Ascultările ambientale ale populației, în perioada comunistă, nu sunt simple mituri urbane. Un exemplu din Alba Iulia arată cum plănuiau securiștii ascultarea unei familii în a căror scară de bloc au apărut ”inscripții dușmănoase”, dar și câți angajați ai Securității erau implicați în această operațiune.

Trei oameni erau alocați filajului și montării aparaturii și un al patrulea trebuia să asculte. Alți angajați erau implicați în audierea acestuia la sediul Securității, în timpul operațiunii de montare a microfoanelor.

Istoricul Liviu Zgârciu, de la Muzeul Național al Unirii, specialist în perioada respectivă, spune că ascultarea oamenilor simpli era o practică obișnuită, chiar și în cazul unor bănuieli minore, cum ar fi inscripții într-o scară de bloc.

”În scopul de a stabili poziția prezența comentariilor pe care le face și reacția lui Hațegan Nicolae după contactarea sa de către organele de securitate, precum și pentru a ne edifica asupra faptului dacă are s-au (n.r. – greșelile aparțin ofițerilor de securitate) nu cunoștință sau indicii cu privire la autorul inscripției dușmănoase care a apărut pe un perete al casei scărilor din blocul în care locuiește, se impune necesitatea introducerii mijloacelor tehnice la domiciliul lui Hațegan Nicolae”.

Acesta era fost deținut politic, de aceea era primul suspect al Securității în cazul aparițiilor ”inscripțiilor dușmănoase”. Securiștii care doreau să amplaseze microfonul în locuință, s-au pregătit temeinic.

Istoricul Liviu Zgârciu, care este și cercetător CCNSAS, spune că aceștia mergeau la familie cu planul bine făcut: bărbatul era chemat la sediul Securității, în timp ce alte ”organe” mergeau la familie.

Cunoșteau schița apartamentului, numărul de membri ai familiei… Ideea era ca aceștia să nu fie suspicioși și căutau momente prielnice în care să pună ”șipca”, cum se numea în jargonul angajaților Securității, dispozitivul de ascultare. În cazul despre care vorbim securiștii știau că locuința ”este compusă din 2 camere și bucătărie, conform schiței anexate”, dar și că în spațiu mai locuiesc soția acestuia și doua fetițe de 14 și respectiv de 6 ani.

În general, spune Liviu Zgârciu, ”șipca” era plasată în zona în care se afla telefonul, pentru ca astfel să poată fi ascultată și convorbirea telefonică, nu doar cea ambientală.

”Pentru introducerea mijloacelor speciale, se va proceda astfel:

– Considerăm oportună introducerea mijloacelor speciale DES în bucătăria lui Hațegan Nicolae, întrucât din cele stabilite a rezultat că discuțiile dintre el și alte persoane care-l vizitează se poartă în această încăpere.

– Instalarea mijloacelor speciale va fi executată de lt. col. Dudaș Aurel, Lt. Col. Iacob Ioan și Mr. Indreica Ioan.

– Pentru a se putea instala mijloacele speciale, se va proceda la o nouă contactare a numitului Hațegan Nicolae, în care scop ofițerul ce-l are în contactare îl va invita după orele de program să se prezinte la sediul organelor de securitate, iar pentru a fi mai siguri de prezentarea lui va fi luat la filaj de către Mr. Indreica Ioan.

– În acest timp Lt. Col. Dudaș Aurel și Lt. Col. Iacob Ion, se vor deplasa la locuința acestuia și vor purta discuții cu soția lui cu privire la inscripția apărută. I se va solicita ca în acest interval de timp cît vom purta discuțiile copii să stea în camera din fund pentru a nu fi deranjați.

În timpul discuțiilor, Hațegan Viorica va fi trimisă să cheme pe numita Pintea Cornelia pentru a purta unele discuții și cu aceasta referitor la inscripția apărută. În acest timp se va fixa mijloacele speciale la bufetul din bucătărie.

– Ascultarea se va face între orele 16 în fiecare zi pînă la orele 22-23 cînd se culcă. Înainte de masă ambii sunt la serviciu, iar fetițele cea mare la școală și cea mică la grădiniță. Ascultarea va fi făcută de de pl. maj. Popescu Constantin care locuiește în acelaș bloc și pe aceeași scară.

– Scoaterea mijloacelor speciale va fi făcută de aceeași lucrătorim procedându-se în acelaș mod, exceptând Hațegan Nic. care va fi contactat la locul de muncă după orele de program.

– Preconizăm că mijloacele speciale să fie folosite 7-8 zile, după care se va proceda la scoaterea lor”  se arată în raportul întocmit de Securitate.

Istoricul Liviu Zgârciu: ”Microfoanele, cum le zicea lumea, erau introduse în zona telefoanelor, acolo aveau loc și înregistratu tot ceea ce se vorbea la telefon și se înregistra și ceea ce se auzea în camera în care se afla telefonul, motiv pentru care în transcrierile acestor discuții, dacă studiezi dosarele, o să vezi că ofițerul de Securitate notează acolo că persoana a plecat din cameră, nu a auzit clar ce vorbește…

Lucrurile stau așa, securiștii, 2 sau 3 veneau la apartamentul persoanei vizate… De obicei se intra în casa omului, aveau cheile potrivite, știau când erau la serviciu, când erau copiii la școală, aveau informatori în zona blocurilor, de multe ori chiar în scara respectivă.

Uneori veneau acasă și chemau soțul și soția la discuții în altă parte, de exemplu în bucătărie și în timp ce rămânea camera liberă, un securitst introducea tehnica de ascultare. Știau bine schița apartamentului… Toate acestea le avem astăzi foarte bine documentate pentru că Securitatea era una dintre instituțiile cele mai birocratice”.

Context. În perioada comunistă, Securitatea era probabil cel mai temut organ de represiune al statului. A contribuit la acest lucru și ”activitatea” criminală din anii 50 a instituției. Mai târziu, românii au păstrat frica de Securitate care era considerată omniprezentă și omniscientă. Toți românii aveau senzația că sunt urmăriți permanent și credeau că toate conversațiile telefonice erau înregistrate.

În realitate, spun istoricii, doar conversațiile pe care cei care ascultau le considerau ”interesante” erau și înregistrate. Ascultarea telefoanelor și a  populației a fost una dintre metodele cu care românii au fost ținuți în teroarea foarte mulți ani. SURSA:  G4Media.ro

Distribuie Distribuie Comentarii