Dramaturgul Moliere (Jean-Baptiste Poquelin), părintele marii comedii, a dat acesteia piese adevărate, care au corespuns altor legi decât cele de până atunci, în care se pot regăsi oamenii timpului său.

S-a născut la 15 ianuarie 1622. Fiu al primului tapiţer al regelui, a primit o educaţie aleasă la Colegiul Clermont, studiind metafizica, fizica şi filosofia scolastică cu filosoful epicurian Pierre Gassendi. În 1942 şi-a luat licenţa în drept la Orleans.

În 1643, a renunţat la viaţa burgheză ce i s-a pregătit, ca urmaş la slujba tatălui său, şi a hotărât să devină actor. A adoptat pseudonimul Moliere şi a întemeiat, cu actriţa Madeleine Bejart, trupa "Ilustrul teatru", cu care a susţinut turnee timp de 12 ani. În 1650, preia conducerea teatrului pe care o va păstra până la moarte.

În această perioadă, a compus primele sale comedii: "Gelozia mânjitului", "Medicul zburător" sau "Medicul îndrăgostit". Primele sale piese considerate de valoare sunt: "Nechibzuitul" (1655) şi "Dragoste cu toane" (1656).

La 24 octombrie 1658, Moliere şi trupa sa au jucat, la Luvru, în faţa regelui şi a curţii, tragedia "Nicomede", a dramaturgului Pierre Corneille. Spectacolul s-a încheiat cu farsa lui Moliere, "Medicul îndrăgostit", care s-a bucurat de un succes răsunător. În 1660, Moliere a obţinut protecţia fratelui regelui şi dreptul de a folosi fosta sală de teatru din Palatul lui Richelieu, denumit "Palais-Royal", unde a jucat până la moartea sa. Anul aduce şi un nou succes, o farsă în versuri, "Sganarel sau încornoratul închipuit".

A devenit autor şi actor cunoscut, regele acordându-i definitiv protecţia sa, precum şi o pensie. Au urmat 15 ani de creaţie neîncetată, de succese, dar şi de luptă împotriva cabalelor suscitate de satira pieselor sale. Înzestrat cu mult spirit critic, cu un adevărat dar al observaţiei, cu o exemplară seriozitate în tot ceea ce făcea, era convins că odată ce piesele sale au plăcut publicului, nimeni şi nimic nu le mai poate respinge.

În februarie 1664, a jucat, la Luvru, comedia-balet "Căsătorie cu de-a sila", iar în primăvara aceluiaşi an a realizat serbările de inaugurare ale primului palat de la Versailles, serbări numite "Plăcerile insulei fermecate". Pe scena de la Palais-Royal, alte două capodopere au văzut lumina rampei: "Don Juan", în 1665, şi "Mizantropul", în 1666. Din această perioadă datează şi primele comedii împotriva medicilor: "Amorul medic" şi "Medicul fără voie".

1668 este anul a trei mari apariţii: "Amohitryon", "George Dandin" şi "Avarul". Pentru perioada cât curtea s-a aflat la castelul din Chambord, cu prilejul vânătorilor de toamnă, Moliere a compus alte două opere: "Domnul de Pourceaugnac" (1669) şi "Burghezul gentilom" (1670). În martie 1672, Moliere a reprezentat, la Palais-Royal, ultima sa capodoperă, "Femeile savante", reluând problemele ce l-au frământat în primii ani ai activităţii sale la Paris.

"Bolnavul închipuit", din 1673, care reprezenta un nou atac împotriva medicilor, a fost ultima piesă a marelui clasic. La 17 februarie, în cursul celei de a patra reprezentaţii a "Bolnavului închipuit", Moliere a fost cuprins de un violent acces de tuse şi a fost transportat la locuinţa sa din strada Richelieu, unde s-a stins după câteva ore. Opere artistice desăvârşite, îmbinând perfecţiunea formei cu mesajul moral educativ, comediile lui Moliere nu au încetat, nici în prezent, să farmece un public spectator universal.

Moliere Jean-Baptiste Poquelin a murit la 17 februarie 1673. (surse: "Istoria literaturii franceze", Sorina Bercescu, Ed. Ştiinţifică, 1970; "Scriitori francezi", Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1978) AGERPRES/(Documentare - Daniela Dumitrescu, editor: Cristian Anghelache, editor online: Andreea Preda)

Sursa foto: imdb.com

Distribuie Distribuie Comentarii