi serie cu Marina Ştirbey şi compozitorul Ionel Fernic, a început să lucreze – după obţinerea brevetului – la Aeroclubul României. În acelaşi timp, şi-a consolidat statutul de aviatoare, perfecţionându-şi arta pilotajului, conform profilului făcut de Forțele Aeriene Române.

În 1938, Mariana Drăgescu s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare. Alături de Irina Burnaia, Marina Ştirbey, Virginia Duţescu şi Nadia Russo, a executat misiuni de transport şi legătură.

La începutul anului 1939, Mariana Drăgescu a putut să-şi cumpere avionul mult dorit, un Messerschmitt Me-35B. Din păcate, aparatul de zbor a fost distrus la 4 aprilie 1944, când hangarul în care era adăpostit a fost lovit de bombardamentele americane asupra Bucureştiului.

În acelaşi an a urmat cursurile Şcolii de zbor fără vizibilitate, iar în anul următor pe cele de instructor de zbor. După cum a scris prestigioasa revistă România Aeriană „toate aparatele de şcoală şi turism, existente până atunci în aviaţia noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”.

În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, împreună cu Nadia Russo, Virginia Duţescu şi Virginia Thomas. Când România a intrat în război la 22 iunie 1941, escadrila sanitară, botezată atunci Escadrila Albă, de cunoscutul jurnalist şi scriitor Curzio Malaparte, a fost trimisă în zona de operaţii. Rolul aviatoarelor şi aviatorilor din această subunitate aeriană a fost acela de a transporta răniţi din zona frontului la spitalele de campanie sau în ţară.

Aviaţia română dispunea la 22 iunie 1941 de 50 de escadrile, din care 6 de legătură, una de transport, una sanitară, 3 de recunoaştere, 15 de bombardament, 17 de vânătoare şi 7 de informaţii, care totalizau 621 de avioane operative, excluzând aparatele din dotarea şcolilor şi a centrelor de instrucţie, în număr de 440.

În prima etapă a războiului, respectiv până la căderea Odesei, la 16 octombrie 1941, Mariana Drăgescu a efectuat nenumărate zboruri, uneori îndeplinind câte trei- patru misiuni pe zi. A contribuit la salvarea vieţii a peste 1500 de militari. A decolat în majoritatea cazurilor în condiţii de mare dificultate, deoarece zona se afla sub tirul bombardamentelor de artilerie şi ale aviaţiei inamice.

Mecanic de ocazie

În calitatea sa de aviatoare în cadrul acestei escadrile, Mariana Drăgescu era nevoită să aibă multiple cunoştinţe, fiind la bordul avionului, atât infirmier, navigator, cât şi mecanic.

În timpul unei misiuni când avea la bord trei răniţi a rămas în pană de motor şi a fost obligată să aterizeze la marginea unui drum. Aviatoarea, cu ajutorul trusei mecanice aflată la bord a demontat jiclorul carburatorului, l-a curăţat de nisipul stepei, stârnit de o furtună care îl înfundase, a pornit din nou motorul şi a decolat, consemnează muzeulvirtual.ro.

În anul 1943, „Escadrila albă” din componenţa cărei făcea parte în continuare Mariana Drăgescu, a fost detaşată la Crimeea, fiind la dispoziţia corpului de armată român ce acţiona la Kuban.

După 23 August 1944, a participat alături de întreaga aviaţie română la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, apoi în Ungaria şi Cehoslovacia, îndeplinind peste 25 de misiuni. A fost încadrată în Escadrila 108 aerotransport a Corpului aerian român, transportând răniţi, medicamente, curieri şi documente importante pentru comandamentele marilor unităţi.

Origine nesănătoasă

În 1953 a fost oprită de la zbor și până în 1955 a fost încadrată ca inspector tehnic la Direcția Aviației Civile. În cele din urmă Mariana Drăgescu a fost exclusă din corpul aviatorilor din cauza „originii nesănătoase“ și „ participarea la războiul antisovietic“ , astfel că a fost nevoită să se angajeze ca dactilografă la o policlinică din București.

Eroina a fost pensionată în 1967 cu o pensie minimă, pentru că avea „vechime incompletă“ în câmpul muncii.

După Revoluția din 1989 meritele sale i-au fost recunoscute și a primit gradul de locotenent în rezervă al Armatei Române, iar în 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, „pentru altruismul, curajul și spiritul de sacrificiu de care a dat dovadă ca pilot al Escadrilei Albe în timpul celui de-al doilea Război Mondial, salvând viața a numeroși militari răniți”.

În 2012 , aviatoarea a fost avansată la gradul de comandor, prin ordinul ministrului Apărării Naționale. Mariana Drăgescu a murit la vârsta de 101 ani, la 24 martie 2013, la București.