Document EXPLOZIV discutat în Guvern! Fraţii Micula ar putea băga România în faliment! Guvernul a discutat în şedinţa de miercuri posibilitatea ca România să intre în faliment, ţinând cont de consecinţele ce curg dintr-o hotărâre a Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019 privind litigiul fraţilor Ioan şi Viorel Micula şi companiilor acestora cu statul român, dezvăluie  Adevărul.

„Ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României. De altfel, riscul de executare silită va putea apărea şi în România, întrucât în dosarul de contestaţie la executare nr. 15755/3/2014 instanţa a dispus repunerea pe rol şi a acordat termen pentru 4 septembrie 2019”, arată documentul pe care Executivul l-a discutat.

Documentul discutat miercuri în ședința de Guvern:

Speţa priveşte un şir de procese în care statul român a fost acţionat în instanţe internaţionale de către de cetăţenii suedezi Ioan şi Viorel Micula şi societăţile European Food S.A., Starmill S.R.L., Multipack S.R.L. împotriva României, în temeiul Acordului privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Regatul Suediei.

Procesul a fost deschis în anul 2005 la ICSID, Curtea de Arbitraj de pe lânga Banca Mondială, cea mai înaltă instanţă judecătorească pentru litigiile economice.

Fraţii Ioan şi Viorel Micula, care au şi cetăţenie suedeză, au susţinut că statul român nu şi-a respectat angajamentele referitoare la protecţia reciprocă a investiţiilor cuprinse în acordul bilateral dintre Suedia şi România.

Prin semnarea acestui acord bilateral, România s-a angajat să protejeze investiţiile suedeze făcute pe teritoriul statului român şi, în acest context, să creeze şi să menţină condiţiile favorabile pentru investiţiile efectuate de investitorii suedezi, precum şi să protejeze pe teritoriul său aceste investiţii. Reclamanţii au solicitat despăgubiri materiale în valoare de aproximativ 613 milioane euro, prejudiciu efectiv, şi dobânzi calculate la o rată de ROBOR plus 5%.

Prin hotărârea pronunţată în dosarul arbitral anterior menţionat, Tribunalul a decis acordarea de despăgubiri reclamanţilor în valoare de aproximativ 376,43 milioane lei plus dobândă, echivalent a aproximativ 84,54 milioane euro plus dobândă. Valoarea dobânzilor nu a fost calculată de către Tribunalul arbitral, menţionându-se doar rata dobânzii aplicabile (ROBOR plus 5%) şi data de la care începe să curgă.

Oficialii statului spun că România şi-a îndeplinit obligaţiile din această hotărâre arbitrală, prin plata următoarelor sume: 337.492.864 lei, în luna ianuarie 2014, prin compensarea sumelor datorate bugetului general consolidat de societatea European Food SA, unul dintre creditorii din hotărârea arbitrală, cu sumele corespunzătoare datorate de România, conform hotărârii arbitrale; 45.681.714,82 lei, în cursul lunilor ianuarie-februarie 2015, atunci când conturile Ministerului Finanţelor Publice au fost executate silit şi sumele rezultate au fost virate în contul Biroului de Executori Judecătoreşti Mazilu şi Asociaţii, care acţiona în numele creditorilor; din această sumă, executorul judecătoresc a reţinut drept cheltuieli de executare suma de 2.480.000 lei; 472.788.675,43 lei, în data de 9 martie 2015, în contul deschis pe numele societăţilor Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula şi Viorel Micula şi BEJ Mazilu şi Asociaţii, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2014.

Comisia Europeană a decis în data de 30 martie 2015 că plata despăgubirilor acordate prin hotărârea arbitrală pronunţată în dosarul ICSID nr.ARB/05/20 constituie ajutor de stat incompatibil cu piaţa internă. În consecinţă, România a fost obligată să nu plătească ajutorul incompatibil menţionat la paragraful precedent şi să recupereze toate ajutoarele incompatibile care au fost deja plătite oricăreia dintre entităţile prevăzute expres în Decizia Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Prin urmare, în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, a luat naştere un alt raport juridic, care presupunea executarea voluntară sau silită de către persoanele vizate de decizie a unor obligaţii pecuniare distincte de cele care au făcut obiectul hotărârii arbitrale. Acest raport juridic a început să fie pus în aplicare de către România în data de 7 aprilie 2015, prin executarea sumei de 472.788.675,43 lei, plătită în data de 9 martie 2015 în contul deschis pe numele societăţilor Multipack SRL, Starmill SRL, European Food SA, persoanelor fizice Ioan Micula şi Viorel Micula şi BEJ Mazilu şi Asociaţii, în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.77/2014.

De asemenea, în temeiul acestui titlu executoriu al Comisiei Europene, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a executat silit mai multe societăţi enumerate în cuprinsul deciziei. În acest sens, organele fiscale centrale au recuperat 4.962.706 lei.

În prezent, România este nevoită să asigure reprezentarea juridică, prin societăţi de avocatură specializate în legislaţia din diverse jurisdicţii internaţionale unde cei cinci creditori mai sus menţionaţi mai sus încearcă să execute hotărârea arbitrală ICSID din dosarul nr.ARB/05/20, nerecunoscându-se efectele compensării de drept din ianuarie 2014 şi nici plata realizată în data de 9 martie 2015.

Astfel, sunt începute proceduri de executare silită în Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Marele Ducat al Luxemburgului, Regatul Belgiei şi în Suedia, deşi hotărârea arbitrală fusese executată integral de România până la data emiterii Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015.

Până la data pronunţării hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, apărările principale ale României erau axate pe faptul că nu se justifică o nouă executare silită în condiţiile în care România şi-a îndeplinit obligaţiile din hotărârea arbitrală şi, în plus, pe existenţa Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 prin care s-a stabilit că executarea voluntară sau silită a hotărârii arbitrale este incompatibilă cu dreptul Uniunii Europene în materia ajutorului de stat. Ministerul Finanţelor Publice alocă un buget estimat anual de 1 milion euro pentru reprezentarea juridică în toate aceste jurisdicţii.

Până în prezent, valoarea aproximativă achitată acestor societăţi de avocatură este de 4 milioane euro.

Împotriva Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, societăţile şi investitorii Micula au introdus acţiune în anulare la Tribunalul Uniunii Europene, care, prin hotărârea pronunţată în data de 18 iunie 2019, a anulat acest act al Comisiei Europene.

În data de 25.06.2019, la sediul Reprezentanţei Permanente a avut loc o întâlnire între reprezentanţii Direcţiei Generale Concurenţă, reprezentanţi ai serviciul juridic al Comisiei Europene, reprezentanţi ai Consiliului Concurenţei şi ataşaţi ai Reprezentanţei Permanente. Tema acestei întâlniri a fost decizia Tribunalului UE prin care s-a anulat decizia Comisiei Europene ce dispunea recuperarea ajutorului de stat. Direcţia Generală Concurenţă nu are încă o strategie clară în materia modului în care va aborda cauza; aşadar, urmează să decidă în luna iulie cu privire la următoarele posibile acţiuni: atacarea hotărârii la Curtea de Justiţie a UE (CJUE).

Termenul legal pentru Comisia Europeana pentru depunerea recursului este de 2 luni de zile, i.e. până la data de 29 august 2019 sau renunţarea la o acţiune ulterioară la CJUE şi emiterea unei noi decizii finale, care va lua în considerare perioada de după 31 decembrie 2006. Discuţia a relevat şi o serie de incertitudini legate de modul în care Comisia Europeană şi Statul român trebuie să acţioneze în respectiva speţă.

Ce este mai important, în urma anulării Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015, Ministerul Finanţelor Publice apreciază că, în lipsa unei interdicţii legale la nivelul Uniunii Europene, există riscul ca România să fie obligată să restituie sumele încasate necuvenit în temeiul acestui nou raport juridic, respectiv suma de 472.796.555,24 lei încasată în data de 7 aprilie 2015.

Pentru această sumă, executată în temeiul titlului emis de Comisia Europeană, ar putea fi solicitate dobânzi, care, ţinând cont de cuantumul sumei încasate, pot ajunge la un cuantum important. Cuantumul dobânzilor şi perioada pentru care sunt datorate, pot fi influenţate de clarificările adresate Comisiei Europene.

În ipoteza în care în urma acestor clarificări ar rezulta că dobânzile solicitate sunt datorate şi acestea se calculează de la data încasării sumei, cuantumul acestora ar fi de aproximativ 146.430.000 lei până la 1 iulie 2019. Se mai adaugă suma de 4.985.388 lei executată de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală în intervalul 2015-2019, la care ar urma să se adauge dobânda. Conform ipotezei arătate mai sus, această dobândă calculată până la 1 iulie 2019 ar fi de aproximativ 1.121.590 lei.

Întârzierea restituirii de către România a sumelor executate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 va conduce la plata unor penalităţi substanţiale şi la un risc major de executare silită a României în ipoteza în care Comisia Europeană nu obţine o suspendare a efectelor hotărârii Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019 sau nu emite rapid o nouă decizie de recuperare.

Aceste penalităţi substanţiale vor putea fi solicitate şi în ipoteza în care recursul Comisiei Europene nu va fi admis sau dacă nu va fi anulată în totalitate Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019. „Cu toate acestea, înţelegem din discuţiile informale purtate de Reprezentanţa Permanentă a României la Uniunea Europeană şi Consiliul Concurenţei cu reprezentanţii Comisiei Europene după pronunţarea Tribunalului Uniunii Europene în data de 18 iunie 2019, România se află astăzi în procedură de investigaţie şi, prin urmare, restituirea sumelor încasate în temeiul

Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 nu poate avea loc până la pronunţarea unei hotărâri definitive în legătură cu această procedură de investigaţie, potrivit art.108 alin.(3) din

Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene. Mai concret, în viitorul apropiat, Comisia Europeană va trebui fie să ia o decizie cu privire la emiterea unei noi decizii de recuperare pentru o valoare mai mică decât cea din cadrul deciziei din 30 martie 2015, pe baza îndrumărilor primite în considerentele la Hotărârea Tribunalului Uniunii Europene din 18 iunie 2019, fie să introducă un recurs împotriva acestei hotărâri”, arată documentul discutat în Guvern.

Documentul menţionează că în anii trecuţi fraţii Micula au încercat executarea României în diverse jurisdicţii, prin instituirea unor popriri asupra conturilor unor bănci prin intermediul cărora România încasează sau plăteşte sumele aferente euroobligaţiunilor lansate pe pieţele externe în cadrul Programului Medium Term Notes.

O astfel de acţiune se reflecta în blocarea sau reţinerea sumelor care fac obiectul încasării sumelor de la investitori sau plăţii serviciului datoriei publice guvernamentale (principal şi dobânzi), ceea ce ar putea aduce prejudicii majore României în ceea ce priveşte finanţarea datoriei publice, atât de natură financiară cât şi reputaţională, îndeosebi având în vedere demersurile Ministerului Finanţelor Publice privind realizarea planului de finanţare de pe pieţele externe pentru anul 2019.

Mai mult, într-o astfel de situaţie, ar exista posibilitatea extrem de gravă a activării clauzelor de cross-default pe toate împrumuturile suverane – putând atrage astfel intrarea în default a României.

De altfel, riscul de executare silită va putea apărea şi în România, întrucât în dosarul de contestaţie la executare nr. 15755/3/2014 instanţa a dispus repunerea pe rol şi a acordat termen pentru 4 septembrie 2019.

„Întrucât la nivelul Ministerului Finanţelor Publice a fost înregistrată, în data de 27 iunie 2019, o solicitare din partea lui Ioan Micula şi a societăţii Multipack SRL de plată a hotărârii arbitrale (pentru argumentele de mai sus, nu suntem de acord cu interpretarea acestora potrivită căreia suntem în prezenţa unei solicitări de plată întemeiată pe hotărârea arbitrală), iar o eventuală restituire a unor sume încasate în temeiul Deciziei Comisiei Europene din 30 martie 2015 sau un eventual refuz ar trebui să se facă în regim de urgenţă, se va iniţia o corespondenţă oficială cu Comisia Europeană, prin Consiliul Concurenţei, în calitatea sa de punct unic de contact în relaţia cu Comisia Europeană pe domeniul ajutor de stat.

Conform Infogramei Reprezentanţei Permanente nr. 5574 din 1 iulie 2019, trebuie avute în vedere următoarele aspecte: (i) Conform Comisiei Europene, Statele Membre trebuie să se abţină de la orice acţiune prin care se efectuează plata despăgubirii dispuse de Tribunalul ICSID.

Nerespectarea unei asemenea obligaţii ar putea atrage incidenţa unei acţiuni de infringement; (ii) În cazul în care Comisia Europeană nu va formula recurs, aceasta ar putea să emită o decizie prin care să dispună recuperarea ajutorului ilegal acordat după data de 31 decembrie 2006.

Comisia Europeană nu a putut oferi un răspuns clar cu privire la efectele/valabilitatea ordinului de suspendare provizorie a ajutorului emis în anul 2014 şi nici nu a putut oferi informaţii legate de emiterea unui nou ordin în cazul în care România şi-ar anunţa intenţia de a plăti către Micula contravaloarea ajutorului de recuperat.

În acest sens, având în vedere riscurile identificate mai sus, ataşăm adresa semnată către Consiliul Concurenţei, prin am solicitat Comisiei Europene prezentarea punctului de vedere oficial asupra interpretării dreptului Uniunii Europene în materia ajutorului de stat, astfel încât să putem reveni cu un proiect de Memorandum în Guvern”, încheie documentul.

Distribuie Distribuie Comentarii