Legăturile dintre cele trei super puteri economice, SUA, China și Uniunea Europeană, sunt mai complexe ca oricând, iar de bunul lor mers pot depinde pacea și stabilitatea economică mondială. Politologii Cristian Pîrvulescu și Valentin Naumescu analizează, pentru „Adevărul”, relațiile din acest triunghi, fascinante prin plurivalența și mizele imense din spatele lor.

Vizita la Beijing făcută de președintele Franței, Emmanuel Macron , împreună cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a readus în atenția opiniei publice complexitatea relațiilor sino-europene, fără a le limpezi. Cert este că, în continuare, relațiile dintre cele două părți sunt mult mai bune pe plan economic decât pe plan politic, unde diferențele ideologice își spun cuvântul.

Țările Uniunii Europene au investiții uriașe în China, iar succesul economic al Beijingului din ultimii 15-20 de ani li se datorează și lor. Nu în ultimul rând, Comisia Europeană a semnat, în decembrie 2020, un acord comercial cu China.

UE și China, între amiciție și concurență acerbă

Există însă și aspecte mai puțin optime, inclusiv în privința acestor relații economice. Profesor la SNSPA, cunoscutul politolog Cristian Pîrvulescu este de părere că, în realitate, aceste relații comerciale nu sunt chiar atât de bune pe cât ar putea să pară.

„Relația lor nu este atât de bună, pentru că este dezechilibrată. Este un deficit imens al comerțului exterior între UE și China care trebuie să fie corectat. Este imens, este în favoarea Chinei. Sigur că acesta este un element care poate întări puțin poziția UE, întrucât China este dependentă economic de UE, dar un asemenea decalaj ne expune foarte mult și am văzut-o cu toții”, spune Pîrvulescu.

Dacă Uniunea Europeană ar putea avea anumite avantaje, există și anumite riscuri. Iar asta pentru că, mai spune Pîrvulescu, China are o strategie ce poate fi defavorabilă Bruxellesului, așa cum a arătat-o trecutul.

„China a fost într-o încercare directă de a prelua controlul economic al Uniunii Europene prin strategiile financiare pe care le-a folosit după criza din 2008, când a preluat enorm de multe afaceri din Uniunea Europeană pe care le-a folosit pentru a-și impune exigențele economice. Nu suntem cu China astăzi în aceleași relații în care eram în urmă cu 15 ani. China poate să condiționeze lucrurile și asta face ca problema democrației să fie o problemă care este doar așa bifată în discuțiile cu Xi Jinping, dar nu este nici pe departe atinsă în mod serios. Pentru că știm foarte bine că Xi Jinping este din acest punct de vedere pe aceeași linie cu Vladimir Putin. Aici este, de fapt, problema. Nu vorbim doar de o concurență a Chinei cu SUA și asta nu înțeleg liderii europeni. Vorbim de o concurență a Chinei și cu Europa”, avertizează Pîrvulescu.

Valentin Naumescu este profesor de Relații Internaționale la Facultatea de Studii Europene, Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj, și președintele ICDE (Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană), un think-tank al cărui scop este promovarea prin dezbateri, proiecte și acțiuni cultura democratică și valorile fundamentale ale Uniunii Europene. Profesorul clujean ar prefera ca Europa să se decupleze economic de China și să se apropie de Statele Unite ale Americii și la acest capitol. Admite însă că pe termen scurt și mediu acest lucru este practic imposibil.

Mariaj din interes sino-european

„Pe plan economic, am sesizat o declarație interesantă a Ursulei von der Leyen, care pare să tempereze curentul acesta care se pronunță pentru decuplarea de China. Ursula von der Leyen spune că acest lucru nu este posibil, nu e realist, cel puțin pe termen scurt și mediu. În schimb, trebuie să se discute mult mai transparent, mai apăsat, mai responsabil cu China în privința relațiilor pe care China le va avea cu Rusia și influența asupra finalizării acestui război, dacă și China dorește să-și continue relațiile cu UE. Deci ruptura economică UE - China pare că nu este dorită în acest moment de nicio parte. Nici de la Beijing, și nici de la Bruxelles sau Paris. Asta este realitatea. Legăturile economice sunt mult prea puternice”, spune Naumescu.

Există și temerea că, după ce Europa de Vest a fost dependentă decenii la rând de gazele și de petrolul Rusiei, acum ar putea deveni dependentă de China.

„Atenție, a spus-o și José Borrell, au spus-o și alți politicieni europeni să nu schimbăm dependența de Rusia, bineînțeles referindu-se la dependența energetică de hidrocarburile importate din Rusia, cu o dependență economică de China. Deci există această temere și eu cred că este pe deplin justificată, dar din păcate în acest moment Uniunea Europeană nu este pregătită să se decupleze de China din multe puncte de vedere. Sunt analize foarte solide din punct de vedere industrial al resurselor sau al materiilor prime critice cum se numesc, metale rare și așa mai departe”, punctează Naumescu.

Paradoxul relațiilor dintre UE și SUA

La fel de complexe sunt și relațiile transatlantice, cele între SUA și Uniunea Europeană. Spre deosebire de relațiile sino-europene, relațiile americano-europene sunt foarte bune la nivel politic, existând o alianță puternică, NATO. În schimb, pe plan econimic, relațiile dintre cele două părți sunt proaste. Totul a culminat cu decizia lui Joe Biden, care a semnat Legea privind Reducerea Inflației, conform căreia, guvernul SUA va acorda mari subvenții ramurilor legate de vehiculele electrice fabricate pe propriul teritoriu. Această lege protecționistă a înfuriat Bruxellesul, cu atât mai mult cu cât companii europene intenționează să se mute în America, pentru a beneficia de condițiile asigurate acolo.

„Interesul chinezilor și al rușilor este de a ne îndepărta de americani, dar este interesul americanilor, adică politica lui Joe Biden este contrară tuturor promisiunilor pe care le-a făcut. Este trumpistă de-a dreptul politica protecționistă și este și împotriva intereselor pe termen mediu și lung al Statelor Unite ale Americii. Pentru că orice relație de concurență agresivă, economică cu Uniunea Europeană nu face decât să apropie Uniunea Europeană de China, să împingă Uniunea Europeană spre China. Iar Uniunea Europeană nu este astăzi foarte dornică să facă o asemenea mișcare. Este pur și simplu obligată. Este o relație asimetrică cât se poate de clară. Adică in NATO suntem împreună, dar din punct de vedere economic suntem concurenți. Este absolut aberant”, consideră Pîrvulescu.

Mai puțin critic este Valentin Naumescu. Politologul clujean este de altfel convins că cele două părți vor ajunge curând la un numitor comun.

„E corect dacă sintetizăm așa: relațiile UE cu SUA sunt excelente ca să nu zic excepționale, politic și, în schimb, există unele tensiuni și dispute comerciale, inclusiv cauzate de acea lege dată de Joe Biden împotriva inflației și pentru sprijinul economiei americane care cumva lovește în Europa. Tensiunile comerciale nu influențează deloc, din fericire, partea politică”, spune profesorul Naumescu.

Mult mai clare sunt lucrurile în privința relațiilor sino-americane. Acestea au început să se deteriorieze din timpul mandatului lui Donald Trump, iar recentul scandal al baloanelor spion lansate de China au făcut ca relațiile dintre cele două state să ajungă la un minim istoric.