Curtea Constituțională a judecat și RESPINS în 2010 o sesizare pe ABUZ ÎN SERVICIU. Citiți mai jos sesizarea și hotărârea Curții. Documentul ORIGINAL poate fi citit  AICI.

„DECIZIE nr. 1.262 din 12 octombrie 2010
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
EMITENT
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 738 din 4 noiembrie 2010 

Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.

CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea din 2 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.093/86/2009, Tribunalul Suceava - Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian Jitari.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) referitoare la România ca stat de drept, art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, egalitatea şi imparţialitatea justiţiei şi art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii, deoarece textul contestat nu este clar, previzibil şi nesusceptibil de interpretări. Astfel, noţiunea de avantaj nepatrimonial nu are o reprezentare materială faptică în raport cu care să se poată realiza probaţiunea, organul de urmărire penală fiind legitimat ca atare să poată interpreta norma în mod discreţionar. Asemenea consecinţe juridice sunt inacceptabile prin aceea că lezează în mod flagrant justiţia, care, iată, nu mai este egală şi imparţială cu toţi cetăţenii.

De asemenea, din cauza faptului că în legea penală română nu există pedepse fixe, instanţa de judecată putând aplica o pedeapsă în cadrul unor limite şi în funcţie de circumstanţele fiecărei fapte, apare ca nejustificată optica legiuitorului de a incrimina de două ori aceeaşi faptă, respectiv forma de bază şi forma agravată ca urmare a constatării vinovăţiei. Prin urmare, persoana acuzată va fi sancţionată pentru două infracţiuni şi nu pentru una singură, dar pentru aceeaşi faptă antisocială.
Tribunalul Suceava - Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 521/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.123 din 29 noiembrie 2004, care au următorul conţinut:
- Art. 13^2 : "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 876 din 30 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 32 din 17 ianuarie 2007, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, statuând că, în esenţă, o asemenea critică nu poate fi primită, întrucât urmărirea penală efectuată de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, nu este de natură a afecta prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.

Curtea mai constată că, potrivit textului contestat, infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Astfel fiind, dispoziţiile criticate conţin suficiente repere pentru a se putea considera că acestea sunt "previzibile" şi suficient de clare în definirea faptei şi a scopului ilicit al acesteia, în consecinţă, şi sub acest aspect excepţia urmează a fi respinsă.
Totodată, previzibilitatea şi predictibilitatea unei norme presupun că destinatarul acesteia are reprezentarea unei astfel de calităţi în virtutea căreia este obligat să îşi modeleze conduita. Aşa fiind, faptul că prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care exercită atribuţii de control, potrivit legii, are indubitabil un înţeles univoc, legiuitorul nefiind obligat, pentru a consfinţi caracterul constituţional, să procedeze la o enumerare exhaustivă a acestora.
De asemenea, principiul constituţional al egalităţii nu are semnificaţia uniformităţii, existând posibilitatea instituirii unor reglementări juridice diferite pentru situaţii care sunt diferite, în cazul în care aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv. Or, Legea nr. 78/2000 constituie o reglementare specială, derogatorie de la dreptul comun, care instituie măsuri de prevenire, descoperire şi sancţionare a faptelor de corupţie şi se aplică unei categorii de persoane clar circumstanţiate de legiuitor încă din primul articol al legii. Statutul juridic diferit al acestor persoane, din perspectiva scopului urmărit de legiuitor prin dispoziţiile Legii nr. 78/2000, justifică stabilirea unui tratament juridic diferit, cum este şi incriminarea mai severă a infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi.
Aşa fiind, şi întrucât textul de lege criticat se aplică fără privilegii sau discriminări în toate situaţiile ce implică persoane dintre cele prevăzute la art. 1 din lege, nu se poate susţine încălcarea principiului egalităţii în drepturi ori a principiului referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.
În sfârşit, Curtea mai constată că dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, excepţie ridicată de Daniel Cristian Jitari în Dosarul nr. 5.093/86/2009 al Tribunalului Suceava - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 octombrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru”

Distribuie Distribuie Comentarii