Un colonel în retragere din armata britanică și un istoric al celui de-al Doilea Război Mondial îndeamnă autoritățile britanice să recalibreze producția de armament, spunând că Marea Britanie este prea obsedată să construiască tehnologie militară de clasă mondială pe care nu o poate extinde.

Aceasta este aceeași problemă care a îngenuncheat parțial Germania nazistă, au scris Hamish de Bretton-Gordon și James Holland într-un articol publicat de The Telegraph.

„S-ar părea că suntem condamnați să repetăm greșeala pe care a făcut-o Germania nazistă în cel de-al Doilea Război Mondial - bazându-ne pe un armament sofisticat care este prea scump pentru producția în masă și care nu va produce niciodată rezultate decisive pe câmpul de luptă”, au scris cei doi.

Holland este un istoric specializat pe cel de-al Doilea Război Mondial, iar de Bretton-Gordon a condus mai multe comandamente în cei 23 de ani de carieră militară, inclusiv Batalionul de reacție rapidă CBRN al NATO și Regimentul mixt chimic, biologic, radiologic și nuclear al Regatului Unit. Înainte de a se pensiona, de Bretton-Gordon a fost director adjunct în cadrul serviciilor de informații.

Nu sunt suficiente tancuri

Una dintre preocupările majore ale celor doi este programul Challenger 3, care are ca scop să aprovizioneze Marea Britanie cu cel mai recent și cel mai bun tanc din clasa sa, dotat cu un tun puternic de 120 mm.

Însă Marea Britanie intenționează să pună în teren doar 148 de astfel de tancuri, un număr despre care de Bretton-Gordon și Holland au spus că este mult prea mic pentru a acoperi nevoile de apărare ale țării.

Ei au amintit cum Germania nazistă a fost obsedată de calitatea tancurilor sale, dar nu a fost capabilă să le producă la scara adversarilor săi. De exemplu, complexul industrial al lui Hitler nu a construit mai mult de 8.500 de vehicule Panzer IV, cel mai răspândit tanc al său la acea vreme, și a produs mai puțin de 500 de exemplare din costisitorul King Tiger mai târziu în timpul războiului.

Holland și de Bretton-Gordon au comparat această situație și cu cea a SUA, care a produs peste 50.000 de tancuri Sherman, iar Uniunea Sovietică a construit până la 84.000 de T-34.

În total, Germania nazistă a construit puțin sub 50.000 de tancuri în timpul războiului, în timp ce SUA au construit peste 100.000 . Uniunea Sovietică a construit aproape 120.000 de tancuri.

Numerele mari au făcut diferența în al Doilea Război Mondial, iar de Bretton-Gordon și Holland au susținut că vor face diferența și acum.

„Vechea zicală «masa contează» este la fel de relevantă în bătălia pentru Donbas astăzi ca și în bătăliile de la Kursk, oraș aflat la câțiva kilometri în est, în 1943”, au scris ei.

Actualul tanc de luptă principal al Marii Britanii este Challenger 2, cu un inventar estimat la 227 de vehicule. Dar un raport al guvernului britanic din martie 2023 a afirmat că doar aproximativ 157 erau disponibile pentru operațiuni într-un preaviz de 30 de zile.

Experții în război au scris că, deși tancurile occidentale, precum Challenger 2 și Leopard 2, ar putea câștiga împotriva adversarilor lor în lupte individuale, unu la unu, acestea nu au făcut o diferență suficientă în Ucraina, deoarece Kievul nu avea masa necesară pentru a trece de liniile rusești.

După cum au spus cei doi: „Un leopard nu se potrivește cu o haită de hiene”.

Tehnologia avansată poate încă să schimbe cursul bătăliei, doar dacă inamicul nu poate contracara amenințarea, au adăugat ei.

Ambii au cerut autorităților britanice să se „trezească”: „Oricine conduce țara în continuare are nevoie de o revizuire urgentă a apărării. Două portavioane masive și 150 de tancuri nu sunt descurajatoare pentru Rusia sau China. Și tocmai față de aceste țări trebuie să ne modelăm descurajarea, nu față de vreun inamic imaginar care se potrivește rivalităților unice. Zece miliarde de lire cheltuite pe tancuri, mai degrabă decât pe transportoare, ne-ar oferi descurajarea convențională care lipsește în acest moment, de exemplu“.