De vineri, indiferent de rezultatul concret al CEx-ului, in PSD nimic nu va mai fi ca inainte. Dupa ce cu adevarat greii PSD, liderii filialelor cu cea mai mare forta electorala, i-au cerut demisia intr-o coalizare fara precedent, puterea lui Liviu Dragnea s-a sfarsit.

Scrisoarea disidentilor a pus reflectorul pe ceea ce partidul intreg comenta pe la colturi: guvernarea e un dezastru, partidul se prabuseste in sondaje si a fost luat pe persoana fizica.

Pesedistii resping un lider pe care il acceptau, chiar il doreau, autoritar, pana la limita dictaturii la o adica, dar in interesul lor sau macar si in interesul lor, nu numai in interesul lui personal si al unui grup restrans de pesedisti adoptati cu care imparte deciziile de la Scrovistea.

In acelasi timp, scrisoarea ii rapeste lui Liviu Dragnea cateva argumente esentiale. Amnistia si gratierea sunt trecute ca obiectiv al grupului de disidenti si, esential, guvernarea alaturi de ALDE cu premierul actual este sustinuta si, ca garantie, dna Dancila ar fi asezata in chiar pozitia de presedinte interimar al partidului.

Cu alte cuvinte, nimic de pierdut din plecarea lui Dragnea, dimpotriva este ultima barca de salvare sub presiunea unei amenintari voalate formulate de Adrian Tutuianu: daca demersul nu va avea succes, exista riscul ca multi parlamentari PSD sa plece alte partide si de aici, implicit, pierderea majoritatii parlamentare. Adica mai romaneste, ori Dragnea, ori guvernarea.

Apararea lui Dragnea e ridicola: Iohannis, serviciile, statul paralel vor sa preia PSD. Poti sa spui asta cand te ataca oricine altcineva decat cei mai importanti lideri ai PSD. Si asta se va vedea atunci cand fiecare lider va veni cu mandat, pentru a nu se spune ca vorbeste in nume personal.

Liviu Dragnea nu pare dispus la demisie. Sunt convinsa ca va lupta si va negocia pana in ultima clipa. Ca va oferi tot ce se poate oferi, va cumpara, va ameninta. E insa prea tarziu. Sustinatorii scrisorii, indiferent daca vor fi sau nu majoritari numeric in CEx, reprezinta cei mai puternici lideri ai celor mai puternice filiale. Partidul i-a fugit deja de sub picioare.

Si daca va refuza sa demisioneze, pentru Dragnea nu va urma decat o agonie in care va fi tratat asa cum a patit cand a vrut sa se duca la alegerile din filiala Giurgiu si a fost refuzat. Si apoi va incepe apelul in fata completului de 5 al ICCJ, dupa o motivare devastatoare a condamnarii in prima instanta.

Iar Calin Popescu Tariceanu nu ii va da izbavitoarea ordonanta de amnistie si gratiere, pentru ca are tot interesul ca Dragnea sa se prabuseasca, iar un PSD care va intra in trepidatii majore, inevitabile sa depinda tot mai mult de el, iar electoratul derutat sa gliseze spre el in perspectiva prezidentialelor.

Iar daca amenintarile ca va cere excluderea din PSD a celor trei semnatari, Firea, Tutuianu si Stanescu, nu ar face decat sa rupa partidul, Victor Ponta ii asteapta.

Pana la urma, vineri sau peste cateva saptamani, elicopterul lui Dragnea tot se va ridica din Kiseleff. Cu cat mai tarziu, cu atat mai scump va plati PSD.

Dar care e pentru Romania smecheria schimbarii lui Dragnea?

Sa ne intelegem, in PSD nu e nicio batalie intre bine si rau, cu atat mai mult una pentru principii. Este o batalie pentru putere si supravietuire intre mai mult sau mai putin rai.

Cei care acum sunt varful de lance antiDragnea nu vin din spuma marii, ci din anturajul lui. Au fost partasi la tot ce a facut macar prin tacerea lor de pana acum, au castigat functii si multi bani sub Dragnea. Ceea ce ii impinge acum inainte este frica de prabusire politica de mana cu el.

A devenit clar pentru pesedistii cu o macar minima inteligenta politica faptul ca Liviu Dragnea distruge partidul care are nevoie de o resetare de imagine interna si externa, nu degeaba intre obiectivele din scrisoare este si "imbunatarirea relatiilor cu partenerii internationali si recastigarea increderii in Romania si in PSD".

Iar resetarea, n-am spus reformarea, presupune sacrificarea ritualica a celui care sa plece cu tot decontul politic pentru ca partidul sa mearga mai departe.

Dar nu cred ca, in acest momoment, cu aceasta configuratie politica, Romania nonpesedista poate spera la mai mult decat schimbarea lui Dragnea insusi. Este rezultatul maximal si minimal in acelasi timp, desi poate parea un paradox.

Dragnea nu poate fi rasturnat decat din interior, pentru ca a astepta sa-l rastoarne justitia direct de la varful puterii e o naivitate. O va distruge cu totul ca sa scape. Iar de la PSD nu putem astepta nici sa renunte la aversiunea fata de justitie si nici la guvernare.

PSD il va jos pe Dragnea numai daca are garantia ca va pastra guvernarea. Dupa cum va renunta la Dancila numai daca va avea garantia ca presedintele Iohannis va desemna tot un premier PSD, dar unul care nu se incalta cu fesul.

De altfel, politic nici macar nu poate fi altfel. Care sa fie alternativa la guvernare? O oaste de stransura care sa cuprinda de la ALDE la USR, deci ceva cu totul si cu totul nerealist. Cat despre anticipate, ele nu vor fi organizate niciodata. Decat sa plece acasa, PSD ar vota si un cimpanzeu premier, pentru ca apoi sa pice Guvernul prin motiune sau majoritatea sa-l chinuie si sa-l saboteze fara incetare.

Deci tot ce putem obtine acum este plecarea lui Dragnea pentru a ajunge la o guvernare de tip Ponta, adica un pesedism indezirabil, dar suportabil prin comparatie cu prezentul, una pe care sa o contesti si sa o combati, dar care sa nu faca statul tandari, asa cum a facut Dragnea si care sa nu gazeze protestatarii.

O guvernare PSD cu frica de UE, cu grija pentru imaginea externa, pentru care frica de viitoarele alegeri sa fie mai mare decat frica de usa puscariei aflata la cateva luni distanta si care, de aceea, sa enerveze societatea asa cum a facut-o Dragnea. O guvernare acceptabila la presedintia Consiliului UE.

In plus, dupa daramarea lui Dragnea, e clar ca PSD va intra in lupta pentru putere, ceea ce ii va consuma mult din energie si ii va diminua apetitul pentru confruntare cu societatea.

Pare putin, dar chiar si un pas inapoi de pe marginea prapastiei este unul imens. Acum nu discutam despre solutii ideale, ci despre solutii realiste de salvare. Iar dupa aceea, Opozitia sa puna mana sa se prezinte la viitoarele alegeri cu o oferta solida care sa convinga. Daca e in stare., scrie jurnalista Ioana Ene Dogioiu pe  Ziare.com . 
 
 

Distribuie Distribuie Comentarii