Dr. Gabriel Botnariu, președintele Consiliului de Monitorizare, organism autonom aflat sub controlul Parlamentului, spune că legea nu-i permite să monitorizeze centrele de bătrâni care au apărut la ciupercile după ploaie în toată țara, în ultimii ani.

Foto. Shutterstock

Imaginile bătrânilor internați în azilele din Voluntari, Ilfov, bătuți, umiliți și înfometați, aduc în prim-plan o realitate demnă de Evul Mediu.

Cine în curtea cui se află

Dr. Gabriel Botnariu este președintele Consiliului de Monitorizare, organism aflat în subordinea Parlamentului și care are printre atribuții și pe cea de verificare a centrelor de stat și private pentru persoanele cu dizabilități.

Nu poate controla însă centrele de bătrâni, acestea fiind în subordinea Ministerului Muncii. ”Sunt două tipuri de situații: sunt centrele pentru persoanele cu dizabilități și aceste cămine de vârstnici care, practic, au ieșit din aria noastră de monitorizare, conform Legii nr.8/2016, art. 2, alin, 2. Potrivit acestui act normativ noi, Consiliul de Monitorizare, putem verifica doar respectarea drepturilor acestor persoane cu dizabilități din centrele de stat și private, precum și pe cele din spitalele și secțiile de psihiatrie. Licențele centrelor pentru vârstnici sunt date de către Autoritatea națională pentru persoane cu dizabilități, prin Ministerul Muncii și sunt monitorizare prin agențiile județene”, a explicat Botnariu.

Acesta mai spune că de doi ani Consiliul se zbate să obțină dreptul de monitorizare a celor aproape o mie de centre de vârstnici din țară, înființate în ultimii ani, în fiecare județ din țară. ”De ele răspund direcțiile județene de asistență socială”, mai spune Botnariu.

Botnariu adaugă că eforturile depuse până acum de a obține un act normativ care să le permită accesul în centrele de bătrâni s-au soldat cu un eșec, dar că va încerca din nou în sesiunea parlamentară care va începe în toamnă.

”Ni s-a trântit ușa-n nas”

Nu de puține ori, mai spune Botnariu, s-a întâmplat ca centrele pentru persoanele cu dizabilități să reușească să-și schimbe denumirea pentru a se putea sustrage monitorizării: ”Am avut situații în care ne-am dus la centre și când am ajuns acolo nu ni s-a permis accesul pe motiv că nu mai există centrul pentru persoanele cu dizabilități, ci au doar centru pentru vârstnici și noi nu avem mandat de monitorizare. Inspectorii noștri merg pe teren cu doi reprezentanți ai societății civile care se numesc experți independenți”.

La controalele făcute în centre de reprezentanții Consiliului de Monitorizare în teren, mai spune președintele, s-au găsit multe situații de încălcarea drepturilor persoanelor cu dizabilități, dar că, o situație de tipul celei de la Voluntari e greu de imaginat. ”Am întâlnit cazuri izolate, persoane legate de pat și am semnalat. Dar, așa ceva n-am întâlnit”, mărturisește Botnariu.

Șeful Consiliului mai spune că în primul rând autoritățile județene de asistență socială ar trebui să monitorizeze pentru că ele finanțează aceste centre: ”În momentul în care finanțezi, trebuie să și controlezi ceea ce se întâmplă cu acei bani. Unde se duc? Pentru că sunt bani de la stat care se duc în diverse zone, inclusiv în zona privată”.

Personal, mai spune Botnariu, situația de la Voluntari l-a oripilat. Și, că deși locuiește în Voluntari, în proximitatea acestor centre, nu a știu nimic de abuzurile extreme care aveau loc acolo.

Consiliul de Monitorizare se află în subordinea Parlamentului. Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități din cadrul Senatului României fiind cea căreia Consiliul îi trimite rapoartele și care îi supraveghează activitatea.