DOCUMENTAR: 130 de ani de la naşterea omului politic, diplomatului şi gazetarului Grigore Gafencu (30 ianuarie)
Grigore Gafencu, om politic, gazetar, scriitor, unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai diplomaţiei române, s-a născut la 30 ianuarie 1892, la Bucureşti, şi era fiul inginerului Alexandru Gafencu.
A urmat cursurile Facultăţii de Drept la Geneva, iar după absolvire a plecat la Paris unde, în 1914, a obţinut doctoratul în drept. În acelaşi an a revenit în ţară şi a urmat cursurile şcolii de observatori aerieni din cadrul Aeronauticii militare, după cum indică lucrarea ''Guverne şi guvernanţi. 1916-1938'', autori Ion Mamina şi Ioan Scurtu (Editura Silex, Bucureşti, 1996). A luat parte la Războiul de întregire naţională ca locotenent aviator în cadrul escadrilei de observaţie din Grupul I aeronautic.
După încheierea războiului, Grigore Gafencu a practicat ziaristica şi avocatura. A înfiinţat "Revista vremii" (1921) şi s-a numărat printre membrii fondatori ai Agenţiei de presă "Orient Radio" (Rador), în 1921. În 1923 a preluat conducerea cotidianului "Argus", iar în 1937 fondează influentul cotidian de mare tiraj "Timpul", potrivit sursei citate.
A intrat, totodată, în viaţa politică, aderând la Partidul Ţărănesc şi, din 1926, la Partidul Naţional-Ţărănesc, numărându-se între fruntaşii acestui partid. A fost deputat în mai multe rânduri, începând din 1928, şi senator (1934-1937), iar în noiembrie 1928 a fost numit secretar general al Ministerului Afacerilor Străine. A fost subsecretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor (1929-1930), la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (13 iunie - 8 octombrie 1930), la Ministerul Afacerilor Străine (9 iunie - 10 august 1932; 11 august - 17 octombrie 1932), precum şi la Ministerul Industriei şi Comerţului (14 iunie - 9 noiembrie 1933).
S-a pronunţat pentru instituirea unui regim de autoritate monarhică. A fost desemnat ministru al Afacerilor Străine (21 decembrie 1938 - 1 februarie 1939; 1 februarie - 28 septembrie 1939; 28 septembrie - 23 noiembrie 1939; 24 noiembrie 1939 - 11 mai 1940; 11 mai - 1 iunie 1940). Totodată, a făcut parte din Directoratul Frontului Renaşterii Naţionale (20 ianuarie 1939).
Ulterior este acreditat trimis extraordinar şi ministru plenipotenţiar la Moscova (10 august 1940 - 22 iunie 1941). A fost scos din cadrele Ministerului Afacerilor Străine la 4 august 1941, potrivit lucrării ''Guverne şi guvernanţi. 1916-1938'', autori Ion Mamina şi Ioan Scurtu (Editura Silex, Bucureşti, 1996).
Apărător al politicii tradiţionale a României, de cooperare şi de alianţă cu Franţa şi Anglia, el a refuzat să se solidarizeze cu politica statelor fasciste. În noiembrie 1941 pleacă în exil în Elveţia şi desfăşoară o activitate intensă pentru desprinderea României de statele Axei.
După încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, Grigore Gafencu a militat împotriva sovietizării României. A fost implicat în procesul conducătorilor PNŢ (octombrie - noiembrie 1947), fiind condamnat (în contumacie) la 20 de ani de muncă silnică. La 20 februarie 1948 i se retrage cetăţenia română.
Rămas în străinătate, Grigore Gafencu s-a impus ca lider marcant al emigraţiei româneşti anticomuniste. Astfel, a făcut parte din Comitetul Naţional Român creat la Washington (6 aprilie 1949), a participat la înfiinţarea Ligii Românilor Liberi la New York (27 noiembrie 1950), a colaborat strâns cu Comitetul Europa Liberă. În paralel, a desfăşurat o susţinută activitate publicistică, a elaborat lucrări de istorie a relaţiilor internaţionale precum şi însemnări zilnice deosebit de importante pentru cunoaşterea vieţii politice româneşti şi internaţionale. Cărţile sale ''Preliminariile războiului din Răsărit'' (1944) şi ''Ultimele zile ale Europei'' (1946), scrise în limba franceză în perioada exilului şi traduse în mai multe limbi, au avut un mare răsunet.
Grigore Gafencu a murit la 30 ianuarie 1957, la Paris.
În 2005 a avut loc lansarea volumului "Provocarea Europei. Exilul elveţian al lui Grigore Gafencu - 1941-1957", apărut sub auspiciile Ministerului Afacerilor Externe şi editat de Institutul Naţional pentru Istoria Exilului Românesc.
La 22 februarie 2007 a fost lansat volumul "Gânduri peste cortina de fier", apărut la Editura Enciclopedică, cuprinzând 186 de comentarii, conferinţe, sinteze şi analize ale evenimentelor internaţionale, scrise şi rostite de Grigore Gafencu la postul de radio "Europa Liberă" şi care se găsesc în fondul "Grigore Gafencu", aflat în Arhiva MAE al României. "Lui Grigore Gafencu i-a fost dat să se afle în fruntea diplomaţiei române într-o perioadă incertă, zbuciumată şi extrem de critică: în preajma şi la începutul celui de al doilea război mondial. El s-a străduit să asigure, în vremuri de maximă instabilitate politică, echilibrul destul de fragil al edificiului României Mari, ale cărui atribute legitime, suveranitatea statală şi integritatea teritorială, erau serios ameninţate de ascensiunea statelor revanşarde, revizioniste, Germania, Italia şi Ungaria", evidenţia, cu prilejul lansării volumului, istoricul acad. Florin Constantiniu.
În 2010 a apărut, cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, volumul ''Învăţămintele istoriei'', care reuneşte o serie de articole, discursuri şi interviuri pe care Grigore Gafencu le-a publicat în presă în perioada exilului. Tot în 2010, Muzeul Municipiului Bucureşti a găzduit, în perioada 15-30 noiembrie, expoziţia intitulată "Grigore Gafencu. Un destin", organizată de Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc, în colaborare cu Institutul Diplomatic Român şi Divizia Arhive Diplomatice din MAE. AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Alexandru Cojocaru)
Sursa foto: www.historia.ro
