Prozatorul, dramaturgul şi eseistul, Petru Dumitriu, autor al romanului "Cronică de familie", s-a născut la 8 mai 1924, la Baziaş, potrivit lucrării "Dicţionarul general al literaturii române", apărut sub egida Academiei Române (Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2004).

A fost elev al Liceului "Tudor Vladimirescu" din Târgu Jiu (1938-1941) şi şi-a început studiile universitare la Facultatea de Filosofie a Universităţii din Bucureşti. A obţinut o bursă "Humboldt" pentru studii filosofice la Munchen, însă din cauza războiului, care tocmai începuse, nu şi-a mai putut continua studiile, întorcându-se în ţară.

A debutat în 1943, cu proza "Nocturnă la Munchen" în "Revista Fundaţiilor Regale". A fost remarcat, cu acest prilej, de D. Caracostea şi, mai târziu, de Camil Petrescu. A continuat să publice în paginile revistei, povestirile "Niobe" şi "Argonautica", pentru care a primit din partea publicaţiei Premiul pentru cea mai bună proză a anului 1944. Tot aici a tipărit, în 1945, piesa "Preludiu la Electra" şi prozele "Euridice" şi "Arlechin", iar în "Universul literar", un fragment dintr-o naraţiune mai întinsă "Întâlnire". A scris piesa "Greşeala sau Procurorul tiranului", rămasă în manuscris. În 1946, a publicat în "Caiet de poezie", supliment al revistei, un grupaj de poeme însoţite de o prezentare elogioasă făcută de Tudor Arghezi.

În 1948 a intrat redactor la "Flacăra", apoi la "Viaţa românească" (redactor-şef din 1953), unde a publicat, în 1948, fragmentul "Duşmănie", cuprins ulterior în romanele sale, şi "Bedros din Bazargic" (în "Contemporanul"), iar în 1949, nuvelele "Bijuterii de familie", "Vânătoare de lupi", "Nopţile din iunie". Tot acum tipăreşte broşura "O sută de kilometri". În 1950 a început să publice în "Contemporanul" şi în "Viaţa românească" fragmente din romanul "Drum fără pulbere" (apărut în volum în 1951), despre care a spus, peste ani, că "a încheiat un pact cu diavolul roşu pentru a trece puntea", potrivit dicţionarului amintit.

Distribuie Distribuie Comentarii