Un document din arhiva desecretizată a Agenţiei Centrale de Informaţii a SUA oferă informații inedite despre un ”proiect” româno-sovietic, desfășurat în Munții Apuseni, în anii 50. Este vorba despre modul în care erau jefuite rezervele de aur și argint și despre faptul că acestea finanțau, potrivit americanilor, operațiunile de spionaj și propagandă împotriva țărilor vestice. 

Totul se desfășura în cel mai mare secret, muncitorii erau izolați, iar minele erau păzite de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici”, cum erau numite de localnici pistoalele mitralieră, scrie în document.

La începutul anilor 1950, a fost înfiinţată Societatea româno-sovietică „Sovrom Kvartit“ sau „Sovromura” cu scopul de sprijinire a programului nuclear militar sovietic.

Acesta avea ca scop să facă prospecţii de uraniu în Apuseni,  operațiunile începând în primii ani de la instalarea regimului stalinist în România, comandat de sovietici.

• „Un mare proiect de exploatare a uraniului în Munţii Apuseni este condus de ingineri şi tehnicieni sovietici, asistaţi de muncitori români. Minele sunt păzite îndeaproape de soldaţi sovietici înarmaţi cu „balalaici” (termenul român pentru pistoalele mitralieră sovietice PPsh M41). Muncitorii locuiesc în apropierea satelor, în aşezări coordonate de trupe sovietice şi sunt ţinuţi izolaţi de zonele din împrejurimi. Acest proiect este angajat doar în minerit şi extracţia uraniului, nefiind alte facilităţi locale de procesare şi rafinare. Minereul este încărcat în camioane şi sigilat şi trimis, sub paza armată a sovieticilor, în URSS”, se arată într-un document desecretizat al Agenţiei Centrale de Informaţii (CIA), din 27 decembrie 1954.

Cercetătorul Liviu Zgârciu, de la Muzeul Național de Istorie din Alba Iulia, specializat în perioada comunistă, spune că Sovromul care se ocupa de exportul de metale prețioase în Rusia a fost printre ultimele desființate, semn că interesul în această zonă era foarte mare.

În acei ani, inginerii sovieticii au invadat Apusenii încercând, cu ajutorul unor aparate speciale (la acea vreme necunoscute ca tehnologie românilor) să caute uraniu. Rezultatele acelor prospecțiuni nu au fost niciodată împărtășite cu ”partenerii” români. Liviu Zgârciu spune că interesul pentru zona Apusenilor s-a perpetuat și după desființarea „Sovrom Kvartit“: erau mulți ingineri care fuseseră școliți la Moscova și rușii și-au păstrat tentacule în industria românească.

Aurul și argintul din Apuseni plăteau operațiunile de spionaj. Potrivit unui  document  al CIA, nu doar uraniul ci și alte zăcăminte erau importante pentru ruși. Astfel, două tone de aur și opt tone de argint, majoritatea extrase din Apuseni, luau anual drumul Moscovei.

De fapt, este vorba despre întreaga producție de metale prețioase a României acelor vremuri, care era trimisă în Uniunea Sovietică.

Americanii bănuiau că aurul românesc acoperea, în parte, cheltuielile cu operațiunile de spionaj și propagandă ale Cominformului în țările vestice. Cominform-ul (Biroul Comunist de Informații) reprezintă numele uzual a ceea ce este numit oficial Biroul de Informații al Partidelor comuniste și muncitorești.

Din arhiva desecretizată a CIA mai aflăm că muncitorii români, unii dintre ei recrutați forțat din rândul țăranilor din zonă, lucrau câte 12 ore pe zi.

FOTO: Adolescenți din Apuseni, la muncă în minele de metale prețioase (Muzeul din Lupșa)

România încerca să protejeze informațiile legate de zăcămintele din subteran și impusese măsuri stricte în lucrul cu documentele, dar restricționase și apropierea fizică de exploatări și fabrici.

Foarte interesant este, potrivit documentelor, că americanii inițial au luat drept reale raportările oficiale ale producției industriale ale statelor comuniste, inclusiv ale României. Câțiva ani mai târziu, respectiv în 1958, americanii știau însă că nu se pot baza pe informațiile oficiale.

Într-un memorandum secret dedicat industriei neferoaselor, se precizează că informațiile economice din spațiul sovietic (unde era amplasată și România) ”lasă mult de dorit”. În același document se precizează că CIA a obținut informații de la ”Institutul Românesc al Minelor” și de la ”Antrepriza Gheorghe Doja” din Zlatna despre ”o anumită fabrică” de care era interesată. Numele surselor a fost mascat, chiar și după descretizarea documentului.

Un batalion deplasat de la Cluj Napoca, avea datoria să apere, pe lângă închisoarea de la Aiud și un pod la Alba Iulia, exploatările miniere de la Almașu de Sus (Zlatna) și de la Valea Dosului (aur, mercur și uraniu).

Context. Anii 50 au fost cei în care URSS a avut cea mai mare influență în România comunistă. Toate structurile de putere erau împânzite de agenți ai Moscovei. A fost perioada în care economia țării, în refacere după război, a fost jefuită prin intermediul unor companii româno-sovietice, așa numitele SovRom-uri. Acestea aveau rolul de a regla datoriile de război dintre România și URSS.

• „Sub acest nume benign, se duc în Rusia cele mai de seamă bogății de tot felul ale țării noastre, cu prețuri derizorii, în timp ce pe piețele noastre lipsesc cele mai necesare articole sau suntem nevoiți să le plătim înzecit mai mult decât plătesc pe ele sovietele” – Onisifor Ghibu (artizan al unirii cu Basarabia și arestat ulterior de comuniști: în 1945 și în 1956).

Cercetătorul Liviu Zgârciu spune că în realitate a fost vorba despre un mare jaf, care a depășit cu mult ”reglarea datoriilor de război”, termenul oficial folosit la momentul respectiv.

”Despăgubirile au fost fixate la 300 de milioane de dolari, la prețul de referință al anului 1938. Rușii au luat petrol, alimente, lemn și diferite mărfuri produse de economia românească. Aurul, argintul și uraniul au reprezentat un bonus care nici măcar nu a fost contabilizat în mod direct”, a spus Liviu Zgârciu. SURSA:  G4Media.ro

Distribuie Distribuie Comentarii