Domnul Ponta se preface că a uitat de votul prin corespondenţă!
Au trecut, la momentul la care scriu, 125 de zile de la primul tur al alegerilor prezidenţiale şi nu avem nici măcar o schiţă a proiectului de lege privind votul prin corespondenţă. Imediat după victoria lui Klaus Iohannis, a existat un aparent consens că românii din diaspora care s-au prezentat la urne în noiembrie 2014 au schimbat soarta ţării. PSD s-a speriat şi a anunţat că va reglementa votul prin corespondenţă. „Soluţia corectă din punctul de vedere al Guvernului este o legislaţie care să permită un alt tip de vot, fie votul prin corespondenţă, fie votul electronic”, a spus Ponta, la 25 noiembrie.
De atunci, subiectul a fost împins, încet, sub preş şi abandonat. Ultimul apel public pe care l-am identificat a fost cel al preşedintelui Iohannis care, la 26 februarie, la o întâlnire cu românii stabiliţi în Germania, spunea: “Găsirea unei soluţii pentru ca toţi românii din diaspora să își poată exercita dreptul constituţional la vot (…) este o prioritate a actualei sesiuni parlamentare și voi urmări cu mare atenţie mersul lucrurilor”.
Ce cred că se întâmplă? Se caută pretexte pentru a ni se spune că nu este posibil ca în România să se voteze prin corespondenţă. Din păcate, presa română nu face un exerciţiu simplu: să cerceteze cum se procedează în alte state. Autorităţile române trebuie doar să aleagă unul din numeroasele sisteme care se aplică deja şi să-l transpună rapid în legislaţia autohtonă.
Sunt mai multe ţări în care se poate vota prin corespondenţă: Elveţia, Germania, Canada, Suedia, Norvegia, Noua Zeelanda, Malta şi, bineînţeles, mai multe state din SUA. Sistemul diferă de la o ţară la alta. Procedura este relativ simplă
- Alegătorii primesc prin poştă buletinul de vot, îl completează, îl introduc într-un plic anonimizat, pe care-l sigilează, după care introduc plicul anonimizat într-un alt plic furnizat tot de autorităţi, pe care-l completează cu destinaţia şi data expedierii şi îl depun la poştă.
- În Elveţia, în plicul exterior se află şi un card semnat de alegător, pe lângă plicul anonimizat, cu buletinul de vot. De la ţară la ţară sunt diferite forme pentru ca, pe lângă plicul anonimizat, să existe o formă de identificare a expeditorului.
- Statul preia costurile poştale. Votul prin poştă scade cheltuielile de organizare a scrutinului, deşi nu cred că aceasta este principala problemă a unei democraţii, ci atragerea unui număr cât mai mare de alegători.
- Problema este cum faci să ajungă la alegător buletinul de vot. Unele ţări sau state din SUA cer înregistrarea prealabilă a alegătorilor. Nu este neapărat necesar în România, unde toată lumea are o carte de identitate pe care este trecută o adresă de domiciliu. Nici în Elveţia, nici în Suedia nu se cere o pre-înregistrare, exact din acest motiv. În câteva state americane procedura înregistrării poate fi rezolvată on-line.
- De la stat la stat diferă şi momentul la care se transmit către alegători plicurile cu buletinele de vot şi data până la care buletinul poate fi returnat autorităţilor.
Nu există o soluţie perfectă, riscuri şi dificultăţi sunt în toate situaţiile. Eu cred că pentru mulţi români aflaţi în străinătate pe termen lung, înregistrarea on-line poate fi o soluţie mai practică decât trimiterea buletinului de vot la domiciliul din România cu câteva săptămâni înainte de scrutin. Nu ştiu care este cea mai bună soluţie, vreau doar să insist că ar fi trebuit să avem deja o discuţie publică pe toate aceste subiecte, iar în final să avem o lege care să reglementeze un sistem simplu, care să determine un număr cât mai mare de români să îl utilizeze.
Am să trec în revistă doar câteva avantaje ale votului prin corespondenţă. Unu, în multe state americane s-a ajuns la concluzia că scad costurile de organizare a scrutinului.Doi, un studiu al celor de la CalTech University arată că creşte rata de participare la alegeri. Cei de la CalTech au studiat situaţia din Oregon şi au ajuns la concluzia că posibilitatea de a vota într-un interval de 20 de zile îi ajută pe cei deja decişi să participe la scrutin, care evită astfel hazardul din ziua votului. Acest ultim rezultat al studiului cred că se potriveşte perfect pe profilul alegătorilor din diaspora şi, empiric, îmi permit să cred că ar favoriza prezenţa la urne a electoratului anti-PSD.
Închei spunând că trebuie, urgent, ca românii din diaspora să se mobilizeze şi să ceară reglementarea votului prin corespondenţă – deşi acest sistem poate fi folosit de toţi cetăţenii. Domnul Ponta mizează pe memoria noastră scurtă. Să-i demonstrăm că greşeşte.
