Sursa poveștii e un cetățean din Iași, Nicu Roșu:

„Aproape de firma mea stă un om sărman, singur cuc, singurul lui venit fiind de 375 RON lunar, un ajutor pentru persoane cu handicap. Se vede asta în acel fluturaș, dreapta sus.

Din când în când îl mai văd în stația de autobuz stând în singurătatea lui, privind la oameni. Îl mai ajut, bineînțeles. Cad hainele pe el, nu știe ce va mânca pe ziua de mâine.

Acum vreo câteva zile stătea în fața locului unde locuiește, pe trotuar. A trecut mașina de poliție și polițiștii i-au cerut acea declarație. Nu știu dacă știe să scrie, dar mă rog, nu avea declarația. Polițiștii erau cei din zonă, deci știu bine cam care e situația lui, iar dacă nu știau, nu îți trebuie multă perspicacitate ca să înțelegi că ai în față un biet amărât care nu era decât la 10 metri de locul unde doarme, într-o cameră de doi pe doi.

I-au cerut cartea de identitate și la o zi după a venit poștașul la el cu o amendă de 3000 de RON.

La o zi după, a venit și Poliția Locală și i-a dat altă amendă, de 2000 de RON.

Ieri am oprit lângă el ca să îi mai dau un bănuț și a început să plângă. Mi-a zis că l-au nenorocit, că el e om cuminte, doar stătea cu mască pe față în fața casei și i-au dat de două ori amendă și nu știe ce să facă, e disperat. Repet, omul trăiește din 375 RON lunar.

Mulțumesc că v-ați făcut pomana ca să pot să am și eu o bucățică de cozonac de Paște. Așa mi-a zis.

Nu l-am văzut niciodată cu mâna întinsă, dar mă gândesc că mai sunt oameni cărora li se face milă de el și îi mai dau vreun bănuț.

Am sunat un prieten din Franța azi întrebându-l cât e amenda pentru lipsa declarației. 175 euro, este, echivalentul a 850 RON, asta într-o țară cu un nivel de salarizare incomparabil..., la noi pornesc de la 2000 de RON

Sper să pot să îl ajut cumva, nu știu, nu atât eu cât mai mult prin grija unei prietene avocat, dacă va putea.

Da, e o situație dramatică, e stare de urgentă, trebuie sa stăm in casa. Casa celor mai mulți dintre noi înseamnă însă dacă nu alți oameni dragi alături, măcar un televizor, un radio sau un telefon. Pentru omul asta acasă înseamnă doar patru pereți goi, cu doi metri între ei, pentru ca nu are nimic. Nimic.

Ce vreau să spun este că ABSOLUT TOTUL în țara asta e făcut greșit, prostește, fără noimă.

Despre apetitul celor din poliție pentru a da amenzi, nici nu am ce să mai comentez. Na, au legea în mână.

În Săptămâna Mare l-ați îngenunchiat, nenorociților!

Nu știu cine a gândit cuantumul acestor amenzi dar i-aș întreba cum e posibil ca în România să îi iei omului venitul pe o lună sau pe jumătate de an, sau chiar pe un an, ca în cazul acestui om sărman? Cum? Cum, dobitocilor?

Cât este venitul mediu lunar în România, imbecililor?

Da, e stare de urgență, îl amendezi, dar îi iei zece piei de pe el? Îl pulverizezi? Îl termini? Asta mai e valoarea omului aici?

Îl faci pe om să își pună ștreangul pentru că nu avea o declarație la el?

Ce știu sigur este că după această nebunie vreau să îmi iau fetele și să tot plec de aici, din țărișoara asta frumoasă, urâțită de oameni, de politicieni, de toți netoții, unde aproape totul este putred, infectat, bolnav, iar ce a mai rămas neîntinat, sănătos, este în pericol de a se contamina.

Sunt absolut convins că ar exista ceva speranțe ca să se revină la normalitate abia peste vreo jumătate de veac.

Acum să stăm cuminți și să așteptăm să aducă lumina cu avionul din Ierusalim. Acesta e mesajul dat copiilor României de guvernanții de ieri și de azi, că credința nu e ceva neprețuit sădit în suflet, ceva atât de minunat tocmai și pentru că o ai în fibra sufletului tău, ceva atât de puternic și de profund, nu e o flacără care arde în ființa ta, lăuntric, ci credință e doar dacă se aduce lumina cu avionul.

PRIMITIVILOR”