Dosarul Ponta:Penalul şi-a vârât singur capul în laţ
Documentul depus de Victor Ponta la DNA, constând într-o decizie recentă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, este departe de a-l absolvi de acuzele procurorilor, aşa cum susţine el, pentru că speţa sa nu seamănă deloc cu cea judecată de instanţa europeană. Strategia sa chiar i-ar putea înrăutăţi situaţia procesuală, scrie Liviu Avram în Adevărul .
Premierul Victor Ponta s-a prezentat marţi, din proprie iniţiativă, la sediul DNA pentru a depune un document despre care el susţine că e de natură să-l absolve de acuzaţiile pe care i le aduc procurorii anticorupţie în dosarul senatorului Dan Şova. Amintim că procurorii îl acuză de faptul că în anii 2007-2008, avocatul Victor Ponta ar fi primit peste 180.000 de lei de la casa de avocatură a lui Dan Şova, fără ca primul să fi prestat efectiv nicio activitate în schimbul acestor bani. Contractul dintre cei doi s-a derulat în perioada în care Dan Şova încasa sume fabuloase de la Complexurile Energetice Rovinari şi Turceni, în baza unor contracte presupus frauduloase. Documentul depus de Ponta la DNA este o decizie preliminară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE), pronunţată pe 3 septembrie anul acesta, şi care viza diferend dintre Fiscul din Bulgaria şi o firmă privată din Varna.
Premierul a susţinut pe Facebook că, potrivit acestei decizii, în cadrul unor servicii de consultanţă, ”atât timp cât s-au respectat toate obligaţiile contractuale şi s-au plătit toate taxele la stat, nu are importanţă dacă beneficiarul a apelat efectiv sau cât de des a apelat la serviciile prestatorului”.
Iar la ieşirea de la DNA, Victor Ponta a declarat: ”Curtea Europeană de Justiţie ne-a zis să ne vedem de treabă, pentru că, atât timp cât s-au plătit taxele, e în regulă. Din punctul de vedere al Curţii Europene de Justiţie, care e obligatoriu pentru toate ţările Uniunii Europene, nu avem un caz aici".
Pentru a evalua soliditatea unor asemenea susţineri, e necesar să examinăm în paralel situaţia judecată de magistraţii europeni şi situaţia în care se află Victor Ponta.
Cazul din Bulgaria
O firmă cu profil agricol din Varna, ALIC, a încheiat pe 1 august 2011 patru contracte de consultanţă cu tot atâtea firme prestatoare, specializate în domeniile juridic, dezvoltare comercială, finanţarea afacerilor şi securitatea informaţiilor. Cele patru contracte de consultanţă erau de tip abonament, adică firma beneficiară, ALIC, se angaja să facă plăţi săptămânale către prestatorii de serviciu.
În schimbul banilor, prestatorii îşi luau mai multe angajamente, dintre care două sunt relevante în speţă: să se afle la dispoziţia ALIC în mod permanent (clauza de disponibilitate) şi să nu deruleze contracte similare cu firme aflate în concurenţă cu beneficiarul (clauza de exclusivitate). Contractele s-au derulat în termenii conveniţi vreme de şase luni, fiind reziliate pe 5 martie 2012.
Un control ulterior al Fiscului bulgar a analizat aceste contracte şi plăţile făcute în baza lor şi a stabilit că firma ALIC şi-a dedus în mod nelegal TVA-ul, pe motiv că în registrele contabile nu există niciun document care să ateste serviciile efective prestate de către cele patru firme de consultanţă. Prin urmare, Fiscul i-a întocmit firmei ALIC o notă de plată de vreo 17.000 de euro.
Ce a decis instanţa europeană
ALIC a contestat decizia Fiscului la Tribunalul Administrativ din Varna. Pentru că erau nesiguri asupra modului de interpretare a Directivei europene privind TVA, judecătorii bulgari au adresat, înainte de a da o sentinţă, o cerere de decizie preliminară către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, singura instanţă capabilă să interpreteze Tratatul de Aderare la UE.
Instanţa bulgărească vroia să afle dacă aceste contracte de tip abonament constituie ele însele o prestare de serviciu şi dacă plăţile în baza acestor contracte pot fi făcute indiferent dacă beneficiarul a apelat efectiv sau nu la serviciile prestatorului. Curtea Europeană a stabilit că, în cazul contractelor de tip abonament, ”prestarea se servicii este efectuată prin însuşi faptul că prestatorul se află la dispoziţia beneficiarului, independent de volumul şi natura serviciilor oferite efectiv”. Cu alte cuvinte, ”clauza de disponibilitate” din contract este în sine o prestare de servicii, deci beneficiarul putea efectua plăţile şi să-şi deducă TVA-ul.
De asemenea, Curtea a considerat că şi ”clauza de exclusivitate”, adică angajamentul de a nu încheia contracte similare cu concurenţa, este prin ea însăşi o prestare de servicii, întrucât Directiva TVA precizează că ”o prestare de servicii poate consta în obligaţia de a se abţine de la o acţiune sau o situaţie sau a tolera o acţiune sau o situaţie”. De asemenea, şi legislaţia bulgară consideră drept prestare de servicii ”asumarea unei obligaţii de a nu face sau abţinerea de la exercitarea unor drepturi”.
Prin urmare, instanţa europeană a dat câştig de cauză firmei ALIC în detrimentul Fiscului bulgar datorită modului în care au fost concepute contractele de consultanţă: cu clauze precise de disponibilitate şi de exclusivitate.
Ce conţine contractul dintre Ponta şi Şova
Se pune întrebarea în ce măsură contractul dintre Victor Ponta şi Dan Şova este similar cu cele examinate de CJUE, în aşa fel încât premierul să poată folosi decizia instanţei europene drept precedent obligatoriu. Jurnalistul de investigaţie Daniel Befu, care a documentat în amănunt afacerile familiei Ponta, deţine contractul şi a răspuns favorabil solicitării noastre de a ni-l oferi. Convenţia de colaborare dintre Şova şi Ponta, încheiată pe 30 august 2007, acoperă mai puţin de o pagină, iar capitolul privind obiectul contractului nu are decât două rânduri şi jumătate. Iată-l integral: ”Părţile prezentei convenţii, de comun acord, au decis încheierea acestuia în vederea conlucrării în dosare de natură penală, de drept penal al afacerilor, precum şi în orice alte cauze se va ivi necesitatea conlucrării”. Atât şi nimic mai mult, nu există nicio clauză care să reprezinte, în sine, o prestare de servicii, de natură a justifica plăţile efectuate. Adică, în relaţia Ponta-Şova, nu e vorba de un contract de tip abonament, ca să poată opera jurisdicţia obligatorie a deciziei CJUE din 3 septembrie.
Cum s-au împărţit banii între Şova şi Ponta
Mult mai generos e însă capitolul privind onorariile: ”Părţile, de comun acord, stabilesc ca onorariile pentru lucrările profesionale să fie încasate de <<Şova şi Asociaţii>>. Pe baza unei facturi lunare, Cabinetul individual Victor Ponta va primi o sumă fixă de 2.000 de euro, la care se adaugă TVA. Pe baza lucrărilor efectuate în conlucrare, Cabinetului individual Victor Ponta i se pot retroceda şi alte onorarii, pe baza unui proces verbal încheiat între părţi. La sfârşitul fiecărui an, părţile prezentei convenţii vor face o analiză a activităţilor efectuate în conlucrare şi a onorariilor încasate, analiză în urma căreia Cabinetul individual Victor Ponta poate primi o sumă care să completeze sumele primite în timpul anului şi să corespundă astfel eforturilor profesionale depuse”.
Şapte luni mai târziu, pe 27 martie 2008, părţile au încheiat un act adiţional în urma căruia onorariul lui Victor Ponta a crescut de la 2.000 la 3.000 de euro, la care se adăuga TVA. Convenţia de conclucrare profesională a fost reziliată în decembrie 2008, în momentul în care Victor Ponta a devenit ministru pentru Relaţia cu Parlamentul.
Victor Ponta s-ar putea să-şi fi agravat situaţia
Decizia CJUE depusă de Victor Ponta la DNA îi complică întrucâtva situaţia juridică. Asta deoarece Victor Ponta a oferit, de-a lungul anilor, explicaţii contradictorii asupra motivelor pentru care a încasat bani de la Dan Şova. Prima dată a făcut-o pe 18 iulie 2011, când a declarat Fiscului că a oferit consultanţă în dosare penale pentru Dan Şova, însă ”consultanţa în materie penală se face verbal, cu excepţia concluziilor scrise depuse în instanţă”.
La insistenţele ANAF de a-şi dovedi activitatea desfăşurată în beneficiul Casei Şova, pe 23 august 2011, Victor Ponta a depus la Fisc 16 rapoarte lunare de activitate, corespunzătoare fiecăreia dintre cele 16 luni cât a fost în vigoare colaborarea cu Casa Şova. Neavând instrumente cu care să verifice autenticitatea documentelor, Fiscul a clasat lucrarea.
Numai că la începutul acestui an, când investigau afacerile lui Dan Şova cu compexurile energetice din Gorj, procurorii DNA au aflat un lucru surprinzător: cele 16 rapoparte depuse de Victor Ponta la Fisc erau nişte falsuri. Textele fuseseră preluate cu metoda copy/paste din lucrări realizate de alţi avocaţi de la Casa Şova şi însuşite de Victor Ponta ca fiind ale lui. Avocaţii plagiaţi au recunoscut la DNA că nu au colaborat niciodată cu Victor Ponta.
Invocând acum decizia CJUE dată pe diferendul din Bulgaria, Victor Ponta comite două greşeli. Prima e aceea că speţa din Bulgaria nu seamănă aproape deloc cu a lui, nefiind vorba de un contract de tip abonament. În plus, din lectura deciziei CJUE, mai rezultă un amănunt relevant. Înainte de a dezlega speţa din Bulgaria, judecătorii europeni s-au asigurat mai întâi că diferendul pe care îl au de soluţionat este unul strict fiscal, fără nicio componentă de natură penală sau frauduloasă. Or, dosarul din România este în primul rând o afacere penală şi în secundar una de natură fiscală.
A doua greşeală e aceea că, insistând pe faptul că nu trebuie să probeze serviciile concrete pe care le-a prestat în schimbul banilor, Victor Ponta s-ar putea să consolideze acuzaţiile de fals şi uz de fals, referitoare la cele 16 rapoarte de activitate plastografiate.
