Procurorii militari care au trimis în instanță Dosarul Revoluției din 199 îi acuză pe Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu, Silviu Brucan și generalul Nicolae Militaru de trădare pentru că au solicitat intervenția militară din partea Uniunii Sovietice, potrivit rechizitoriului consultat de G4Media.ro . Procurorii arată însă că faptele de trădare s-au prescris. Procurorii mai susțin că gruparea Iliescu s-a constituit după 1968 ca ”o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS”.

 Citește aici Rechizitoriul complet (anonimizat):

Principalele informații din rechizitoriul Dosarului Revoluției, în care Ion Iliescu și Gelu Voican Voiculescu au fost acuzați de crime împotriva umanității:

Solicitarea intervenţiei militare din partea URSS. În cursul zilei de 23 decembrie 1989, aproximativ orele 10:30, crainicul TVR (…) a transmis „în direct” următorul mesaj: „Suntem informaţi că s-a luat legătura cu Ambasada Sovietică, care ne-a promis ajutor militar imediat, întrucât agenţii străine şi-au permis să trimită elicoptere cu oameni înarmaţi, cu scopul de a distruge ceea ce poporul român a cucerit.” La scurt timp, postul naţional de radio a transmis un mesaj similar. Ulterior acestui prim moment, mesajul televizat a fost repetat. (vol. …)
Este lesne de realizat gravitatea mesajului. Se punea problema ca pe teritoriul României să pătrundă trupe aparţinând unui stat străin, mai precis ale URSS. Tocmai dată fiind gravitatea comunicatului, se exclude varianta conform căreia angajaţii TVR au transmis acest mesaj în mod independent, fără o autorizare prealabilă. La momentul emiterii mesajului, TVR se afla sub control militar. (…)

Probatoriul administrat a relevat că pe tema intervenţiei militare din partea URSS s-au purtat discuţii la vârful decizional al CFSN, existând chiar probe că o astfel de intervenţie a fost solicitată la 23 decembrie 1989 de către Iliescu Ion şi generalul Militaru Nicolae, adică tocmai de către liderii „grupului complotist Iliescu” susţinut de URSS.

Pentru înţelegerea corectă a situaţiei, trebuie spus că la nivelul lunii decembrie 1989, singurele persoane care aveau drept de semnătură şi de reprezentare în organele de coordonare ale forţelor Tratatului de la Varşovia, din partea României, erau ministrul apărării şi Şeful Marelui Stat Major al Armatei . La 23 decembrie 1989 generalul Milea Vasile era decedat, iar generalii (…) şi Militaru nu au fost numiţi în mod oficial în funcţia de ministru al apărării. Începând cu 23 decembrie 1989 gl.col. (r) Militaru Nicolae era impus de Iliescu Ion ca ministru de fapt, iar acesta s-a comportat ca atare, dar decretul oficial de numire a fost emis la 27 decembrie 1989. Pe cale de consecinţă, la 23 decembrie , singurul militar român care putea în mod legal să solicite o intervenţie străină era gl. (…). Aşa se explică de ce generalul (…) – Şeful Marelui Stat Major al Armatei URSS , a discutat doar cu omologul său român problema trimiterii unor forţe militare în ţara noastră, iar ca urmare a refuzului categoric din partea acestuia intervenţia nu s-a realizat.

(…) la data de 23 decembrie 1989, ţara noastră s-a confruntat cu o situaţie foarte periculoasă, cu posibile consecinţe extreme. Doar comportamentul exemplar al Şefului Statului Major al Armatei Române şi al militarilor aflaţi în serviciul de pază al frontierei de stat a preîntâmpinat o situaţie militară total nefavorabilă ţării noastre, cu posibile consecinţe nefaste pe termen lung.

La fel de clar este şi faptul că prezenţa trupelor sovietice pe graniţa de Est, nu a fost o întâmplare, ca urmare a unui anunţ întămplător al TVR. Este mai presus de orice dubiu faptul că această prezenţă a fost posibilă pentru că a existat în prealabil o solicitare în acest sens, venită de la vârful puterii politico-militare a României. Totuşi, a lipsit acordul din partea persoanei abilitate – generalul (…).

Lipsa acestui acord a făcut ca gl. (…) să cadă în dizgraţia noii puteri şi la scurt timp a fost retrogradat. Astfel, la data de 28 decembrie 1989, a fost eliberat din funcţia de şef al MStM şi numit ca şef de stat major şi prim locţiitor al comandantului Armatei a IV-a, cu garnizoana la Cluj-Napoca.

Ulterior Revoluţiei, toţi cei implicaţi în chemarea trupelor sovietice ( Iliescu Ion, gl. Militaru Nicolae, Voican Voiculescu, Brucan Silviu ) au negat vehement acest fapt.

Se observă că persoanele implicate în solicitarea de ajutor militar sovietic (trădare, conform legislaţiei penale), sunt aceleaşi faţă de care prezentul rechizitoriu reţine săvârşirea crimelor împotriva umanităţii, în circumstanţele arătate. Prin prisma acestei realităţi, prin raportare şi la probele administrate, în mod firesc se evidenţiază un liant, o continuitate logică, între consemnările din capitolul I (contextul internaţional), filosovietismul evident al componenţilor „grupului Iliescu”, acceptarea noii puteri din România de către URSS, reactivarea unor militari de o anumită factură şi (nu în ultimul rând) uciderea lui Ceauşescu Nicolae.

La nivelul anului 1989, Codul Penal în vigoare stabilea că este infracţiunea de Trădare „ Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima ori ştirbi unitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupării militare străine”. Pedeapsa pentru trădare era cea capitală sau închisoarea de la 15 la 20 de ani.

Se constată că anchetele anterioare efectuate cu privire la Revoluţia din decembrie 1989 nu au avut niciodată ca obiectiv edificarea cu privire la această conduită, între timp survenind prescripţia răspunderii penale pentru o eventuală infracţiune de trădare.

O analiză obiectivă şi logică a situaţiei, impune concluzia conform căreia fără un ordin superior, cadrele militare aflate în paza frontierei de stat nu ar fi deschis în mod benevol graniţele ţării, aşa cum a sugerat fostul ministru al apărării. Aşadar, o astfel de decizie trebuia să vină dinspre Consiliul Militar Superior, organism aflat în subordinea CFSN şi liderilor acestuia. Apoi, analiza stenogramei depoziţiei generalului Militaru scoate în evidenţă că acesta, fără a fi întrebat cu privire la responsabilii deciziei de deschidere a frontierelor, îi aduce în discuţie, disculpându-i, pe Iliescu Ion şi Roman Petre.

Ascunderea filosovietismului noii puteri. S-a arătat prin capitolul II al prezentei lucrări faptul că reprezentanţii noii puteri politico-militare din decembrie 1989 au încercat în mod constant să ascundă filosovietismul componenţilor grupului complotist condus de Iliescu Ion, anterior anului 1989.

Totodată, s-a argumentat că una dintre motivaţiile uciderii cuplului Ceauşescu Nicolae şi Elena a reprezentat-o ascunderea realităţii conform căreia, puterea în România a fost preluată de o grupare filosovietică, ante-constituită, formată din foşti nomenclaturişti marginalizaţi şi militari pro-sovietici,cu studiile efectuate în fosta URSS, care aveau nevoie de legitimare în faţa poporului român.

Cercetările efectuate au relevat încă un aspect care vine să contureze intenţia noii puteri de a elimina probele apte să devoaleze atât filosovietismul factorilor de decizie ai noii puteri, dar şi eventualele conotaţii penale ale conduitelor acestora.

Prin raportare la cele menţionate, se constată încă o dată preocuparea constantă a reprezentanţilor noii puteri politico-militare de a acţiona în sensul ascunderii diverselor colaborări anterioare cu structurile de informaţii ale fostei URSS.

Mai trebuie menţionat că în cursul lunii ianuarie 1990, cadrele fostului DSS erau încă subordonate MApN, principalul serviciu de informaţii al ţării – SRI, fiind înfiinţat la 26 martie 1990. În intervalul decembrie 1989 – martie 1990, cadrele fostului DSS s-a aflat în subordinea lui Voiculescu Voican Gelu, iar întreaga arhivă a fostului DSS a fost preluată de MApN.

Constituirea grupului dizident Iliescu. Probatoriul administrat a relevat că pe fondul degenerării relaţiilor bilaterale dintre România şi URSS (degradare survenită ulterior momentului „Praga 1968”), urmare, inclusiv, a gravelor erori de politică internă – ce au produs o stare de nemulţumire profundă şi generală – s-a coagulat şi a evoluat o grupare dizidentă care a avut drept scop înlăturarea fostului preşedinte Ceauşescu Nicolae, dar menţinerea României în sfera de influenţă a URSS.

Această grupare complotistă a fost formată atât din civili (latura politică), cât şi din militari (latura militară), cu toţii marginalizaţi într-un fel sau altul prin deciziile fostului preşedinte. Componenţii grupului au aparţinut principalelor două filoane militare (MApN şi DSS), de la nivel mediu până la vârf, dar şi structurilor civile ale statului român.

Desigur, nu doar membrii acestui grup au manifestat atitudini ostile regimului Ceauşescu, însă prin funcţiile deţinute (implicit, influenţele exercitate), dar mai ales prin raportare la evoluţia istorică (începând cu 22 decembrie 1989), se poate afirma, fără echivoc, faptul că doar acest grup s-a dovedit eficient în demersul său.

Elena si Nicolae Ceausescu au fost asasinati in urma unui simulacru de proces

 "Prin dezinformari si diversiuni s-a creat conjunctura falsa necesara pentru a putea fi eliminati fizic Ceausescu Nicolae si Elena. Mijlocul prin care s-a realizat acest asasinat a fost cel al unui proces penal simulat in urma caruia fostul cuplu prezidential a fost executat."

Aceasta este concluzia procurorilor militari care au instrumentat dosarul Revolutiei, in care au fost trimisi in judecata Ion Iliescu si Gelu Voican Voiculescu, acuzati de infractiuni contra umanitatii.

"La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat", prezinta faptele procurorii militari.

Dupa uciderea cuplului Ceausescu, puterea in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Nicolae Ceausescu si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului, mai arata procurorii.

Fuga de pe CC

Un intreg capitol din rechizitoriul procurorilor este dedicat procesului care a inceput pe 25 decembrie 1989, la ora 13:20, si s-a terminat a doua zi, in jurul orei 14:40, in garnizoana din Targoviste.

Ziare.com a analizat cele mai intersante pasaje din acest capitol al rechizitoriului, care prezinta revolutia din decembrie 1989 intr-o noua lumina.

Nicolae Ceausescu nu a recunoscut dreptul completului de judecata de a-l judeca si a solicitat in repetate randuri sa fie judecat de Marea Adunare Nationala.

Sentinta de condamnare la moarte a fost pronuntata la ora 14:45 si, desi verdictul admitea recurs, a fost executata cinci minute mai tarziu, in curtea garnizoanei, langa cladirea corpului de garda.

Procurori: Au fost ucisi

Procurorii militari au audiat mai multi martori, au consultat documentele oficiale si au ascultat transmisiile radio din acest caz.

"Uciderea la 25 decembrie 1989 a cuplului Ceausescu Nicolae si Elena, dupa supunerea acestora la un proces penal fara respectarea drepturilor procesuale elementare, a facut parte integranta din inducerea in eroare exercitata de grupul politico-militar (varfurile decizionale ale CFSN si ale MApN) ajuns la putere in stat si a avut drept scop legitimarea in fata poporului roman, ascunderea filosovietismului si preconstituirii acestei puteri", explica procurorii militari.

Povestea procesului cuplului Ceausescu incepe o data cu fuga de pe sediul CC al PCR, la complexul prezidential aflat pe malul lacului Snagov.

Elena si Nicolae Ceausescu au luat un elicopter si au decolat catre Targoviste, dar dupa ce Armata le-a solicitat sa aterizeze au abandonat apartul de zbor langa localitatea Boteni. De acolo au fost preluati de un localnic, care i-a dus in apropierea orasului Targoviste.

Traseul cuplului prezidential

De aici, cuplul prezidential a fost preluat de Militie, apoi de Securitate si au ajuns la unitatea militara.

Procurori militari arata ca Elena si Nicolae Ceausescu au fost in stare de arest inca din 22 decembrie.

"La data de 22 decembrie 1989, in jurul orelor 19:00, Ceausescu Nicolae si Elena au fost introdusi in incinta UM 01417 Targoviste, unde au ramas in stare de arest pana la data de 25 decembrie 1989 cand, in urma unui proces penal simulat, au fost executati".

"Concret, inca de la data de 22 decembrie 1989, cuplul prezidential a fost deposedat total de prerogativele puterii in stat, sotii Ceausescu fiind redusi la calitatea de simpli cetateni ai Romaniei", explica anchetatorii.

"Erau in custodia Securitatii"

Anchetatorii atrag atentia ca, anterior introducerii in incinta UM 01417 Targoviste, Ceausescu Nicolae si Elena s-au aflat in custodia Ministerului de Interne - Departamentul Securitatii Statului (DSS): "Prin aceasta se probeaza in mod indubitabil ca nu a existat nicio intentie din partea conducerii MI - DSS de a-l salva pe fostul presedinte".

In acest fel, explica anchetatorii, apar cu atat mai lipsite de logica afirmatiile conform carora "cadrele DSS i-au atacat, pe intregul teritoriu al Romaniei, pe reprezentantii Armatei, pe revolutionari si pe reprezentantii CFSN, cu scopul readucerii la putere a fostului presedinte."

"Mai mult, s-a dovedit ca, inca de la inceput, DSS stia exact unde se afla Ceausescu Nicolae. Astfel, o ipotetica incercare de eliberare a acestuia s-ar fi concentrat in jurul UM 01417 Targoviste si nu in alte parti", precizeaza procurorii militari.

De altfel, UM 01417 Targoviste nu a fost in niciun fel atacata in perioada de dupa ce sotii Ceausescu au ajuns aici.

Unele probe au dezvaluit ca au existat trei tentative de ucidere a sotilor Ceausescu, inainte de organizarea falsului proces din 25 decembrie 1989, se arata in rechizitoriu.

Justificarile

In schimb, asupra acestei unitati militare au fost simulate in mod succesiv atacuri, prin complicitatea directa a generalilor Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru, "totul cu stiinta factorilor decizionali ai CFSN."

"Scopul a fost justificarea eliminarii fizice a fostului presedinte Ceausescu Nicolae si a sotiei acestuia.

S-a acreditat ideea ca unitatea de la Targoviste este atacata de fortele securist-teroriste fidele fostului sef de stat si in acest fel s-a creat cu buna stiinta aparenta necesitatii judecarii in regim de urgenta a cuplului prezidential, scopul ultim fiind eliminarea fizica a fostului presedinte", acuza procurorii.

Ordinele de la Bucuresti

"La data de 24 decembrie 1989, in sediul MApN, grupul de decizie politico-militara din cadrul CFSN (Iliescu Ion, Brucan Silviu, Militaru Nicolae si Voiculescu Voican Gelu) a hotarat ca, la data de 25 decembrie 1989, sa fie organizat un proces simulat in urma caruia Ceausescu Nicolae si Elena sa fie condamnati la moarte si executati imediat", prezinta faptele procurorii.

"Decizia privind judecarea fara respectarea drepturilor procesuale si executarea cuplului prezidential Ceausescu Nicolae si Elena a fost luata in deplina cunostinta de cauza de forul decizional al CFSN, format din Iliescu Ion, Brucan Silviu, Voiculescu Voican Gelu si gl. armata (r.) Militaru Nicolae, sarcina organizarii procesului si executiei fiind asumata de gl.lt. Atanasie Stanculescu", se arata in rechizitoriu.

Cum s-a motivat ordinul

Motivul invocat pentru luarea deciziei de executie a fost pretinsul pericol terorist-securist si o posibila eliberare a cuplului prezidential de catre forte fidele.

"Probele administrate au demonstrat ca acest motiv a fost in totalitate fals. Pe de o parte, nu exista nicio proba credibila care sa contureze o reala actiune terorist-securista indreptata impotriva Revolutiei si noii puteri politico-militare.

Pe de alta parte, acelasi probatoriu a aratat existenta unei diversiuni complexe prin care sa fie creata impresia atacarii UM 01417 Targoviste, scopul atribuit fictivilor atacatori fiind eliberarea cuplul prezidential.

Edificatoare in sensul acestei diversiuni sunt mai multe declaratii de martor apartinand unor cadre militare direct implicate in evenimentele desfasurate la UM 01417 Targoviste", epxlica procurorii.

Generalii Atanasie Stanculescu si Nicolae Militaru ar fi cunoscut si s-au interesat in mod direct de situatia existenta in incinta UM 01417 Targoviste.

"Inclusiv Iliescu Ion a purtat o convorbire prin telefon cu comandantul UM 01417 Targoviste despre situatia sotilor Ceausescu", se arata in rechizitoriu.

Analiza probatoriului evidentiaza ca cei doi generali (aflati la varful ierarhiei MApN) au fost direct implicati in diversiunea exercitata asupra cadrelor militare ale UM 01417 Targoviste, "comunicand in mod constant cu comandantul acestei unitati militare, in contextul in care comportamentul acestuia din urma a fost cel ante-mentionat prin declaratiile de martor invocate. "

Simulacru de proces

Procurorii arata ca, istoric privite lucrurile, Romania este singura tara din Europa in care, dupa terminarea celui de-Al Doilea Razboi Mondial, un sef de stat a fost executat in urma unui simulacru de proces.

Se mai evidentiaza ca executia a avut loc intr-o unitate a armatei, sub directa organizare a lui Atanasie Stanculescu, numit cu trei zile inainte in functia de ministru al Apararii, tocmai de persoana executata - fostul comandant suprem al fortelor armate, Ceausescu Nicolae.

Probleme cu decretul lui Iliescu

Decretul privind instituirea Tribunalului Militar Extraordinar de judecare in regim de urgenta a faptelor savarsite de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena a fost redactat si semnat de Ion Iliescu la data de 24 decembrie 1989.

"Este important de semnalat faptul ca Iliescu Ion a semnat acest decret in calitate de presedinte CFSN cu toate ca, in mod oficial, aceasta calitate a fost dobandita la data de 26 decembrie 1989 (Monitorul Oficial, Partea I, nr.4 din 27 decembrie 1989).

Mai mult, Constitutia Romaniei nu a fost abolita astfel incat Iliescu Ion nu avea dreptul constituirii unui Tribunal Militar Extraordinar", se arata in sursa citata.

Primul motiv: Ascunderea realitatii

Asa ca o prima motivatie a executarii cuplului Ceausescu o reprezinta ascunderea realitatii conform careia puterea politico-militara in Romania a fost preluata de o grupare filosovietica, ante-constituita, formata din nomenclaturisti marginalizati de Ceausescu Nicolae si militari prosovietici (cu studii in URSS), care aveau nevoie de legitimare in fata poporului.

Prin dezinformare si diversiune, imaginarului dusman securist-terorist i s-a atribuit si un scop fals: eliberarea presedintelui Ceausescu si readucerea lui la putere.

Motivul doi: Legitimarea politica

"Fara atribuirea acestui scop, ratiunea de a fi a acestui dusman securist nu ar fi fost logica si explicabila. Totodata, in lipsa scopului fictiv nu ar fi fost posibila argumentarea judecarii si executarii cuplului prezidential", explica anchetatori.

Asadar, un al doilea motiv al executarii sotilor Ceausescu il constituie necesitatea gruparii ajunse la putere sa se manifeste coerent in actiunea diversionista, actiune care a avut drept scop inclusiv legitimarea politica. 
 
 

Distribuie Distribuie Comentarii