DOCUMENTAR: Marea campioană olimpică la atletism Lia Manoliu - 90 de ani de la naştere (25 aprilie)
Lia Manoliu, campioană olimpică la aruncarea discului şi preşedinte al Comitetului Olimpic Român, s-a născut la 25 aprilie 1932 la Chişinău, în prezent capitala Republicii Moldova.
Potrivit ''Enciclopediei Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' (vol. II, Bucureşti 2002), Lia Manoliu a absolvit Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de energetică, secţia electro-energetică, promoţia 1956. A lucrat o bună perioadă ca inginer electroenergetician la IPROMET Bucureşti şi a absolvit o şcoală de ziarişti sportivi organizată de ziarul "Sportul Popular".
A început cu practicarea tenisului (1945) şi a continuat cu voleiul, baschetul (la "Start Club") şi tenisul de masă şi de câmp. La toate aceste sporturi a depăşit stadiul de "amatoare", atingând nivelul de performeră. Astfel, cu echipele de volei şi de baschet devine campioană naţională, la tenis de masă ajunge a treia jucătoare pe ţară, iar la tenis de câmp este finalistă la campionatul naţional de junioare.
.jpg)
Atleta Lia Manoliu susţine un discurs cu ocazia premierii sportivilor români participanţi la Jocurile Olimpice de Vară de la Barcelona, desfăşurate în perioada 25 iulie - 9 august 1992 (Bucureşti, 28 august, 1992).
Foto: (c) SILVIUEUGEN ENĂCHESCU / AGERPRES FOTO / ARHIVA ISTORICĂ
Sub îndrumarea profesoarei de educaţie fizică Angela Filip, de la Liceul "Gheorghe Lazăr", începe să practice, în 1947, atletismul. Calităţile fizice au determinat-o să abordeze, după săritura în lungime, proba "aruncărilor": mai întâi aruncarea greutăţii, apoi, a discului, probă care a consacrat-o în lumea sportului, aproape 25 de ani. În 1949, stabileşte primele recorduri naţionale de junioare. Până la retragerea sa din activitatea competiţională, în 1972, a corectat de zeci de ori recordul naţional, "urcându-l" de la 41,44 m (1950) până la performanţa de 62,06 m, la 13 mai 1972. A fost campioană naţională de 12 ori şi campioană balcanică de şapte ori.
Suprema consacrare i-au adus-o Jocurile Olimpice (JO), participând la şase ediţii consecutive (între anii 1952 şi 1972). La JO de la Helsinki 1952, ocupă locul VI, devenind prima atletă româncă finalistă la o olimpiadă. De la o ediţie la alta, performanţele sale la JO îi consolidează statutul de aruncătoare de disc de talie mondială. În această postură a cucerit: la JO de la Melbourne, în 1956 - locul IX; la JO de la Roma, în 1960 - medalia de bronz; la JO de la Tokyo, în 1964 - medalia de bronz; la JO de la Mexico-City, în 1968 - medalia de aur, stabilind un nou record olimpic din prima aruncare - 58,32 m; la JO de la München, în 1972 - locul IX. Cele şase participări consecutive la JO au constituit un nou record în lumea atletelor (fapt menţionat şi în Guiness Book of Records).
.jpg)
Atleta Lia Manoliu prezentă costumele oficiale ale delegaţiei Republicii Populare Române, participantă la Jocurile Olimpice de Vară de la Tokio (Japonia), desfăşurate în perioada 10 - 24 octombrie 1964 (Bucureşti, 18 septembrie 1964).
Foto: (c) VASILE ZAHARESCU/ AGERPRES FOTO / ARHIVA ISTORICĂ
''Enciclopedia Educaţiei Fizice şi Sportului din România'' îi aminteşte şi pe antrenorii emeriţi care au contribuit la evoluţia atletei Lia Manoliu: E.L. Bran, T. Tatu, M. Raica, D. Serafim.
După retragerea din arena mondială ca sportivă de performanţă, uriaşul său prestigiu şi calităţile intelectuale şi morale au impus alegerea sa, în 1973, ca vicepreşedinte al Comitetului Olimpic Român (COR). În 1990, a fost aleasă preşedinte al acestui for, funcţie deţinută până la 9 ianuarie 1998. Ca persoană oficială, a participat la toate ediţiile JO până în 1996 (cu excepţia anului 1984). A deţinut numeroase funcţii în organismele internaţionale: preşedinte şi membru al multor grupe de lucru ale Asociaţiei Comitetelor Naţionale Olimpice şi Asociaţiei Comitetelor Naţionale Europene (1976-1979); membru al Comitetului Executiv al ACNOE (1974-1980 şi 1985-1993); membru de onoare al ACNOE (1993-1998); membru al Comitetului Feminin al IAAF (1976-1995); membru al Comisiei CIO pentru AIO şi pentru Educaţia Olimpică (1995-1998); membru al Comitetului Internaţional de Coordonare a Conferinţelor Sportive Europene (din anii 1985, 1987 şi 1989) ş.a. A reprezentat COR şi mişcarea sportivă din România la zeci de congrese, conferinţe şi reuniuni internaţionale. A militat pentru includerea de noi probe feminine la Jocurile Olimpice.
