Dragnea, Vâlcov, Isărescu şi Dăncilă. Semnificaţiile unei întâlniri stranii în biroul din Camera Deputaţilor
La stânga lui, premierul Dăncilă şi ministrul Teodorovici. La dreapta, consigliere Darius Vâlcov. În faţă, peste masa cam îngustă, guvernatorul și prim-viceguvernatorul BNR. Imaginile fără sonor transmise de Camera Deputaţilor ni-l arată pe Liviu Dragnea, amfitrion şi power broker al unei întâlniri stranii, care a avut un singur scop politic: să arate diferitelor publicuri că el, şeful PSD, e primul om în stat, liderul politic de facto, scrie jurnalistul Cristian Pantazi pe G4Media.ro .
Fotografia în sine arată o grozăvie: un condamnat definitiv pentru furt de voturi şi un condamnat în primă instanţă la 8 ani de închisoare pentru spălare de bani şi trafic de influenţă cer socoteală şefilor BNR pentru inflaţie. Fără ruşine, fără teama de ridicol. Exact ca într-o societate cu valorile inversate.
Încercarea de aducere la ordine BNR durează de luni bune. A fost o strategie de comunicare clară, în care Dragnea şi diverşi alţi vectori de imagine au pus presiune pe guvernatorul Isărescu, scos vinovat de inflaţia prea ridicată. În zadar au explicat Isărescu şi BNR că inflaţia nu are legătură cu politica monetară, cauzele fiind de căutat în politicile fiscale ale Guvernului. Dragnea a continuat şarada, cu scrisori anunţate public, ton ultimativ şi aducerea lui Isărescu într-un comitet pentru aderarea la Euro condus de – incredibil – premierul Dăncilă.
Planul are şi o componentă legislativă: un proiect nedepus încă de schimbare a statului BNR, care ar fi permis înlocuirea înainte de termen a conducerii băncii centrale. Era instrumentul de presiune maximă care ar fi trebuit să aducă BNR la ordine.
Doar că Liviu Dragnea şi consilierii lui au omis un lucru: nu poţi schimba realitatea economică. În van au fost zbaterile lor: pusă în faţa rezultatelor politicii fiscale a guvernului, BNR nu a avut de ales şi a început să crească rata dobânzii. Când nu a făcut-o, a adunat lichiditatea din piaţă. Adică şi-a făcut treaba încredinţată de legea de funcţionare ca să păstreze echilibrele într-o piaţă tulburată de acţiunile unui guvern nepriceput.
Atacurile PSD la BNR au declanşat o reacţie puternică, dar invizibilă pentru marele public. Centri de putere extrem de influenţi de la vârful Uniunii Europene au atenţionat PSD că e extrem de periculos atacul la BNR. Era încă un front deschis de Liviu Dragnea, alături de justiţie şi politica externă, pe care încearcă din răsputeri să şi le subordoneze.
Aşa a apărut şi reacţia preşedintelui Iohannis, care a încercat o mediere la Cotroceni între guvern şi BNR. Strategia de comunicare a PSD a dus la refuzul premierului Dăncilă, urmat de cererea de demisie din partea preşedintelui. O criză politică serioasă, plecată de la tratamentul aplicat BNR.
Liviu Dragnea era obligat la o retragere tactică. A înţeles că nu poate gestiona un război cu BNR. Aşa se explică declaraţiile mieroase, aparent împăciuitoare de ieri, de după întâlnirea cu Mugur Isărescu. Replierea e temporară, vom vedea noi răbufniri războinice la prima creştere a ratei dobânzii-cheie.
Dar Dragnea a vrut să joace politic marele moment al aparentei împăcări. L-a invitat pe guvernator la o discuţie în cabinetul său, conştient că acesta va veni după schimbul de scrisori şi după vizitele la Cotroceni şi la Comisia de buget din Senat (unde fusese invitat de liberalul Florin Câţu). Surpriza a fost că a invitat-o şi pe Viorica Dăncilă. Nu pentru că prezenţa ei fizică ar fi adus un plus de substanţă discuţiei, ci pentru a arăta că el, Liviu Dragnea, a reuşit ceea ce preşedintele Klaus Iohannis nu a putut face: medierea între guvern şi BNR.
Pentru publicul său de partid, mişcarea simbolică a avut sens. A proiectat un lider puternic, care învârte totul pe degete şi cheamă la ordine orice instituţie din stat. Pentru publicul avizat însă, mişcarea seamănă cu o scenetă dibace pregătită, dar complet artificială.
O eventuală victorie a lui Liviu Dragnea asupra BNR ar însemna ca Banca Centrală să-şi abandoneze linia clară de creştere a dobânzii-cheie, metoda prin care încearcă să contrabalanseze politica fiscală a guvernului. Nu aş paria prea mulţi bani pe asta, nici dacă aş fi cel mai înfocat PSD-ist.
